BUNELE MANIERE (1)

1. ARGUMENT ~~~~~~~~~~~~~ Ne aflam la finele secolului XX si ni se pare ca se apropie sfirsitul lumii ... Traim intr-o lume nebuna , avind senzatia ca innebunim si noi pe zi ce trece. Asistam ingroziti la imaginile cumplite din asa numitele zone conflictuale , zone ce se ivesc in cele mai neasteptate locuri de pe glob si se inmultesc ingrijorator. In discoteci tinerii danseaza pe mese ! Altii care se autointituleaza " Hell's Angels " , pornesc noaptea pe motociclete avind la bord casetofoane cu muzica Heavy Metal , rasi in cap sau cu plete , imbracati in bluzoane de piele cu tinte , pe care sunt prinse ecusoane cu capete de mort , in jeansi si cizme , oferindu-ne pentru o clipa o imagine de apocalips. Desigur , e vorbaq de o imagine trunchiata si catastrofica a societatii in care traim , dar nu putem sa nu tinem seama si de ea. In astfel de conditii , mai merita sa ne preocupam de bunele maniere ? N-ar fi mai bine sa ne intrebam daca ele nu au devenit cumva inutile ? Raspunsul e unul singur : buna crestere nu este si nu va deveni niciodata inutila , pentru ca il va face pe om sa se respecte in primul rind pe sine. Am incetat oare sa avem idealuri , sa gindim , sa ne cultivam , sa ne temem , sa ne rugam ? Avem oare dreptul sa consideram traditiile perimate sau depasite ? Fara indoiala ca nu. Caci nimic nou nu e sub soare ... Iata un vechi adevar ce nu poate fi negat. In toate timpurile a existat tendinta oamenilor de a se opune legilor impuse de politete , deoarece la prima vedere par restrictive si si inutile. Ele sunt parca inventate sa ingradeasca libertatea individului. Dar dupa o scurta experienta de viata fiecare om este nevoit sa accepte ca bunele maniere nu sunt deloc inutile ci ele contribuie la formarea noastra ca " oameni " , la bucuria de a trai printre semeni civilzati. Bunele maniere n-au fost adaugate in mod arbitrar unor structuri sociale. Ele au radacini intr-un sentiment profund , in acea armonie dintre comportare si etica , dintre frumusetea caracterului uman si moralitatea sa. Confucius , faimosul intelept chinez (551-479 a.Chr) , spunea ca virtutea nu reprezinta nimic daca nu se naste din curtoazie , adica din inima. Omul va avea un comportament natural si agreabil , adica o purtare civilizata numai respectind niste reguli care s-au impus si s-au codificat de-a lungul timpului. Pornind de la principiul 3 ca fiecare dintre noi este unic si de neinlocuit , putem afirma ca orice om are dreptul de a fi respectat. Dar de acelasi respect trebuie sa se bucure si cei din jur. N-am insirat vorba goale ci am incercat sa formulam insusi principiul de baza pe care se bazeaza aceasta carte. Codul manierelor elegante este alcatuit dintr-o multime de legi , de fapt de conventii , avind , toate , un numitor comun : a nu-l deranja si a nu-l inoportuna pe semenul tau , ci , dimpotriva , a-l face sa se simta bine in preajma ta. Tot asta urmareste si statul cind emite legi si decrete prin care se sanctioneaza diferite delicte civile. Oricine a gresit este pasibil de o pedeapsa mai mult sau mai putin severa , in functie de gravitatea greselii. Fie ca a furat , fie ca a calcat pe iarba , fie ca a traversat strada in locuri nepermise , orice om normal traieste cu frica de politistul ce poate rasari linga el in orice clipa. Lucrurile stau intrutotul la fel cu legile si regulile din cadrul codul manierelor elegante dar abaterea de la aceste norme nu este sanctionata de catre autoritati. Si totusi codul acesta este adesea respectat cu mai multa strictete decit legile statului. Explicatia e foarte simpla. Daca pentru delictele legiferate exista un singur politist la 10000 de oameni , sa zicem , pentru abaterile de la o comportare civilizata - " politistul " se afla in fiecare om inzestrat cu o minima doza de bun simt. Nu exista legi care sa te pedepseasca pentru ca rizi cu zgomot , pentru ca vorbesti continuu si foarte tare , pentru ca iti strigi copilul din strada de la etajul zece sau pentru ca iti arunci cu dezinvoltura biletul de autobuz pe jos. Vine totusi un moment in care te intrebi de ce nu mai esti invitat in casa familiei X , unde te-ai simtit atit de bine. Vine o zi in care observi ca vecinii te saluta cu raceala evitind sa-ti vorbeasca , si chiar proprii tai copii par jenati de modul cum te imbraci sau maninci si in special de faptul ca vorbesti tot timpul... Niciodata nu e prea tirziu sa inveti ceva bun de la altii , insa cu cit vom invata mai devreme ce se cuvine si ce nu - ce se cade si ce nu , ce se face si ce nu , cu atit viata noastra va fi mai ferita de surprize dezagreabile. Traim inr-o epoca in care noncomformismul este la moda , dar sa nu depasim o etapa obligatorie - accea a conformismului. Picasso nu ar fi ajuns sa picteze celebrul tablou " Guernica " daca n-ar fi stiut mai intii sa picteze in stil clasic. Buna crestere se dobindeste in mai multe feluri. Educatia ocupa de departe cel mai important loc. Vom vorbi despre rolul si necesitatea educatiei in familie intr-un capitol separat. Dar buna crestere se dobindeste si din mass-media , si prin aversiunea noastra fata de oamenii cu o comportare dezagreabila. Invatam , cum s-ar zice , din " exemple negative ". Cind auzim pe cineva spunind bazaconii si-l vedem cum se face de ris , rosim de multe ori in locul lui. Iata-ne iar in fata cu notiunea atit de complicata de libertate. Fac ce vreau la mine acasa , sunt un om liber. Acest tinar este intr-adevar un om liber - prost crescut. Dar nici cei care la cel mai mic zgomot in apartamentul vecin bat in tevi sau in pereti nu sunt niste oameni bine crescuti - intervin alte notiuni ce caracterizeaza o fiinta civilizata - simtul masurii , toleranta , ingaduinta. Toate acestea se invata cu rabdare. Ajungem sa intelegem ca o taina a vietii - mult rivnita chiar de Goethe - este echilibrul pe care ni-l dorim cu totii si-l avem atit de putini. Ca sa fie totul foarte clar - un om cu bun simt va invata bunele maniere cu multa constiinciozitate - ca pe o limba straina , fara sa se jeneze ca nu a stiut pina in acel moment o regula de complortament. Ca de exemplu : a-ti incrucisa tacimurile in farfurie inseamna ca mai doresti din felul respectiv ! Cel mai INEFICIENT mod de a educa pe cineva este sa-i tii discursuri moralizatoare , interminabile si plicticoase. Fiecare om trebuie sa treaca singur prin experiente-limita. Cit de educativ ar fi , de pilda , daca tinarului care asculta muzica Rapp pusa la maximum , fara sa-i pese de vecini , i s-ar pune sa asculte fara comentarii , la fel de tare , la aceleasi ore , fara incetare un concert de Bruckner , sau ceva asemanator ! Si ne putem gindi ca si noi ne-am aventurat uneori intr-un domeniu necunoscut fara sa ne dam seama ca ne facem de ris. Cind asistam la un spectacol dezagreabil oferit de un cumparator nemultumit ajuns la capatul nervilor si tipind la vinzatoare , ne putem gindi ca si noi am fost intr-o astfel de situatie , la fel de penibila. Inca din scoala se remarca glumetii , indivizii cu tupeu , smecherii , obraznicii. Este adevarat ca pentru scurta vreme devin " eroi " , modele usor de imitat. Dar un tinar cu bun simt va intelege repede ca acest mod de comportament nu este ideal pentru a-ti atrage respectul celor din jur. " Ca sa fii om intreg , atitea sunt necesare " - spune Geo Bogza intr-o carte chiar cu acest titlu - iar una dintre cinditii este buna crestere. Bunele maniere mai inseamna sa rezisti unei tentatii care te poate transforma din om cinstit intr-un pungas. Putini stiu ca a gasi un portofel pe strada si a nu-l preda la Politie , se cheama furt. Cei mai multi il considera noroc ... Hazardul nu trebuie sa favorizeze infractiunea si abaterea de la regulile de buna comportare. Daca esti cu adevarat convins ca trebuie sa fii politicos oricind si in orice ocazie , intelegi adevarul fundamental cuprins in celebra inscriptie gravata pe fatada cladirii de la New College , din Oxford : " Manners make man " - comportamentul il face pe om. Bunele maniere sunt apanajul omului care isi cunoaste exact locul in lumea in care traieste.

BUNELE MANIERE

MULTUMESC autorului, mai ales daca e de genul feminin !

Am gasit pe reteaua din cartierul meu o "carte" pe care vreau sa v-o transmit ! Dupa parerea mea autoarea (asa cred, deoarece lipseste precizarea in postarea pe care am gasit-o) a facut un lucru de admirat ! Ramane de vazut cati tineri au avut sau vor avea rabdarea si interesul de a citi aceste randuri si mai ales de a urma invataturile ce ni le da !

(O sa incerc sa redactez la doua-trei zile cate un capitol din acesta carte).

PREFATA

" Daca nu putem fi buni , sa incercam sa fim macar politicosi. " N. Steinhardt - " Jurnalul fericirii ". Ideea scrierii acestei carti ne-a fost sugerata , ca pe vremuri lui Lewis Caroll , celebrul autor al cartii " Alice in tara minunilor " , de catre o foarte tinara domnisoara care ne-a rugat sa-i imptumutam sau sa-i spunem de unde poate cumpara un " Cod al manierelor elegante " deoarece urma sa " iasa in lume " si avea o sumedenie de nedumeriri. Pentru ca exemplarul din " Usage du monde " al Baroanei de Staff din 1899 se pierduse din biblioteca , am inceput sa cautam o carte mai recenta , publicata la noi pe aceasta tema. Dupa aceasta truda am descoperit niste modeste si timide brosurele aparute in ultimele decenii. Asta era tot. Nu ne-am putut impiedica sa meditam asupra cauzei inexistentei in cultura noastra , timp de patruzeci si cinci de ani , a unei carti de referinta in acest domeniu. In Germania , de exemplu , apar si se vind anual cu mare succes cam doua titluri noi de astfel de carti , si asta de foarte multi ani. Brosurile de care aminteam erau scrise cu bun simt , insa ramineau extrem de incomplete. Am inteles ca se ocolisera cu multa grija subiecte " tabu " , ca de exemplu botezul , nunta , ceremonialul de inmormintare etc. De ce erau aceste subiecte interzise este usor de presupus ... Am recitit in schimb " Codul eticii si echitatii socialiste " si juramnitul de pe coperta carnetului de U.T.C. Era vorba acolo despre obligatia de a-ti da viata si singele pentru cauza Partidului. In gradinite , scoli generale si licee , copii erau invatati sa recite chiar de la virsta de trei ani Ode dedicate Partidului ci conducatorilor iubiti ; iar la orele de dirigentie profesorul era constrins sa comenteze cuvintarile Secretarului General sau sa faca invatamint politic. Sa nu ne facem iluzii , nici o tara din lume nu seamana cu un pension de domnisoare. Nu toti oamenii de pe glob sunt bine crescuti , idiferent de regimul politic existent intr-o tara. Stind de vorba cu o prietena din Germania care a vizitat de mai multe ori Romania si marturisindu-i dorinta noastra de a scrie o astfel de carte ne-a spus ca dupa parerea ei n-ar fi nevoie , caci nicaieri in alta parte n-a intilnit oameni atit de blinzi , de ospitalieri si bine crescuti ca la noi. Sa fie bunele maniere o problema de bun simt ? Sau numai de cultura si instruire ? Sau numai de mediu ? Se poate deduce din experienta fiecaruia dintre noi ca o comportare civilizata depinde de toate elementele enumerate mai sus. Secretul unui comprtament agreabil si civilizat in societate se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Bunicii , parintii , scoala si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut, dar neasimilat suficient spune ca drumul libertatii trece prin cultura. Exista o cultura de tip rural - obiceiuri , datini , ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura livresca , din care omul scolit poate invata multe , dar nu in mod obligatoriu si bunele maniere. Problemele de educatie si comportare civilizata exista in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin. Situatia de la noi , dupa patruzeci si cinci de ani de imixtiune brutala , in existenta sociala si chiar familiala , a unei forte oarbe , nemiloase , care , in numele fericirii umane a cautat sa ne ucida fericirea , a incercat sa creeze " oameni noi " , asemenea unor marionete stingace si supuse , este totusi deosebita de cea din alte parti. Cum sa surizi cind ti-e frica ? Cum sa te bucuri la castoria copiilor cind te temi ca vei fi vazut la biserica ? Cum sa-i spui cu drag unei doamne - " Doamna " , cind exista un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue sa spui " Tovarasa " ... ? In multe tari , situatia economica permite mamei sa nu lucreze , daca doreste , ca sa se ocupe personal de educatia copilor. Trebuie sa recunoastem ca la noi aceasta posibilitate a fost ferm inlaturata deoarece nu se putea trai dintr-un salariu. Au aparut generatiile pe care le-am numit " copii crescuti cu cheia de git ". Nu prea aveau ce sa invete si nici de la cine. Cum raul , din nefericire , contamineaza cu usurinta , puteau cel mult invata de la cei mai mari si in nici un caz lucruri bune. Timpul a trecut si acum fetitele si baieteii cu " cheia de git " au ajuns parinti si cresc , educa alte generatii de copii cu cheia ... Sa nu fim insa pesimisti , raminind la o viziune catastrofica asupra viitorului societatii romanesti. Atunci , cartea aceasta nici nu ar mai avea sens. Nici o constringere si nici o libertate a fiecaruia dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept , cumpatat si linistit. In viata fiecarui om exista nevoia de modele , iar in societatea romaneasca de dupa al doilea razboi mondial evenimentul cel mai dramatic l-a constituit tocmai distrugerea acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale. Intelectualii , oamenii de cultura au umplut temnitele comuniste , tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le permitea sa treaca , in chip cameleonic , de la o doctrina politica la alta ; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo si tot din aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul activistului de partid. A fost intr-adevar un " model " si trebuie sa recunoastem ca faceam eforturi sa-l imitam , iar rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt. S-a deteriorat orice norma morala si aproape toate notiunile normale au fost golite de sens. In Piata Romana din Bucuresti se afla si acum inscriptia " Vom muri si vom fi liberi ! ". De nenumarate ori in acesti ani am incercat sa descifrez sensul mai profund al acestui credo tragic. Sa se fi referit numai la dictator ? Sa fi fost incluse toate frustrarile si iluziile copiilor fara coplilarie , a copilor crescuti cu " cheia de git " ? Sa fi fost doar strigatul ultimei generatii de copii - cum spunea altadata un adolescent - care a mai vazut o ciocolata ? Sa nu ne fi gindit nici unul dintre noi ca cea mai dificila libertate este cea cu care nu stii ce sa faci ? Despre democreatie nici nu mai indraznesc sa amintesc. Termenul e folosit cu atita inconstienta incit exista pericolul sa se incetateaneasca le noi in acceptia contrara ; teroarea arbitrarului si a lipsei de buna cuviinta. Fac ce vreau pentru ca e democratie , rosteste si potentantul si omul de rind - si desigur gresesc - nu asta e democratia ! Aceasta carte ar vrea sa ne impace pe noi cu noi si pe noi intre noi. Cum nimic nu se poate impune prin forta , ea nu constituie decit un punct de plecare pentru meditatie si dialog. Eventualele reprosuri , indoieli sau nedumeriri pot fi formulate in scris pe adresa Editurii si promitem ca la urmatoarea editie vom tine seama de ele , incercind sa venim in intimpinarea dorintelor dumneavoastra cu gindul bun de a ne face viata mai frumoasa decit am avut-o. O meritam din plin !

Profesionistul !

Profesionistul este persoana care ştie întotdeauna încotro merge, de ce şi cum poate ajunge acolo.
Lui îi place munca pe care o face, deoarece o face bine; şi o face bine pentru ca îi place.El are,de regula, o idee buna atunci când i se cere şi, în plus, alte câteva, fara ca cineva sa-i fi cerut acest lucru.
Profesionistul a muncit din greu pentru a deveni un expert în domeniul sau de activitate şi, cu toate acestea, continua sa munceasca cu aceeaşi pasiune. El este o persoana cu un entuziasm molipsitor. Este destul de realist pentru a fi conştient de faptul ca va face greşeli, dar are inteligenţa necesara pentru a nu face a doua oara aceeaşi greşeala.
Profesionistul este un om sincer. El admite înfrângerea, dar este hotarât sa o ia de la capat, daca este necesar. El este un om analitic. Stie sa deosebeasca ce este important de ceea ce nu este şi are capacitatea de a înţelege ca în viaţa ai de-a face cu ambele categorii de lucruri. De aceea, are în vedere întotdeauna şi detaliile, dar nu se lasa copleşit de ele.
Profesionistul ştie sa conduca fara sa fie un dictator şi sa urmeze pe alţii fara a-i linguşi. Când este conducator, îi ajuta pe cei cu care lucreaza sa progreseze, iar când este subordonat face tot ce depinde de el ca şeful sa se bucure de succes. Profesionistul nu aştepta sa i se spuna ce trebuie sa faca, el face singur ceea ce trebuie !
El este un creator, dar lipsit de excentricitaţi, un om curajos, dar nu nesabuit, un om delicat , dar lipsit de fanatism.

Interpretare

Copilul îl întreaba pe tatal lui, "ce înseamna politica"?

Tatal îl pune pe genunchi si începe sa-i explice aratând exemple: - Fii atent, copilas, eu aduc banul în casa, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este SINDICATUL. Babysitterul nostru este CLASA MUNCITOARE si cu totii muncim ca tu, POPORUL sa te simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic. Iar fratiorul tau de câteva luni este VIITORUL nostru comun.

Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare.În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut c*** în scutec si plânge.Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce se întîmpla, dar asta doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca. Intra sa-i spuna babysitterului dar tatal lui tocmai se hîrjonea cu ea în pat în timp ce bunicul lui tragea cu ochiul prin fereastra. Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat.

Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu propriile cuvinte ce înseamna politica.Copilasul îsi aminteste de cele vazute noaptea si raspunde:

- Politica este cînd CAPITALISMUL profita de CLASA MUNCITOARE în timp ce SINDICATUL priveste neputincios. GUVERNUL doarme, nimeni nu baga în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în rahat.