BUNELE MANIERE (11)

11. BUNELE MANIERE LA MASA
- PIATRA DE INCERCARE A EDUCATIEI - Inca din cele mai vechi timpuri , masa s-a desfasorat dupa un anumit ritual. Desi era diferit de la tara la tara acesta a impus acele reguli care constituie astazi criterii importante in aprecierea unei persoane bine crescute. Fara indoiala , masa pe care o oferim sau cea la care suntem invitati a devenit un prilej pentru intilniri importante si discutii interesante. Din fastuoasele mese de pe vremea romanilor sau din timpul Renasterii - daca ar fi sa ne referim numai la acele epoci care ne infierbinta si astazi imaginatia - transpare in zilele noastre obiceiul de a ne onora invitatii cu o masa elegant aranjata , impecabila. Privind inapoi , putem spune ca s-a renuntat , in general , la opulenta si lux ostentativ. Azi nu se mai bea din pocale de aur care poarta semnatura lui Benvenuto Cellini , de pilda. In schimb , a minca din farfurii de portelan de buna calitate si a bea din pahare de cristal a devenit un lucru obisnuit. In mod firesc , comportamentul mesenilor a cistigat in rafinament prin respectarea unor norme impuse de codul manierelor elegante. Exista astazi tendinta de a adopta modul de viata modern in totala contradictie cu cel clasic. Ne deplasam in goana dintr-un loc intr-altul si de cele mai multa ori masa noastra este frugala. Pregatirea mesei si spalatul vaselor ne-ar rapi un timp pretios. Tindem spre simplitate si comoditate , renuntind la tot ceea ce ar incarca in mod inutil existenta noastra. S-ar parea ca ne contrazicem. Dar indiferent ca optam pentru un serviciu de masa din portelan de Sevres sau pentru unul din sticla incasabila , respectarea unor reguli este obligatorie , incepind cu pregatirea casei , aranjarea mesei si terminind cu felul in care mincam fructele.
CUM ARANJAM MASA
Masa familiala , cea de toate zilele trebuie sa fie si ea apetisanta si ingrijita , ca si cea festiva. Un vechi dicton spune ca " omul inteligent se hraneste cu ochii ". E de preferat o farfurie de faianta , intacta , uneia de portelan ciobit , chiar daca aceasta a fost cindva foarte frumoasa. E de preferat fata de masa din in , apretata , uneia dintr-o tesatura scumpa , dar acoperita de pete. Se intelege de la sine , ca in zilele de sarbatoare ne vom ocupa in mod deosebit de aranjarea mesei. Pentru mese festive , fata de masa si servetelele vor fi si ele festive , de o albeata imaculata , iar pentru reuniuni intime se pot folosi fetele de masa colorate. O fata de masa trebuie sa fie destul de mare ca sa ascunda , pe cit posibil , picioarele masei. In nici un caz nu vom folosi fete de masa din material plastic , chiar daca imita perfect cea mai sofisticata tesatura. E bine sa asezam sub fata de masa un molton subtire care protejeaza furnirul mesei. Trebuie sa asiguram un anumit spatiu pentru fiecare invitat , chiar si pentru cei foarte bine educati care stiu sa-si tina coatele pe linga corp. Ca musafirii sa se simta comfortabil , acest spatiu trebuie sa fie de cel putin 50 cm. Cum aranjam masa ? Atit masa familiala cit si cea festiva sunt asezate la fel , dar difera numarul farfuriilor , al tacimurilor si al paharelor in functie de felurile de mincare. Fiecare farfurie va fi dublata de o alta care se aseaza dedesubt , pentru serviciu , si care utilizata doar pentru a pune pe ea farfuria din care mincam. La mesele de fiecare zi ne putem lipsi de cea de-a doua farfurie. O masa festiva se prezinta , de obicei , astfel : farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se pune servetul frumos impaturit. Chiflele sau feliile de piine se pun in doua-trei cosulete speciale , repartizate simetric. Locul furculitelor este la stinga farfuriei. Aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor , acestea se aseaza cu dintii in sus. La dreapta , se pun cutitele , cu partea taioasa spre farfurie , tot in ordinea utilizarii - cel mai indepartat este pentru primul fel de mincare , adica pentru peste iar in fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in su s si uneori lingurita de desert ( daca e loc pe masa ). Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei furculite. Restul tacimurilor - linguritele de tort , furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se pun pe masa ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet , pentru a fi la indemina. Aceste reguli nu sunt batute in cuie. Numarul tacimurilor si asezarea lor difera in functie de menu-ul servit la masa. In desenele prezentate veti gasi solutiile la care trebuie sa recurgeti. La toate mesele cit de cit solemne este obiceiul sa se schimbe tacimurile dupa fiecare fel de mincare. La o masa mai putin pretentioasa nu vom schimba tacimurile decit daca avem peste. In general vom folosi patru farfurii : farfuria pentru antreuri , farfuria de supa , farfuria intinsa si farfuria de desert. Bolurile ( castronasele ) pentru supa limpede ( consome ) nu se pun de la inceput pe masa ci se aduc odata cu supiera. Tacimurile se pot pune si pe suportul destinat lor care va fi asezat la dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza , in dreapta , cutitul , cu partea taioasa spre farfurie , si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei. Daca utilizam suportul de tacimuri vom pune servetelul la stinga , direct pe fata de masa. Tot in fata farfuriilor , spre drapta , este si locul paharelor. Trei tipuri de pahare sunt obligatorii - de tuica , de vin ( paharul de vin rosu e ceva mai mic decit cel de vin alb ) si de apa. Retineti ca ele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu improvizati - e o nota proasta - si va recomandam sa nu dati mese festive daca nu puteti. Dupa folosire , paharele de tuica se iau de pe masa. Nu va bagati degetele in ele. Folositi neaparat o tava in acest scop. Va va scuti de drumuri inutile. -Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se gasesc pe o masa separata , pe o tava , si fiecare invitat se serveste cu ce-i place. E bine ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemina , pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decit la sfirsitul mesei. Va prezentam alaturat diverse tipuri de pahare , sticle si cani. Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa , la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Pentru a nu pata fata de masa , sticlele se pun pe o tavita sau pe farfurioare speciale. Apele minerale se servesc in sticlele lor originale ca si vinurile straine. Decorarea masei depinde de marimea ei , de rangul musafirilor si de imprejurari. Aproape indispensabile , florile si luminarile vor incinta privirea. Florile trebuie puse in vaze joase ca sa nu-i impiedice pe meseni sa se vada. Nu vom pune pe masa decit ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente ( una pentru circa trei - patru persoane ). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede. O gospodina atenta pune in recipientul respectiv citeva graunte de orez. Daca nu folosim recipiente cu capac perforat , celelalte trebuie sa fie insotite de lingurite pentru ca nimeni sa nu fie silit sa se foloseasc de propiul cutit , ceea ce ar fi o greseala. Sa retinem deci ca untdelemnul , otetul , mustarul , smintina etc. se vor aduce doar daca cineva le cere. O gazda atenta le are pregatite si le ofera. Pentru sosuri se foloseste o sosiera. Atentie : sosul nu se pune nici pe friptura dar nici pe piure sau pe alte garnituri ( macaroane , sote de legume etc ) deoarece e iestetic. Sosul se pune in farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rind. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar " pasta " obtinuta este imposibil de privit. Vom explica acest lucru adolescentilor care au ramas cu acest obicei de cind erau mici si li se " passa " mincarea. Odata intrebuintata sosiera va fi luata de pe masa. Salata se serveste in castronele separate , pentru fiecare invitat in parte. Cind friptura este taiata la masa , gazda trebuie sa aiba la indemina tacimuri speciale. E de preferat insa ca acxesta operatie sa fie facuta in prealabil, iar friptura sa fie prezentata felii , pe frunze de salata. In multe tari salata se maninca separat dupa friptura. Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se folosesc in public. Argintaria este obligatorie ? In cazul unor mese festive , da. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. E adevarat ca argintaria confera mesei eleganta , dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios , argintaria cere o ingrijire speciala , iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea. Ca mesele festive sa nu ne sperie prin dificultatile ce la creaza , este necesar un exercitiu indelungat. Sa-l facem in cadrul meselor de Duminica , imaginindu-ne ca avem invitat cel putin un ministru , chiar daca suntem doar in familie. Va fi o placere ! Cu acest prilej , vom pune o fata de masa deosebita , tacimurile si vesela pe care nu le folosim zilnic si vom pregati o mincare speciala. Este obligatoriu ca toti membrii familiei sa respecte aceasta masa , fiind punctuali , ajutind sau , daca se plimba dimineata , aducind o floare sau cumparind un desert special ( fructe , prajituri ). Repetam : masa de Duminica e sfinta.
COMPORTAMENTUL IN TIMPUL MESEI
Regulile generale ale unei tinute corecte si pe care le-am definit intr-un capitol precedent sunt valabile si la masa. Stam drept , dar nu intepeniti. Nu punem picioarele nici sub scaun , dar nici prea departe in fata , pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia miinilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu miinile farfuria din care mincam. Pozitia corecta , de repaos , este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile miinilor sprijinite de marginea mesei. Aceasta tinuta se schim- ba cind mincam , pastrindu-ne insa coatele lipite de trunchi. Ne vom verifica tinuta inainte de a intra in sufragerie , spalindu-ne miinile in prealabil. Eventualele retusuri necesare dupa masa se vor face numai in baie - ca de exemplu improspatarea rujului , sau aranjarea parului. Daca nu avem o baie curata , nu invitam musafiri ! Nu trebuie sa mincam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete , ci si o prescriptie medicala. Mai grave sunt discutiile neplacute din timpul mesei. Sa le evitam si sa ne impunem sa fim calmi. Si asa , viata noastra este destul de stresata. Sa ne bucuram de prilejul pe care ni-l ofera o masa impreuna cu familia. Sa nu bem si nu vorbim cu gura plina. Este o regula care ar trebui sa fie destul de cunoscuta si n-am reveni asupra ei daca n-ar fi incalcata zilnic. Oamenii care incearca sa manince si sa povesteasca in acelasi timp fac o impresie dezagrabila. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem degetul mic usor ridicat cind mincam sau cind bem. Daca avem ciini sau pisici , acesti n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri , ci si prilej de incidente nedorite. Un obicei prost , specific romanilor , de care acestia nu se pot debarasa , este acela de a-i obliga pe musafiri sa manince mai mult decit vor. Repetati si invatati formulele : " Da , va rog " , " Nu , multumesc " , " Yes , please " , " No , thank you " . Sa ne gindim bine cind le rostim. Sunt gazde la noi si chiar in alte tari care ne iau in serios. Daca ne imginam ca este de bun gust sa refuzam a doua felie de tort cu toate ca am mai minca o portie , riscam sa raminem fara ea , deoarece a doua oara nu ni se mai ofera daca am spus " Nu , multumesc ". Masa se transforma intr-un adevarat calvar cind inimoasa gospodina repeta insistent : " Dar mai luati o sarmaluta , sunt delicioase ! " Nu ne asezam la o masa ca sa mincam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mincare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv , pentru a nu jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mincare suficienta - nici prea multa , nici prea putina - fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face , cu moderatie insa , spre incintarea gospodinei , dar nu strigind peste masa si nici cerind in acel moment reteta. Cu atit mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs. Masa trebuie sa decurga firesc , fara ostentatie. Am putea spune ca aceasta e o norma ideala , greu de atins , la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie , cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite din te miri ce. Nu vor cere un antinevralgic si un pahar cu apa in momentul in care gazda este foarte preocupata sa nu i se raceasca gustarile calde. Nu vor cere ketchup , piper , smintina sau alte ingrediente daca nu le sunt oferite , pentru ca s-ar putea ca ele sa lipseasca si gazda sa se simta jenata. Sa manincam asa cum gateste gospodina ! Obligatia ei este sa guste in prealabil din toate bucatele si sa le condimenteze moderat , iar a musafirului sa le accepte ca atare. E foarte neplacut sa dam sfaturi culinare in functie de preferintele noastre. Fie ca e o masa festiva , fie ca este una obisnuita , efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul : " Delicioasa supa ! " , " Ce frumos arata salata ! " , " Ce bine miroase friptura ! ". Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile. Copilului cu care am venit ii vom face observatii acasa , ca si sotului care a depasit numarul de pahare. Ne vom impune sa nu stam cu ochii atintiti asupra membrilor de familie cu care am fost invitati , aruncindu-le priviri ucigatoare cind gresesc ceva. Educatia nu se face in acel moment , caci atmosfera va deveni insuportabila pentru toti.
MASA E SERVITA !
Viata profesionala poate sa modifice o ordine pe care o credeam stabilita odata pentru totdeauna. Astfel , pe masura ce pauza de prinz se micsoreaza , masa devine mai frugala si tinde sa fie inlocuita cu masa de seara. La aceasta contribuie si distanta din ce in ce mai mare dintre domiciliu si locul de munca. De obicei avem musafiri la masa de seara. Dam mai jos regulile pentru o masa pretentioasa. Ocazia , rangul musafirilor sau situatia noastra financiara permit unele simplificari. Oricum nu suntem obligati sa desfasuram un lux peste posibilitatile noastre. Pledam pentru moderatie si simplitate care nu exclud rafinamentul. Chiar si in familiile cele mai modeste o anumita rezerva trebuie prevazuta pentru a face fata surprizelor de ultima ora. De asemeni , se va prevedea un fel de mincare pentru a fi inlocuit in cazul cind unii dintre musafiri nu-l suporta , din motive medicale eventual , pe cel oferit anterior. Persoanele condamnate de medicul lor la o dieta severa , de fapt , ar trebui sa nu accepte invitatii decit de la prieteni foarte apropiati care le cunosc regimul. 1 - Antreurile : se compun in mod obisnuit din feluri de mincare reci , picante , peste , mezeluriri si salate diverse. Se pot servi si antreuri calde : ficatei de pui , diferite placinte , pizza , sufleuri , pateuri. Antreurile reci pot fi combinate cu cele calde , insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat ( salata de vinete , ciuperci cu maioneza etc ) si in continuare avem mai multe feluri de mincare , plus tort , plus baclava , plus inghetata , riscam fie ca musafirii nostri sa faca o indigesti serioasa , fie sa luam mincarurile de pe masa neatinse. Ne gindim inainte de a chema musafiri cit am putea sa mincam noi insine intr-o vizita , fara sa ne imbolnavim ! Tacimul : un serviciu pentru antreuri sau servicii obisnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose. 2 - Consome-ul : se serveste o supa limpede in ceasca , cu o lingura de supa mai degraba mica. Daca n-am oferit antreuri , vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa ( supiera ) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi. 3 - Pestii sau crustaceele : exista pentru peste un tacim special. Se recomanda vinuri albe , seci , spumoase si spumante. Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid ( cum sunt cele din podgoriile Ardealului si Moldovei ).Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca. 4 - Felul principal , felul de rezistenta : tacim normal. De regula acesta este o friptura sau un preparat din carne. Indiferent daca servim o friptura de porc , de miel , de pasare , din vinat sau una care trebuie sa fie in singe - antricot sau muschi de vaca - se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare , iar la carnea rosie mai tari si mai puternice ; la vinat vinuri rosii seci, vechi , de calitate superioara. Vom evita sa aducem pe masa curcanul , purcelul , muschiul , intregi , chiar daca este foarte decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. De pilda , vom pune carnea pe citeva foi de salata proaspata , iar deasupra vom aranja citeva frunze de patrunjel. Garniturile vor fi puse in castroane separate , iar pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir. 5 - Brinzeturile : lista poate fi infinita ; ceea ce trebuie retinut e ca brinzeturile se aduc la masa pe un platou frumos din lemn. Tacimul : cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci raminem la ultimul vin servit , deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi , la care se pot servi vinuri rose si chiar albe , din aceeasi zona de unde provine brinza. 6 - Desertul : pentru prajituri se foloseste un tacim special - lingurite , cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri dulci si semidulci , parfumate ( Murfatlar, Pietroasele , Tirnave , Alba-Iulia ). Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolata. 7 - Fructe proaspete : sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu cu materiale noi , inoxidabile. Nu se servesc vinuri. 8 - Cafeaua si lichiorurile : cafeaua pretinde lingurite mici , cafeaua Mocca un serviciu mic de argint sau , eventual , argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri , iar pentru domni , cognac. 9 - Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este o adevarata arta. Este domeniul stapinului casei care , daca nu se pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist , prieten sau negustor de incredere. Bauturile aperitive , cherry sau coctail , se servesc la temperatura pivnitei , 10 - 12 grade. O sampanie sau un spumos sec servit ca aperitiv nu trebuie sa depaseasca 8 sau 10 grade. Fiecere regiune are vinurile sale speciale a caror prezentare si temperatura ideala le sunt proprii. De asemeni , vom alege paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe , pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos. Vinurile rosii vor fi servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc racite treptat si nu brutal si , mai ales , nu trebuie sa fie asezate linga o sursa de caldura ceea ce risca sa le altereze. Trebuie sa le aducem in camera cel putin cu o jumatate de zi inainte. La vinurile tip Tamiioasa se deschide dopul in perioada incalzirii la temperatura camerei , oxidarea adaugind un parfum placut buchetului natural. Daca n-avem timp sa le aducem la temperatura camerei treptat , ramine solutia decantarii vinurilor , varsind foarte usor , intr-o carafa ce a fost in prealabil incalzita , si cu suficienta precautie ca rezidurile de pe fundul sticlei sa nu-l tulbure. Vinurile dulci , sampania dulce , sunt servite foarte reci. Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune cit de cit festiva. Ea insoteste totusi foarte bine in intimitate anumite specialitati regionale. Se serveste foarte rece in pahare mari fara picior sau in halbe. In mod exceptional , adevarata Pils , nemteasca , este servita in pahare speciale cu picior scurt. Un mic carton circular nu trebuie sa lipseasca niciodata de sub un pahar de bere. Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite. Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin , coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip whisky. In acest caz , nu vor lipsi de pe masa cuburile de gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cocteil. Este agreabil , dar neadmis de bunul gust sa incalzim in palma miinii paharul special numit Napoleon. Lichiorurile si vinurile lichioroase , Malaga , Cabernet , Madera , Porto , muscaturile se servesc la temperatura camerei , in pahar special , mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler , scurt cu fundul gros. Toate vinurile se servesc in sticle , in afara cazului decantarii , si aceasta se va face la masa. Daca tragem vinul obisnuit din butoi il servim in carafe. In anii deosebit de buni pentru vinuri , vestiti ca atare , se servesc in cos. Sampania in galeata cu gheata - frapiera. Dopul se scoate la masa , dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul , pina cind reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de comedie , lasind sa iasa putin gazul carbonic. Am vorbit despre asortarea felurilor de mincare cu vinurile. Iata citeva regului suplimentare : 1. nu se serveste niciodata un vin dulceag intre alte doua vinuri albe sau rosii , seci. De exemplu nu se serveste Porto daca s-a servit un vin alb la antreuri ; 2. trebuie sa servim vinurile albe seci inaintea celor rosii; 3. vinurile albe foarte dulci , in schimb , se servesc dupa cele rosii; 4. ordinea este totdeauna crescatoare : mai intii vinurile slabe , apoi cele tari; 5. mai intii vinul nou apoi cel vechi; 6. vinurile tip Sampanie sau spumante pot fi servite dupa sau inaintea celor nespumante dar , niciodata intre ele. Pentru a servi vinurile , acasa ca si la restaurant , gazda ia inainte intr-un pahar un esantion si-l gusta pentru a-si da acordul. Daca serveste el insusi o va face cu mina dreapta si cu eticheta in partea din fata ; nu se apuca niciodata o sticla de git. Nu se umple un pahar pina sus ci doua treimi , cel mult trei sferturi. Sticla de vin este tinuta in mod obisnuit iar bratul trebuie sa fie intins. Gitul sticlei este normal sa fie la o distanta de circa 5 centrimetri de gura paharului si poate urca pina la 15 centimetri daca servim un vin ce straluceste si poate sa faca , asa numita stea , apreciata de cunoscatori. Vinurile rosii , in schimb , si mai ales soiurile deosebite servite in cos trebuie sa fie turnate aproape de pahar , foarte incetisor , pentru a nu amesteca vinul , ceea ce ar fi nociv buchetului si parfumului sau. Si , in plus , acest fel de a servi are avantajul ca nu ameninta albeata fetei de masa. Nu se ridica deasupra mesei , in timpul servirii , decit cupele de sampanie , cele de spumos ramin pe masa. Paharele de bere le tinem usor inclinate cind turnam , astfel nu vor face o spuma exagerata. Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn. Cu exceptia apei cu care ne servim dupa voie , bauturile si vinurile , mai ales , sint totdeauna servite de stapinul casei , de catre ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la " self service " si , mai ales , de la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele. Gazda trebuie sa fie avizata daca s-a intimplat ceva neprevazut la bucatarie pentru a putea sa asorteze vinurile la meniul de rezerva. Sotia trebuie sa cunoasca ordinea in care vor fi servite vinurile pentru a putea sa asorteze la ele paharele asezate dinainte. Pentru asezarea paharelor pe o masa sa pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacimuri : in ordinea utilizarii lor , de la dreapta la stinga , paharul de apa in axtremitatea stinga sau , daca preferam , in dreapta dar , in orice caz , in afara rindului. Paharele de sampanie , de obicei utiltizate la sfirsitul mesei , pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava. Felul in care stam la masa si mincam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam oricit de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incit capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. Daca am presupune ca un ecran este asezat intre masa si noi n-avem dreptul sa-l atingem decit cu fata , nu cu umerii sau cu tot bustul. In masura posibilului , partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cind ducem ceva la gura , aplecam numai capul. Atentie la coate ! Cum am mai spus trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca. Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mina dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula. Furculita este tinuta in mina stinga cind utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cind terminam de taiat cite o bucata de friptura , de pilda. La sfirsitul unui fel de mincare , in farfuria care trebuie luata , punem paralel cutitul si furculita , cu dintii in jos. In timp ce mincam tinem tacimul deasupra farfuriei , fara sa-l ridicam prea mult in aer mai ales fara sa gesticulam cu el. Lingura se tine ca un creion , intre degetul mare si cel aratator , si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al incheieturii miinii. Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu , iar aratatorul se sprijina pe spatele minerului. In nici un caz nu se pune aratatorul pe spatele lamei. Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos , pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura. Brinza se maninca cu furculita , nu cu cutitul. Daca un invitat maninca astfel , " oferiti-i o baioneta " spunea cu umor Pastorel Teodoreanu. Daca un tacim ne scapa pe jos din neatentie , cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunind : " Nu-i nimic ". Cind bem , pastram tacimul in farfurie : furculita la stinga , cu dintii in sus , si cutitul la dreapta , cu lama sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem tacimurile incrucisate , este semn ca dorim sa mai fim serviti din felul respectiv. La masa trebuie evitate orice zgomote : plescaitul , sorbitul , ciocnitul tacimurilor de vesela , oftaturile , etc. Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa , in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie ! La inceputul mesei punem servetul pe genunchi , fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gitului sau sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii. La sfirsitul mesei servetul se aseaza linga farfurie , fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corecta la masa , nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi. Este un punct de vedere care cistiga teren si vi-l recomandam cu caldura. Cind mesenii sunt numerosi nu se ureaza " Pofta buna ! ". Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a incepe sa mincam si sa bem asteptam ca stapina casei , respectiv stapinul casei sa dea tonul. Mincarea este servita de gazda , de un personal calificat sau , pur si simplu , platoul cu mincare trece din mina in mina. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pina la refuz farfuria. De asemenea , cind mincam , sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici , ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata de carne de la inceput , ca sa scapam de grija. Cream o impresie dezagreabila. Marginea farfuriei trebuie sa ramina curata oricare ar fi felul de mincare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba un aspect urit nici dupa ce am terminat de mincat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa , ducind farfuria la gura , si nici ca putem folosi piinea pentru a sterge sosul. Cind ni se ofera un platou , trebuie sa luam intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi. Piinea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale. Daca mai dorim piine si cosuletul este mai departe rugam pe cel din dreptul lui sa ne dea si noua niste piine. Persoana respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mina nici felia de piine nici chifla dorita. Obiceiul considerat elegant altadata de a lua piinea cu mina nu mai este la moda. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar caraghios. Ne servim cu cite o felie sau o chifla , fara a le taia cu cutitul. Rupem cite o bucata din ele folosind ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face cocoloase pentru a ne calma nervii. Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice , oferindu-le sucuri de fructe si apa minerala. Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mincat , gazda este prima care se ridica , semn ca masa a luat sfirsit. Chiar daca mai avem o inghititura in farfurie sau o gura de vin in pahar , vom face si noi acelasi lucru - ne ridicam de la masa. Daca am terminat de mincat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne sculam de la masa. In salon , unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma. Micile accidente care pot surveni in timpul mesei - un pahar spart , o lingura scapata , o pata pe haina vecinului - trebuiesc rezolvate cu tact , fara multa tevatura , tot de catre gazda. Se cuvine ca cel care a spart un vas de valoare de exemplu sa incerce sa-l inlocuiasca , daca este posibil.
SITUATII SPECIALE LA MASA
Dupa atitea sfaturi de care trebuie sa tinem seama - de la aranjarea mesei pina la ce si cum mincam - astfel incit sa putem fi considerati bine crescuti , educati , iata ca abordam subiectul " situatiilor generala " care par a face exceptie de la regula. In realitate ele sunt tot niste reguli pe care trebuie sa le cunoastem. Se maninca cu mina : biscuitii , fursecurile , strugurii , ciresele , caisele etc. Daca-i oferi cuiva un cutit , o furculita sau o lingura , le oferi cu minerul. Personalul de serviciu va aduce tacimul cerut pe un platou sau pe un servet. Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului , nu prin spatele lui. Veti evita sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei , la o distanta prea mare. O cereti vecinului iar apoi se da din mina in mina , asa cum am mai spus. De obicei , cind dam mese acasa , nu exista personal de serviciu. In acest caz , platoul cu mincare trece din mina in mina , de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele , apoi domnii , iar gazda ultima - cind platoul a revenit la ea. Intre timp , stapinul casei toarna vinul , tot spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu se da din mina in mina. Supa se serveste tot spre dreapta. La fel se procedeaza si cind stringem masa. Cind un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu furculita tinuta in stinga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute intr-o singura mina. Nu ne servim din platou cu tacimurile noastre ! Paharele nu se ciocnesc efectiv , se ridica numai pina la nivelul ochilor in timp ce se rostestc urarile consacrate: " Noroc ! " , " La multi ani ! ". Se ridica numai paharul cu vin , tuica , etc , nu cele cu apa , cu sucuri de fructe sau cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive. Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi ! Cind le plasam ? Intotdeauna la sfirsitul felului principal cind musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa le asculte. La sfirsitul toastului , cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat , iar musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei , o va face putin mai tirziu. Daca este vorba despre o doamna , aceasta raspunde foarte scurt , imediat , fara sa se ridice in mod obligatoriu. Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat. La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.
CITEVA CAPCANE
Piinea si sandvisurile. Se maninca in mod diferit. Felia de piine se rupe pe masura ce manincam , in timp ce sandvisiurile mari se taie cu cutitul si se maninca cu furculita. Sandvisiurile mici se maninca cu mina. Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special , nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe ofarfurie. Apoi , se unge piinea rupta in prealabil , tinind-o deasupra farfuriei. Dulceata si mierea nu se maninca direct din borcan. Fiecare isi ia pe farfurie atit cit doreste , servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop. Mezelurile de toate felurile , taiate in prealabil in felii , sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul in propia noastra farfurie. Ouale fierte in coaja se maninca dintr-un paharel- -suport , cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge virful , se indeparteaza partea de sus cu lingurita , se pun cojile in suport , sub ou , si apoi , dupa ce l-am mincat spargem si coaja. Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie : cartofii fierti in coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul. Supele sunt servite in ceasca si se maninca cu o ligura de supa ( model mic ). Daca suntem intre prieteni putem bea prima jumatate a cestii , care este limpede. Apoi folosim lingura. Ciorbele se maninca cu lingura. Nu se raceste o supa prea calda suflind in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura. Nu se inmoaie niciodata piinea in supa si nici in sos. Dupa ce am mincat , nu stergem farfuria cu o bucata de piine. Sparanghelul se maninca in patru feluri : 1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se maninca din parte opusa. 2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mina dreapta si se maninca mai intii partea subtire. Pentru ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mina stinga. 3. Se apuca de partea groasa cu mina ( pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa ) si se sustine cu furculita tinuta in mina stinga. 4. Cu o singura furculita tinuta in mina dreapta , daca sparanghelul e foarte mic. Am observat ca nu se foloseste nicioadata cutitul. Salata si andivele - Se maninca gata taiate si preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari. Nu este o greseala sa cerem otet , lamiie , sere , piper , untdelemn daca ni se par fade. Dar sa nu exageram cerind toate cele de mai sus. Salata si andivele se maninca cit mai aproape de starea lor naturala. In Franta slata se maninca la sfirsit , separat. Muraturile , gogosarii , castravetii murati Cind se ofera in castroane castraveciorii si gogosarii se iau cu furculita proprie si se taie in farfurie pe masura ce se maninca. La fel ce friptura. Gogonelele se pot lua cu mina pentru a nu face un " dus " comesenilor cu sucul ce pote tisni din belsug. In farfurie se taie cu atentie ( din acelsi motiv ) cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in stinga. Nu se musca din muraturi. Conopida - se taie cu furculita ; nu se foloseste cutitul. Chiftelele , sarmalele , ruladele se taie cu furculita. Pestele nu se maninca la fel ca friptura. Nu se taie cu un cutit normal. Tacimul de peste este alcatuit dintr-un cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare , dezosare si ca ajutor la mincat. Odata operatia terminata ( desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii ) cutitul nu se mai foloseste la taiat. Fiind foarte moale , furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze sau , in cazuri extreme , le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita , tinuta in dreapta , ajutindu-ne cu o bucata de piine , tinuta in stinga. Mincatul pestelui cere o arta speciala. Inainte de a iesi in lume intrebati si apoi exersati acasa ... Crustaceele Daca nu stim cum se maninca stridii , le putem refuza ! Dar exista niste reguli care se invata. Se deschide scoica daca este inchisa , cu lama unui cutit ( de peste sau obisnuit ). Se scot intestinele si branhiile ( au o culoare mai inchisa ) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica desprinzind-o din articulatie. Se pune in farfurie si maninca cu lamiie , sare , piper. Crevetii ca si racii : se sevresc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata cu mina , respectiv se rupe capul , cu care ocazie ies si intestinele , apoi se curata din carapace. La crabi , languste si homari se rup cu mina articulatiilr si apoi cu un cleste special se sparg oasele si se scoate cranea din cosul pieptului , din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se maninca cu piine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor. Icrele de Manciuria si icrele negre. Se aduc pe un platou rondele mici de piine prajita , unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sanvisuri mici. In cazul icrelor obisnuite le putem unge pe o felie mai mare de piine , dupa dupa care o vom taia cu cutitul tinut in mina dreapta si furculita in mina stinga. Procedam la fel cu toate sandvisurile mari. Taiem ( ca la friptura ) doua trei bucatele si le mincam cu furculita tinuta in mina dreapta. Putem minca icrele si luindu-ne in farfurie o portie din care , cu ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de piine rupta cu mina. La fel se maninca si antreurile reci mai putin consistente ( salata de vinete , pestele cu maioneza etc ). Carnea de pasare nu se maninca cu mina. Cum am mai spus , carnea se aduce gata transata la masa. Spaghetti : din castronul adus la masa , va serviti cu o portie rezonabila , apoi le manincati rasucindu-le cu furculita , sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura. Lingura se tine in mina stinga , iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura. Orezul : se maninca cu furculita , ajutindu-ne cu cutitul. Cafeaua , ceaiul , cacaoa cu lapte : nu se lasa farfurioara care ramine pe masa , alaturi de ceasca. Degetul mic nu se tine ridicat cind duceti ceasca la gura. Cind beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stinga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta. Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea , chiar daca nu aveti musafiri , fara a pune o farfurioara sub ceasca. Prajituri , torturi : se iau cu mina daca sunt uscate , cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca. Pere si mere : le taiem cu cutitul de fructe in patru parti pe care le curatam de coaja una cite una , ajutindu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le lasam cu coaja sa fie mincate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mincam cu mina. Daca nu va pasa de eticheta , puteti sa muscati din mar. Fragii si capsunile : se maninca cu mina daca au codita , daca nu au se dau lingurite , mai ales cind sunt servite cu frisca. Strugurii , visinele si ciresele : se maninca cu mina , bob cu bob. Simburii si coditele de cirese si de visine se pun pe farfurie. Strugurii se maninca cu simburi si pielita. Piersicile : se tin cu mina stinga pentru a le taia in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se maninca fructul cu cutitul si furculita. Prunele si caisele : le deschidem cu mina , scoatem simburele si mincam fiecare jumatate. Portocalele , mandarinele , clementinele : le taiem coaja in forma de stea , scoatem fructul si-l separam in felii pe care le mincam cu mina. Nu este indicat sa ne servim de tacimul de fructe decit intr-o ocazie deosebita. Bananele : se curata cu cutitul si se maninca cu mina sau , daca sint prea moi , cu cutitul si furculita. Pepenii si ananasul : sunt serviti in felii si se maninca cu furculita in afara de cazul exceptional in care ananasul este foarte dur si justifica folosirea cutitului. In Grecia ni se recomanda sa curatam pepenele de coaja si sa-l servim intr-un castron mare , taiat in cuburi mici ; se maninca cu furculita. Grape-fruit-ul : este servit taiat in doua si se maninca cu lingurita. In prealabil , se separa cu cutitul pulpa de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind il mincam. Kiwi : se taie in doua , iar miezul se maninca cu lingurita. In concluzie : la masa fructele se maninca numai cu ajutorul cutitului , furculitei sau linguritei. Muscam cu pofta din ele numai cind suntem in livada.
DIFERITE TIPURI DE MESE FESTIVE
1. Receptia este o intrunire oficiala , organizata de
obicei pentru un distins oaspete , ca de exemplu o pertecere data inaintea sau dupa deschiderea unui muzeu , sau dupa un spectacol artistic , sau cu ocazia unei aniversari. De asemenea poate fi oferita de ambasade , cu prilejul sarbatoririi zilei nationale , de ministere , cu ocazia numirii unui nou ministru etc. Invitatiile sunt obligatoriu scrise , specificindu-se ora , care se va respecta cu strictete. De regula incepe la orele 20.00 , sau daca este dupa un spectacol , de la 22.30. Tinuta este de mare gala , foarte eleganta. La aceste petreceri , invitatii vor fi primiti diferit. Daca musafirul este singur , un portar sau stapinul casei , sau unul dintre cei apropiati lui ii va lua paltonul , inainte de a-l ruga sa intre in salon. Acest gest nu il va face niciodata stapina casei. Daca soseste un cuplu , acesta se poarta ca la restaurant. Barbatul si nu personalul casei o ajuta pe doamna. Cind apar amfitrionul si sotia sa , il saluta pe cel sosit si-l prezinta , daca este cazul , invitatilor. Apoi urmeaza o perioada scurta de conversatie cind cunostintele discuta impreuna , necunoscutii intra in contact cu ceilalti , in timp ce se bea fie un vermut , dulce sau sec , cu sau fara gin , un aperitiv de marca sau un sherry si se servesc sticksuri , alune , fistic , masline , moment cu care se incepe crearea unei ambiante placute. E permis sa fumezi doar dupa ce ai cerut voie. Iata venind , insotit de sotia sa , invitatul de onoare. Stapina casei il prezinta , si ambianta s-a mai incalzit. Citeva minute mai tirziu se anunta ca masa e servita. Stapina casei da semnalul de a se trec la masa si fiecare invitat ofera bratul partenerei din aceasta seara. Amfitrionul , cu invitata de onoare la brat , trece primul pragul sufragerie si este urmat , intr-o ordine indiferenta de invitati , cupluri , in timp ce musafirul de onoare , dind bratul stapinei casei , incheie cortegiul. Daca exista barbati singuri , ei vor intra ultimii. O clipa mai tirziu musafirii sunt in picioare , in spatele scaunelor. Gazda da semnalul de a lua loc si fiecare cavaler isi ajuta intii partenera sa se aseze. Masa poate sa inceapa. Chelnerul ofera platoul prin partea dreapta , urmind ca invitatii sa se serveasca singuri. Ei pot fi insa si serviti. Debarasatul se face prin partea stinga. Ordinea in care platoul este prezentat invitatilor este foarte importanta si nu sufera nici o derogare : intii este servita invitata asezata in dreapta amfitrionului , apoi celelalte doamne , ultima servita fiind amfitrioana. Apoi sunt serviti barnatii incepind cu invitatul de onoare de la dreapta stapinei casei. Ultimul servit este amfitrionul. Cind toti invitatii au sfirsit de mincat , numai stapina casei are dreptul sa dea semnalul sfirsitului mesei. Fiecare conviv se inclina usor la dreapta sau la stinga , spre vecina sa si se paraseste sufrageria pe cupluri , in ordinea in care s-a intrat. Daca nu s-a intrat in sala pe cupluri , doamnele parasesc sala primele si barbatii le urmeaza in salon putin mai tirziu , pentru a le da timpul sa-si corecteze tinuta. In salon sau in fumoar cuplurile reunite pentru o ora sau doua la masa , se desfac si fiecare este liber atunci sa-si aleaga partenerii dupa bunul plac. Este ocazia pe care o va utiliza un invitat bine crescut pentru a felicita gazda pentru masa caci , cu exceptia meselor intime nu vorbim despre ceea ce mincam atita timp cit suntem la masa. Anumite delicii inca ne mai asteapta : lichioruri , cafea , coniac , tigari si tigari de foi. Cafeaua este servita de catre stapina casei , in cazul cind nu are o fiica sau de catre personal. Femeile nu trebuie sa ofere tigari ci amfitrionul sau fiul sau si in nici un caz personalul de serviciu. Cum procedeaza un " fumator bine crescut " : * cind este invitat undeva , renunta la tigarile sale obisnuite ( Carpati - fara filtru ) si isi cumpara un pachet de tigari fine. * nu-si aprinde tigara decit daca gazda a dat tonul , daca nu , cere voie. Daca i se raspunde delicat ( fiind de fata copii sau oameni bolnavi ) " vom deschide geamul " - se va abtine sa fumeze. * domnii pot oferi foc doamnelor sculindu-se in picioare , dar doamnele intre ele isi ofera chibritul sau bricheta. * scrumul se pune numai in scrumiere , daca nu sunt pe masa le veti cere gazdei. Nu folositi drept scrumiera orice obiect va cade sub mina si nu va confectionati scrumiere din hirtie sau servetele. * daca sunteti fumator si v-ati uitata pachetul acasa gasiti o alta solutie decit cea a " tapatului ". Puteti iesi din casa discret pentru a va cumpara discret , fara a anunta toata adunarea. * daca va este oferita o tigare si o acceptati , sunteti obligat sa o aprindeti pe loc. Nu o veti pune nici pe masa , nici in poseta si nici ... dupa ureche ! * cind faceti o vizita chiar neprotocolara intr-o casa in care stiti ca se fumeaza , politetea va obliga sa intrebati totusi gazda daca va da voie sa va aprindeti o tigara. S-ar putea sa se fi lasat de curind si sa va roage sa nu-i puneti vointa la incercare. * nu se fumeaza pe strada * nu se intra in magazine cu tigara aprinsa * in unele tari , in Germania de pilda , unde oamenii sunt foarte grijulii fata de sanatatea lor , nu se fumeaza in casa. Veti intreba unde se poate fuma si vi se va indica un anumit loc. Nu incercati sa-l descoperiti singur fumind de exemplu ... in baie ! Pentru a bea cafeaua ne asezam sau raminem in picioare. Daca alegem cel de-al doilea caz se tine farfurioara cu mina stinga si ceasca cu dreapta in timp ce lichiorurile sunt asezate pe o masuta , fiecare pahar avind un disc de protectie sub picior. Cafeaua trebuie sa fie fierbinte , alcoolurile urmeaza regula pe care am enuntat-o , lichiorurile sint la temperatura camerei. Aceasta ora care urmeaza masa este consacrata conversatiei. Daca un artist cunoscut se gaseste printre invitati si se ofera se cinte va fi ascultat cu placere. Dar nu se cuvine sa-l rugam. Este un lucru pe care un amfitrion nu trebuie sa si-l permita , caci cea mai buna masa nu este suficienta pentru a plati recitalul unui mare artist al carui onorariu , de obicei , este infinit mai mare ! Plecarea la ora potrivita este obligatorie in cazul receptiilor. Invitatul multumeste amfitrionului gasind citeva cuvinte potrivite in acest scop. Se da obligatoriu un telefon de multumire , nu mai tirziu de o zi. 2. Cocktail-party este o reuniune improvizata ce poate incepe oricind dupa ora 17 si se termina la ora 21. Invitatii sosesc si pleaca cind doresc caci se discuta , de obicei , in picioare. Se intimpla sa se danseze. Se servesc fursecuri sau alte prajituri si , bineinteles , coctailuri oricit de variate. Se pot oferi ceea ce se numeste " asiette anglais " - farfurie cu sandvisuri asortate. Nu este obligatoriu sa-i cunosti pe ceilalti musafiri , ci doar sa-i saluti pe stapinii casei care te-au invitat. Tinuta feminina eleganta - rochie de coctail , eventual cu palarie , tinuta masculina - de oras. 3. Five o clock tea -ul are loc - se intelege - la ora 5. Se va evita cacaoa sau ciocolata. Se va oferi ceai cu prajituri , tort sau fursecuri , iar ca bauturi coniac si rom ce se pot turna si in ceai. Este mai mult o reuniune pentru doamne. 4. Dineul este o masa obisnuita ( de seara ) , fara ceremonie , cu doua , trei feluri urmate de ceai sau cafea. Daca avem feluri reci pot fi si ele servite. Importanta mesei de seara depinde de cea a celei de la prinz si poate sa varieze , caci o masa de prinz copioasa o micsoreaza pe cea de seara si invers. Astfel , olandezii , dar si alti europeni fac din cina masa principala caci se hranesc cu sandviciuri la celelalte doua. Tinuta de oras sau , mai rar , de seara dar urmind regula : fara maro dupa ora sase. Dupamiaza , invitatia la o ceasca de cafea presupune mai mult decit cafeaua care o motiveaza : alcooluri , lichioruri , dulciuri , masline , uneori vinuri dulci sau sampanie. Tinuta de oras de culoare inchisa. 5. Petrecerile pentru copii sunt , de obicei , legate de aniversare. Ele necesita o gustare consistenta si tort , produse de patiserie , fructe , frisca , puddinguri , sucuri. Se vor organiza jocuri distractive. Daca sunt copii mai mici este important ca una dintre doamne sa se ocupe de ei si sa fie mereu prezenta. Ne vom preocupa deasemeni sa-i conducem pe copii acasa. Tinuta - haine de duminica , dar nu in culori prea delicate deoarece se vor juca si se vor murdari. In ritmul vietii noastre cotidiene , invitatiile pe care le primim cel mai des sunt cele pentru masa de prinz. Prinzul este o masa calda cu trei sau cinci feluri de mincare obisnuita , fara nimic deosebit. Cum dispunem de putin timp , la prinz exactitatea este obligatorie , mai mult decit la alte ore. Nu ezitati sa intrebati , dupa ce ati acceptat invitatia : " Deci cum ramine , la unu si jumatate sau la doua ? ". Pentru zilele festive mincarurile servite la masa de prinz pot fi mult mai variate si mai abundente. Tinuta este de oras , pentru zilele obisnuite si eleganta pentru ocazii.

BUNELE MANIERE (10)

CORESPONDENTA
BUNELE MANIERE - NEGRU PE ALB - SCRISOAREA
Pe vremuri a scrie o scrisoare era o adevarata arta, iar scrisoarea o placere nu numai pentru cel care o scria, ci si pentru cel care o primea. Astazi , doar scriitorii, artistii - in general - si indragostitii mai scriu cu pasiune scrisori. In iuresul unei existente trepidante , majoritatea oamenilor prefera telefonul , faxul sau telexul pentru transmiterea unor informatii. Cu toate acestea constatam cu totii ca scrisorile nu au disparut din viata noastra , dovedindu-si utilitatea dintotdeauna. Datorita perfectionarii mijloacelor de transport , scrisorile ajung astazi in timp record in cele mai indepartate colturi ale lumii incit nu faptul ca mesajul pe care-l transmitem ajunge cu intirziere ne face sa nu mai scriem... Ceea ce ne lipseste este interesul si uneori talentul de a transmite ideile intr-o forma eleganta. Si nu in ultimul rind ... lenea. Intr-adevar , o scrisoare trebuie sa exprime o gindire clara , coerenta , redactata intr-un stil ales. Chiar si scrisul trebuie sa fie ingrijit pentru a nu da dureri de cap celui care o citeste. Toate acestea presupun sa ne rezervam un timp special pentru corespondenta , pentru alegerea hirtiei si a plicului, terminind cu expedierea scrisorii prin posta. Cui nu i s-a intimplat sa descopere dupa multe zile o scrisoare neexpediata dar de la care asteapta cu nerabdare raspuns? Vom vedea ca trebuie sa stim citeva lucruri importante despre scrisoare in general pentru a putea vorbi despre bunele maniere care trebuie sa guverneze si acest mod de a ne " prezenta " in fata cuiva , indiferent ca este vorba despre o persoana apropiata sau despre una oficiala. Exista desigur si scrisori pe care suntem obligati sa le scriem , ceea ce reprezinta un supliciu. Dar tocmai aceasta dificultate pe care trebuie s-o invingem da mai mare valoare scrisului si va face scrisorile mai pretioase decit un schimb de replici telefonice. Chiar cei care se pling de lipsa de timp nu scapa de datoria de a raspunde scrisorilor primite. Sa intirzii prea mult cu un raspuns inseamna o desconsiderare a corespon- dentului. Din aceasta intirziere pot sa rezulte animozitati , pierde- rea relatiilor sociale sau comerciale , si de aici grave incurca- turi personale sau financiare. Prin urmare , chiar daca avem motive de a intirzia un raspuns trebuie sa confirmam primirea scrisorii. Exista insa si situatii in care putem sa intelegem de ce nu ni se raspunde. Este cazul indragostitului fara speranta ce bombardeaza literalmente cu scrisori o tinara ce nu-i impartaseste sentimentele sau cazul grafomanilor , cunostinte intimplatoare care ne trimit misive , uneori interminabile , total neinteresante. Scrisorile exista in viata noastra si sunt necesare in toate situatiile. Exista scrisori de afaceri dar si scrisori de prietenie , de dragoste , unele pline de ura , de disperare , de spe- ranta. In toate insa se va pastra stima fata de destinatar si nu numai in formulele de politete ci mai ales prin formularea gindului clar , in termeni adecvati textului. Pentru a atinge acest scop nu putem indica formule , reguli , pentru ca de fapt fiecare scrisoare depinde de cultura , caracterul si educatia celui care o scrie. Exista totusi doua conditii : acordul dintre continutul scri- sorii si stil precum si un efort minim pe care trebuie sa-l faci pentru a te exprima pe intelesul destinatarului. Cind scriem sa ne imaginam ca aceste rinduri ar putea fi publicate (sa zicem) si ca ar putea fi citite de catre necunoscuti. Oricit de intima ar fi o scrisoare, nu trebuie sa fie compromitatoare pentru nimeni. Chiar daca avem unn conflict cu cineva si alegem aceasta cale pentru a-l rezolva simtind nevoia de a-i spune citeva cuvinte care sa-l usture - ca un "brusture", ne vom abtine. Sa nu uitam ca se compromite intotdeauna cel care foloseste cuvintele urite si nu cel care leciteste! SECRETUL CORESPONDENTEI Curiozitatea tine de natura omului - nimeni nu este complet scutit de ea , dar ea nu ne da dreptul sa devenim indiscreti si , in nici un caz , sa atentam la secretul corespondentei. Cind pui o scrisoare inchisa la posta inseamna ca te protejezi in mod legal impotriva deschiderii ei. Ai dreptul de a urmari in justitie pe cel care iti deschide scrisorile. Este unul dintre cazurile cind legea coincide total cu regulile bunei cuviinte. Se intelege de la sine ca citirea corespondentei adresate altei persoane constituie un grosolan abuz de incredere si o imixtiune intolerabila in viata acesteia , chiar daca este vorba de soti , parinti , copii. Gestul acesta poate avea uneori urmari grave si imprevizibile in relatiile de pilda dintre parinti si copii. Este cu totul altceva sa ceri voie sa citesti o scrisoare si sa ti se permita s-o faci ! ASPECTUL CORESPONDENTEI Aprecierea unei scrisori incepe prin impresia pe care ti-o creeaza de la inceput , prin hirtia folosita, dispunerea in pagina, grafie , acuratete. Abia dupa acest examen incepe lectura. O scrisoare al carei aspect este ingrijit cistiga automat bunavointa destinata- rului care va fi mai receptiv fata de continut - gata sa primeasca o veste , sa accepte o cerere, sau pur si simplu sa se gindeasca cu placere la expeditor. Hirtia este un element foarte important si aspectul unei scrisori depinde in mare masura de ea. Desi suntem in era ambala- jelor policrome , a fotografiei in culori ,nici o hirtie nu este mai potrivita decit cea de un alb imaculat. Hirtia de scrisori nu este niciodata liniata ,suprafata ei este neteda si marginea taiata drept. Se intelege ca plicul va fi de aceeasi calitate si culoare si de o marime potrivita ( este bine ca hirtia sa fie impaturita doar de doua ori ). In mod obisnuit se scrie numai pe o parte a colii. Daca avem o hirtie de buna calitate , putem scrie pe ambele fete, chiar daca prezentarea va avea putin de suferit. Se recomanda ca o scrisoare sa fie scrisa de mina - este o dovada in plus a consideratiei fata de destinatar.Se intelege de la sine ca ar fi bine sa fie scrisa cu cerneala , deci cu stiloul. Dupa cum vedeti, pledam pentru frumos si buna cuviinta. Nimic extra- vagant sau intimplator in modul in care intelegem sa ne transmitem gindurile la distanta. De aceea - in mod firesc - si cerneala trebuie sa intregeasca imaginea de mai sus. Deci, cerneala albastra sau neagra. In nici un caz , rosie , verde , mov ! Dar sa nu fim prea formalisti. De o buna bucata de vreme pixul a detronat stiloul. O scrisoare scrisa cu pixul nu va fi , in nici un caz , primita mai prost decit una scrisa cu stloul. Trebuie sa recunoastem totusi ca scrisul nostru este mai frumos si , totodata mai personal daca folosim stiloul. Creionul la rindul Pentru ei exista pixuri cu mina de creion ... O scrisoare batuta la masina va fi lipsita de acea nota personala despre care am vorbit. Ea este rezervata, aproape in exclusivitate, relatiilor ofi- ciale. Autoritatilor sau partenerilor de afaceri ne vom adresa aproape obliga- toriu printr-o astfel de scrisoare. Dar scrisul la masina este mai rapid decit cel de mina, lucru ce trebuie speculat, astazi cind timpul este mai pretios ca oricind. Deci nu este nepoliticos sa trimiti scrisori personale, batute la ma- sina. Sunt situatii in care nu vom folosi niciodata masina de scris. Felicita- rile de orice fel, multumirile, scuzele, condoleantele se scriu de mina si, cu atit mai mult, scrisorile de dragoste. Va imaginati ce impresie ar face asupra iubitei o scrisoare batuta la masina, desi exista exceptii si de la aceasta re- gula... Important este ca ele sa fie lizibile si trebuie sa recunoastem ca daca facem un mic efort lucrul acesta este posibil. Punerea in pagina a textului are rolul ei in aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se nazare, fara data, fara titlu, fara alineate oricit de grabiti am fi. Astfel, vom incepe o scrisoare prin a pune localitatea si data (ziua, luna, anul) in dreapta sus. La mijlocul paginii, central, la citiva centimetri de marginea de sus, vom scrie formula de introducere :"Dragii mei","Draga mea" sau " Stimata doamna X ". Exista diverse nuante in folosirea cuvintului " drag , draga " cu variantele pe care le comporta "scump, scumpa"," iubit, iubita" etc . Astfel, este o deosebire intre " Draga prietena " si " Prietena mea draga ", dintre " Draga tata " si " Tata drag " ... Formulele de alint de genul " Draga mea turturica adorabila " sau "Pisoiasul meu scump cu smintinica pe botic " pot fi scrise intr-un anume moment al vietii si intr-o anumita stare de spirit. Dar s-ar putea ca peste ani de zile cuvintele sa vi se para chiar dumneavoastra ridicole. O scrisoare chiar intima nu trebuie sa depaseasca anumite limite de decenta, din nenumarate motive. Oricum, titlul incepe cu litera mare si se desparte de restul textului prin virgula, apoi se incepe scrisoarea tot cu majuscule. Alineatele sunt mai retrase cu 2-3 cm si incep cu litera mare. Alineatele sunt necesare cind trecem de la un subiect la altul sau de cite ori formulam o noua idee. Sa nu ni se para un amanunt - e foarte important! Ordinea paginilor este cea fireasca : 1 ,2 , 3 , 4. Este bine ca acestea sa fie numerotate pentru a nu crea confuzii in succesiunea ideilor. Cit priveste textul propriu zis , nu trebuie sa abuzati de semne de exclamare sau de intrebare , dupa cum nu este cazul sa subliniati cuvinte sau fraze intregi - e dovada ca nu aveti incredere in discernamintul celui caruia i-ati adresat scrisoarea. De asemenea , se cuvine sa fiti atenti la simetria rindurilor - alegeti o hirtie alba , dar daca nu puteti scrie drept, puneti dedesuptul ei un sablon sau rescrieti scrisoarea. Dupa ce ati terminat scrisoarea, nu reveniti cu prea multe P.S.-uri (" post scriptum " ). Doua sunt suficiente:P.S. si P.P.S. Semnatura se pune in dreapta, jos, dupa o formula politicoasa, amicala sau afectouasa - in functie de relatia pe care o aveti cu cel caruia ii scrieti. Exista formule consacrate, in special in scrisorile oficiale : " Al d-voastra, cu deosebit respect, inginer Dan Popa " sau " Va rog sa primiti inca o data multumirile mele , inginer Dan Popa ". Daca scrisoarea e batuta la masina , este obligatoriu s-o semnati de mina cu numele intreg, in semn de consideratie. Retineti ca textul trebuie incadrat in pagina , lasind o margine de cca 3 cm pe care e bine sa nu scrieti nimic. Si acum sa punem scrisoarea in plic. Hirtia se pliaza o data , cel mult de doua ori, in functie de marimea plicului. Acesta trebuie sa fie de aceeasi culoare cu hirtia pe care am scris. Este necesar ca adresa destinata- rului sa fie completa : nume si prenume , strada ,numar , bloc , scara , etaj, apartament, codul postal, localitatea , judetul (departamentul ). Pentru scrisorile pe care le expediati in strainatate respectati uzantele fiecarei tari. Numele expeditorului nu trebuie sa lipseasca (din diverse motive s-ar putea sa vi se returneze scrisoarea ). Locul lui este fie pe fata plicului, in stinga, sus, fie pe spatele acestuia, in triunghiul care inchide plicul. Timbrele trebuie sa aiba valoarea ceruta in functie de locul de destinatie. Ele se lipesc in dreapta sus, unul linga altul pe orizontala. Pentru strainatate alegeti timbre dintr-o anumita emisiune in locul valorilor curente. Suntem siguri ca le veti produce o bucurie prietenilor colectionari. Ultimul "pas" in trimiterea unei scrisori este introducerea ei in cutia postala. Daca nu aveti timp s-o faceti si apelati la cineva, regula cere ca, in semn de incredere, sa i-o dati deschisa. Aceeasi regula presupune ca persoana respectiva sa o lipeasca in fata dumneavoastra. Daca trimitem scrisoarea prin personalul hotelului sau prin oameni de serviciu le-o inminam inchisa.
CARTEA DE VIZITA , CARTEA POSTALA , VEDEREA , TELEGRAMA Chiar si pentru scurte comunicari este de preferat sa scrieti o scrisoa- re. Totusi este admis sa recurgeti si la o carte de vizita, daca textul este foarte scurt © de exemplu cind raspundeti unei invitatii sau unei felicitari, cind transmiteti salutari sau cind recomandati pe cineva cuiva. Cartea postala simpla este din ce in ce mai rar folosita in corespon- denta pentru ca poate fi citita de catre oricine. Vederea insa, datorita fru- musetii imaginii, este facuta sa bucure privirea tuturor. Spatiul rezervat scrisului ne obliga sa ne rezumam la citeva idei. Cel mai bine ar fi ca aces- tea sa se refere la imaginea propriu-zisa evitindu-se platitudinile de genul " un strop de mare si o raza de soare va trimite de pe minunatul litoral romanesc Adina ". Lipsa de inspiratie si, de fapt, dezinteresul pentru gestul facut se traduce prin texte stereotipe :" Salutari din Vatra Dornei - familia Popescu " sau " Toate cele bune de pe minunatele plaiuri romanesti..."(si pe verso e o imagine cu un buchet de flori sau mai rau, cu...doi iepurasi). Ori- cum, sa nu scriem oblic. E inestetic, chiar daca unii cred contrariul. Iata ca ajungem si la alegerea vederilor, care nu trebuie sa fie un act gratuit ci un act de cultura. Ne vom opri la acele imagini care sunt semnifi- cative pentru locurile pe care le vizitam, gindindu-ne si la faptul ca uneori le trimitem unor colectionari. Chiar daca Turnul Eifel este imaginea emblema- tica a Parisului sa nu uitam ca ea a devenit ultrabanala. De pilda, daca vizi- tam un muzeu sa alegem reproduceri ale capodoperelor care ne-au impresionat in mod deosebit, iar pe verso sa le comentam. Sa recunoastem ca asta presupune sa ne documentam, dar merita sa facem acest efort intelectual. Telegrama, cu variantele ei faxul si telexul, este indicata in toate cazurile in care trebuie transmisa o comunicare deosebit de urgenta. O tele- grama nu trebuie sa cuprinda cuvinte inutile, dar nici sa fie criptica dintr-o economie exagerata, deoarece s-ar putea ca destinatarul sa nu inteleaga mesa- jul. Reititi schita Telegrame de I.L.Caragiale dar si ciorna telegramei dumneavoastra - s-ar putea sa va amuzati copios. CE NU TREBUIE SA FIE O SCRISOARE Nu se trimit niciodata scrisori anonime. Cu toate ca unele voci sustin ca sunt utile, este necesar sa renuntam la acest obicei care denota o totala lip- sa de caracter. Nu se incep toate alineatele cu "eu". Vom amina intotdeauna sa trimitem o scrisoare de amenintare sau injurioa- sa, in speranta ca vom renunta sau ca vom adopta un ton pe care nu-l vom re- greta mai tirziu. Sa nu dramatizam incidentele minore, sa nu exageram cu comentariile pesi- miste asupra evolutiei unei boli sau asupra situatiei noastre financiare. Fap- tele marunte nu intereseaza decit rudele apropiate si pe de alta parte sa ne gindim ca "drama" frigiderului stricat se va fi rezolvat de mult pina vom pri- mi raspunsul, iar de raceala nici nu ne vom mai aduce aminte! In general, sa nu ne lamentam in permanenta dar nici sa nu ne laudam excesiv. Orice exagerare indiferent de subiect, este nepotrivita. Sa nu uitam ca e posibil ca scrisoarea noastra sa cada in miinile altcuiva, asa ca trebuie sa evitam sa dam amanunte care s-ar putea intoarce impotriva noastra sau de care ne-ar fi rusine peste un timp.
MODELE DE SCRISORI
Dam mai jos citeva exemple de scrisori: una particulara si trei scrisori oficiale, necesare obtinerii unui serviciu. Aceste scrisori vor fi insotite de un C.V. ACEST TEXT VA FI SCRIS CU LITERE DE MINA, IN STINGA; IN DREAPTA, O ADRESA. LEGENDA : COMENTAREA UNEI VEDERI - SCRISOARE PARTICULARA : 15.03.94, DORTUNG Dragii nostri, Am ajuns de o zi la D. , un orasel frumos si foarte ploios. Se zice ca este soare cam odata pe an. Drept urmare ne-am cumparat in sfirsit o um- brela in folii colorate. Tocmai am vizitat castelul din forografie. Dupa cum se vede, acesta este "Roter Saal" si pe pereti se afla portretele familiei nobiliare care a construit castelul. In usa pe care o vedeti ne-a intimpinat insusi printul - un domn foarte dragut - de meserie print ! Acum suntem intr-o cafenea ca sa ne adapostim de ploaie, si in jurul nostru sunt numai doamne in virsta care isi beau cafeaua de la ora 5. Va sarutam si va mai scriem, Ioana si Andrei.
Modele de scrisori de cerere de serviciu 1) M.Patru Institutul de Cercetari Atomice, str. Izvor nr. 12 sect. 5, str. Negus- tori nr. 6 sect. 2, cod 75114 Bucuresti Bucuresti , 22 mai 1994 Domnule Director, In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Romania libera" din 10 mai 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae. Raspund acestei solictari de- oarece cred ca experienta mea corespunde cerintelor postului oferit.Pe de la- ta parte, activitatea institutului dumneavoastra ma intereseaza foarte mult si pentru ca deschide posibilitati de viitor. De asemenea, v-as ramine obli- gat daca ati binevoi sa-mi acordati un interviu la o data cit mai apropiata, pentru a discuta mai bine eventuala mea angajare. In asteptare, cu aceasta speranta, va rog sa primiti domnule director, expresia sentimentelor mele de respect. Mihai Patru
CURRICULUM VITAE Mihai Patru Nascut la : 30 ian 1964 Adresa: str. Izvor nr. 12 sect 5, cod 75114 Bucuresti Telefon : 2493107 Celibatar, stagiul militar satisfacut. Absolvent al Institutului Poli- tehnic Bucuresti, Facultatea de electronica, promotia 1988; cu media 9,98 EXPERIENTA PROFESIONALA 5 ani inginer proiectant la Centrala Nucleara Cernavoda LUCRARI PUBLICATE Studii pe teme de specialitate in revista "Era atomica", doua dintre ele au fost traduse in revista "Newsweek".
LIMBI STRAINE Engleza : foarte bine Franceza : satisfacator Italiana : satisfacator IN PREZENT
Inscris la doctorat din anul 1992
PASIUNI
Pescuit, sah
2) I.Vasilescu S.C. Construct S.A., str. Brazi nr. 2, str. Negustori nr. 26, cod 4113 Sacele, cod 5149 Brasov, jud. Brasov
Sacele , 20 apr. 1994
Domnule Director,
In urma anuntului dumneavoastra din ziarul "Curierul national" din 11 aprilie 1994, va trimit alaturat un curriculum vitae. Va rog sa-mi fixati o data la care ma pot prezenta pentru a va expune motivele care ma determina sa solicit acest post. Va multumesc anticipat si astept raspunsul dumneavostra. Ion Vasilescu
CURRICULUM VITAE Ion Vasilescu Nascut la : 28 iunie 1960 Adresa : str. Brazi nr. 2, cod 4113 Sacele, jud. Brasov Starea civila : casatorit, am in intretinere trei copii minori Stagiul militar : satisfacut
STUDII Liceul Industrial de Constructii Brasov, 10 clase curs de calificare cu durata de 2 ani, specialitatea zidarie EXPERIENTA PROFESIONALA ( conform " cartii de munca " )
2 ani Santierul de Constructii Sacele 1976-1978, 1980-1990 sef de echipa la Intreprinderea de Gospodarie Comunala si Locativa (ICGL) Brasovb din 1990 maisrtu zidar la S.R.L. Codlea. Precizez ca am lucrat in tot acest timp si ca zugrav, faianter si vopsitor
LIMBI STRAINE Germana : bine
3) M. Popescu, Impex S.R.L., str. Camelia nr. 14 sect. 3, sos. Panduri nr. 18 sect. 6 cod 14926 Bucuresti, cod 13112 Bucuresti Domnle Director,
Raspund la anuntul publicat in "Romania libera" din 14 martie 1994 prin care se ofera mai multe posturi de secretara. La virsta de 37 de ani, consi- der ca am suficienta experienta, simtul responsabilitatii, fiind un om activ, cu spirit de initiativa. Echilibrata si calma iubesc organizarea.
Am lucrat ca secretara a unui mare liceu si in paralel am avsolvit cur- suri de operator P.C. si marketing, iar in prezent lucrez la o mica firma par- ticulara. Astazi, dorind sa-mi cunostintele nou obtinute, precum si experien- ta anterioara, as fi interesata sa lucrez intr-o interprindere de anvergura firmei dumneavoastra, ca secretara sefa la oricare dintre compartimentele : import - export, financiar, marketing. Anexez curriculum vitae solicitat in anunt, urmind ca actele sa le pre- zint la data desfasurarii concursului, deoarece aceasta data nu a fost preci- zata in anunt, va rog sa binevoiti sa-mi comunicati in timp util cind va avea loc concursul si conditiile lui de desfasurare. Cu multumiri, Maria Popescu.
CURRICULUM VITAE Maria Popescu Adresa : str. Camelia nr. 14, sect. 3, cod 14926 Bucuresti Telefon : 6149910 37 ani, casatorita, 2 copii : un baiat in virsta de 12 ani la liceul de muzica " George Enescu " si o fata de 10 ani eleva la liceul " Tonitza " Sotul : inginer electronist la Institutul de Cercetari Atomice.
STUDII Absolventa a Liceului de Filologie-istorie "Iulia Hasdeu" promotia 1976. Cursul de marketing cu durata de un an absolvit in 1991. Curs de operator P.C. cu durata de sase luni absolvit in 1992.
ACTIVITATE PROFESIONALA 1976-1980 : secretara adjuncta la Liceul Industrial " Pipera ". 1980-1990 : secretara sefa la acelasi liceu 1990-1994 : secretara a directorului firmei "AuDaMi" S.A.
EXPERIENTA
Buna cunoastere a utilizarii calculatorului (MSDOS, WORD PERFECT 5.1, WINDOWS, WORD, COREL DRAW, LOTUS 123). Usurinta in exprimare (oral si scris) si in relatiile cu publicul.
LIMBI STRAINE engleza : bine franceza : satisfacator

BUNELE MANIERE (9)

9. TELEFONUL - UN FLAGEL SAU O BINEFACERE ?
CUM TREBUIE SA SE DESFASOARE O CONVORBIRE TELEFONICA
(aici ar mai fi observatii legate de telefonul mobil)

Au trecut aproape o suta douazeci de ani de cind Alexander Graham Bell ( 1847 - 1922 ) a construit primul telefon utilizabil ( 1876 ). Astazi existenta noastra este de neconceput fara telefon. Aceasta inseamna ca telecomunicatiile ocupa un loc primordial in afaceri , in relatiile noastre familiale , amicale , sociale. Nici unul din noi , cind ridicam de zeci de ori pe zi receptorul , nu ne gindim ca aceast aparat este o o inventie minunata. Dar nu trebuie ca tehnica moderna si confortul oferit de ea sa ne faca sa uitam statutul nostru de oameni bine crescuti. Buna educatie este necesara si cind vorbim la telefon , chiar daca este vorba despre cea mai nesemnificativa conversatie. Cind suna telefonul , trebuie sa raspundem cel mai tirziu dupa cel de-al cincilea apel. De asemenea , cind chemam pe cineva nu vom lasa aparatul sa sune mai mult de cinci ori decit in cazuri speciale. Modul in care incepe o conversatie telefonica difera de la o tara la tara si se inscrie intr-un adevarat " cod ". De pilda in Germania , Franta , Anglia , in momentul ridicarii receptorului , cel solicitat isi spune automat numele si asteapta un raspuns. Cel care a sunat isi declina numele si el. La noi , s-a stabilit regula ca cel care suna sa se prezinte , dupa ce , obligatoriu , a spus " Buna ziua ! " , " Buna seara " sau " Ma scuzati ca va deranjez , sunt Maria Ionescu , pot sa vorbesc cu ... ". Daca este vorba de o conversatie pe teme de serviciu , nu ne vom spune numai numele ci si profesia " Sunt inginerul Dan Ionescu si as dori sa vorbesc cu ...". Sa evitam deci situatia extrem de neplacuta ca nedeclinindu-ne identitatea de la inceput sa fim chestionati " Dar cine intreaba ? Sa vad daca este ... ! " Chiar daca persoana pe care o cautam lipseste , nu vom scapa de senimentul penibil ca aceasta ne evita. Omniprezenta expresia " Alo " trebuie sa fie urmata de numele persoanei care telefoneaza. Sa precizam ca este o grosolanie ca un barbat care cere la telefon o femeie sau o femeie care cere la telefon un barbat sa nu se prezinte sotului , respectiv sotiei acestuia. Regula generala este ca cel care a sunat sa puna capat discutiei , in afara cazului in care interlocutorul sau are motive serioase s-o faca. Exista o anumita uzanta si in a pune receptorul in furca. Amindoi fac lucrul acesta cu grija , fara a-l trinti. Recomandare nu este atit de gratuita precum pare. Pe linga faptul ca am comite o impolitete , am putea bloca linia telefonica. Nu exista decit putine exceptii de la obligatia de a saluta - apelurile in caz de urgenta : pompieri sau salvare. In viata de zi cu zi , ne confruntam cu situatii in care nu este nevoie sa ne recomandam : convorbirile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiati care ne recunosc dupa voce. De asemenea , nu este cazul se ne spunem numele cind cerem o informatie la un oficiu telefonic , la centrala unei institutii , la banca , gara , aeroport. Daca pina acum ne-am referit la formulele de adresare si la cele de incheiere intr-o convorbire telefonica , este firesc sa abordam si problema duratei acesteia. Este de dorit ca ea sa fie cit mai scurta. sa nu uitam ca telefonul a fost inventat pentru transmiterea rapida , la distanta , a unor mesaje importante. A discuta la nesfirsit despre cele mai banale subiecte a devenit o adevarata " boala " a zilelor noastre. Daca avem mai multe de spus sa alegem calea epistolara sau ne fixam o intilnire. Cum procedam cind avem pe cineva in vizita si suna telefonul ? Daca sunt scurte comunicari le primim linistiti si dam relatiile cerute foarte pe scurt , dar fara sa fim nepoliticosi. Ne cerem apoi scuze fata de musafiri ca si fata de cel care ne-a sunat. Este inadmisibil sa purtam o lunga conversatie telfonica de fata cu persoane straine. Vom spune interlocutorului nostru care este situatia si vom amina convorbirea. In nici un caz nu vom spune : " Te sun eu peste zece minute " daca cel venit in vizita nu si-a manifestat dorinta sa plece imediat. Este o gafa. Oricit de mult ne intereseaza persoana de la telefon are prioritate persoana venita in vizita. Se intimpla ca fara voia noastra sa asistam la o convorbire telefonica strict confidentiala. Daca persoana care a vorbit nu deschide o conversatie pe aceasta tema nu o vom face nici noi. Nu vom intreba cine a fost ? ce dorea ? de ce esti suparat ? Ne prefacem ca nu am auzit nimic. Nu este o dovada de ipocrizie ci de tact si politete. Un om bine crescut nu vede ceea ce nu trebuie sa vada , nu aude ceea nu a fost spus pentru urechile sale si nu comenteaza ceea ce nu a vazut si nu a auzit. La rindul ei gazda nu va relata pe larg conversatia avuta. S-ar putea ca cei de fata sa nu fie deloc interesati , ci va spune ceva de genul - nu era nimic important , sau - probleme , se rezolva ... Isi va cere scuze ( pentru ca a vorbit la telefon in prezenta altora ) si cu asta discutia se incheie. Sa avem grija si cum raspundem la telefon. Cind suntem ocupati , curge apa in cada , se prajeste ceva pe foc , nu ne repezim la primul semnal ci oprim tot ce ar putea provoca mici " catastrofe " si raspundem calm , potolit , fara a-i reprosa prietenului ca din cauza lui am inundat vecinii ! Si cum unele activitati nu pot fi intrerupte , este de preferat sa nu raspundem la telefon. Nimic nu ne indreptateste sa-i lasam celui care ne cauta impresia ca ne-a deranjat taindu-i vorba cu un : " Spune repede , ma spalam pe cap ". La rindul nostru , cind telefonam nu vom incepe o convorbire cu reprosuri : " Unde umblati ? Va caut de trei zile ... ". Este suparator ! Am auzit un raspuns amuzant din partea unei persoane astfel apostrofate : " De ce nu-mi telefonati cind sunt acasa ?! " Cind trebuie sa telefonam ? Nu exista o regula generala dar trebuie sa avem grija sa n-o facem nici prea devreme , dimineata , nici prea tirziu , seara. In principiu , este bine sa cunoastem programul de viata al prietenilor nostri , si sa-l respectam , nederanjindu-i. Cine tine sa aiba liniste , sa studieze sau sa se odihneasca isi ia masuri de precautie : va scoate de pilda telefonul din priza pentru scurt timp. Robotul , care incepe sa se generalizeze si la noi ne scoate din impas daca avem de primit mesaje importante sau daca , pur si simplu , vrem sa stim cine ne-a cautat intre timp. Ce facem cind nu ne raspunde la telefon persoana pe care o cautam ci altcineva ? Bunul simt ne obliga sa-i adresam citeva cuvinte interlocutorului nostru , mai ales daca il cunoastem. Pe scurt , il salutam , spunem cine suntem si ce vrem , ne cerem scuze ca-l deranjam , apoi ii multumim pentru informatiile pe care ni le da. Pledam aici pentru bunele maniere. Asa ca in cazul in care noi ii dam relatii celui care telefoneaza , nu vom spune niciodata : " Esti chemat la telefon " sau " Pisalogul de Popa te cheama la telefon ". E o gafa ! Sa ne obisnuim sa fim politicosi chiar daca nu suntem auziti de " pisalog " ci sa spunem firesc " Radule , te cauta domnul Popa la telefon ". Spuneam ca in relatiile de serviciu nu trebuie sa uitam sa ne spunem si profesia : " Sunt inginerul Popescu si as dori sa vorbesc cu domnul ... ". Asta nu inseamna sa ne etalam cu ostentatie functia. Am intilnit o somitate din lumea medicala care se recomanda simplu " sunt doctorul X ..." mentionind doar meseria , nu titlurile pe care le detinea. Altceva este cind secretara face legatura. Vom fi socati , fara doar si poate , sa auzim la telefon " Sunt directorul general al firmei ... ". In schimb , este normal ca secretara sa sa spuna : " Aveti legatura cu domnul director general Popa ". Experienta ne dovedeste ca avem de-a face si cu situatii neplacute. Persoane care nu au habar de elementarele reguli ale unei purtari civilizate spun rastit " Alo , cu Elena " , de pilda. Daca din intimplare am gresit un numar de telefon , trebuie sa ne cerem scuze. Cu toate acestea deseori ni se raspunde injurios. Este o purtare incompatibila cu statutul de om civilizat , asa ca sa ne abtinem sa ne purtam la fel vreodata.
SITUATII IN CARE SE RECOMANDA SA NU FOLOSIM TELEFONUL
Sunt situatii in care nu se recomanda sa folosim telefonul. De pilda , nu se adreseaza prin telefon o invitatie la o masa festiva - receptie , logodna , nunta , botez. De regula recurgem la invitatii scrise. De asemenea , nu se transmit prin telefon condoleante , ci personal sau in scris. In viata suntem pusi adeseori in postura de solicitanti. Vom telefona numai pentru a stabili o intilnire sau o audienta. Sansele noastre cresc daca ne expunem problema personal.
MICI NEGLIJENTE TELEFONICE
Sa avem grija sa tinem receptorul corect pentru ca altfel nu ne vom auzi bine. Daca o convorbire telefonica se intrerupe , va suna din nou cel care a chemat si nu celalalt. Cautindu-se reciproc in acelasi timp , telefonul va suna ocupat la nesfirsit. La sfirsitul fiecarei convorbiri , sa ne asiguram ca am pus bine receptorul in furca , altfel rupem orice legatura cu lumea exterioara si pot surveni o multime de necazuri.
TELEFONUL ALTCUIVA
Convorbirea de la o cabina publica sau de la telefonul unei alte persoane , difera de cea de acasa - in primul rind ca durata , dar si ca subiect. Conversatiile lungi dau nastere la cozi interminabile in fata cabinelor publice , constituind o sursa inepuizabila de nervi. Nu trebuie sa ne folosim de telefonul altcuiva decit pentru a face o comunicare scurta. Faptul ca i-ai cerut gazdei permisiunea de a da un telefon , nu te indreptateste sa sa-ti rezolvi toate problemele pe aceasta cale si nici sa uiti unde te afli. Nu raspundeti la relefon intr-o casa straina decit daca va roaga gazda. Daca ramineti singur intr-un birou sau intr-o locuinta straina nu veti telefona decit in caz de axtrema urgenta si ii veti comunica acest lucru propietarului de cum intra pe usa. Tentatia de a face o " mica economie " dind telefon in provincie trebuie inlaturata din principiu si nu de frica de a fi descoperiti. Principiile noastre aplicate in viata si nu vorbele ramin singurele criterii dupa care suntem judecati de cei din jur. Telefonul este cel mai potrivit mijloc de a-ti anunta vizita intr-o casa. Evitati sa le faceti o " surpriza ", chiar si rudelor ! Daca nu au telefon , gasiti o alta modalitate de a va anunta. In orice caz , nu mergeti nicaieri fara sa dati telefon in prealabil.

BUNELE MANIERE (8)

8. ARTA CONVERSATIEI

CONVERSATIA

Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia. Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile ? Nu , din nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape toate manifestarile in comun doua atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele , care polarizeaza conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvinte , vorbind fara incetare si interzicindu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel mai mic gind , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : " Aveti dreptate " sau cum auzim , mai recent : " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele ". Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobindita mai degraba ca o limba straina , respectind citeva reguli si exersind-o la nesfirsit. Dam aici citeva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil. Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gindim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi " hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda , fara indoiala , subniecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decit atit , daca ei sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge " , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara. Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori , invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. sa nu vi se para o exagerare , dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii. Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plingi de lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l va constringe sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei. Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricind binevenit , uitind ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie : " Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati." ! Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii intilnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber. Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea , discutiile despre politica si religie sint considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea , de gindirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe subiectul. Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem. ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA
Trebuie sa fii intotdeauna atent la ceea ce spui , astfel incit sa nu-ti pui interlocutorul in inferioritate , chiar daca esti mai instruit sau mai informat decit el. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt. Oricit de paradoxal ar parea , in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce ? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de intelepciune. Sa respecti opiniia celuilalt , chiar daca difera de a ta deorece s-ar putea sa fie intemeiata. Asta nu inseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramine deschis , iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te impiedica sa-ti sustii ideea in cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea ! ", " Nici vorba ! " , " Va inselati !" sau " Ce eroare ! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel , este mai potrivit sa spuneti : " Iertati-ma , domnule , dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne intrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ". Sa nu discutam fara discernamint cu oricine anumite subiecte , deorece riscam ca spalatoreasa noastra , o femeie foarte cumsecade altfel , sa umple tirgul cu necazurile noastre intime ! Daca nivelul conversatiei ne depaseste , nu deschidem gura ; cel putin nu riscam sa ne facem de ris ! Am asistat la urmatoarea intimplare amuzanta - intr-un grup de intelectuale ce se plingeau de lipsa de spatiu , a nimerit o tinara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina : da , aveti dreptate , si la noi e inghesuiala in bucatarie , unul intra , altul iese - e pur si simplu , cum sa va spun ... un trafic de influenta !
COMPLIMENTELE
Micile complimente intretin conversatia ca si micile cadouri , prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapinei casei asupra gustului bun al mincarii , chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment , ci este o impolitete . Tot atit de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei : " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult ! " A face complimente exagerate este o lipsa de tact , dar a cere sa ti se faca , este o dovada de prostie. Intilnim deseori persoane avide de complimente , iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam ? Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rindul nostru , acordindu-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrind noi in " joc " , discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfirsi prin a se lauda singur. Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna : " Eu sunt un om foarte corect ; eu sunt foarte cinstit si discret ; eu sunt foarte punctual ; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defcete : sunt prea bun , prea naiv , prea sincer , prea serios etc " ! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin increderea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.
CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE
Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia , un singur sfat : sa fie atenti la ceea ce se petrece in jurul lor , sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei , cum am mai spus-o , nu se invata dintr-o data. Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate infioratoare , ca : " Ah , femeile " sau " Ah , barbatii , toti " " sunt la fel ". Devenim in mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile " , " barbatii " , " patronii " , " bogatii " , " saracii " , utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa cite am trait in acest secol , ar fi de dorit ca o fiinta ginditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii , " " nemtii , evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente. Este evident ca o concersatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da " , " Nu ". La fel , o replica prost inteleasa nu te autorizeaza sa lansezi un " Ce ? " , " Cum ? " in loc de " Poftim ? ". In asemenea situatii poti da mai multa amploare intrebarii spunind : " Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ". Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da , dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste intotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decit daca ar fi de fata. Mai mult decit atit , este necesar sa le luam apararea impotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie , de orice birfa. A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat : " Hai sa birfim un pic !". In plus este un joc foarte periculos , caci informatia ajunge mai devreme sau mai tirziu la cei in cauza. Stiind aceasta , inseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci , ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie , alimentind birfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva , iar daca nu , cu atit mai bine ! Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o impolitete , dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atit la adresa celor prezenti , cit si a celor absenti , nu dovedeste ca esti spiritual , ci prost crescut. Daca te-ai simtit bine intr-o societate , dar la proxima ocazie nu mai esti invitat , gindeste-te unde ai gresit , caci ai gresit in mod sigur. Se poate intimpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz , exista o solutie pe cit de eleganta , pe atit de eficace si care nu necesita decit putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru birfitori. Chiar daca sunteti rugat , nu va amestecati in certurile dintre parinti si copii , intre indragostiti sau intre prieteni. Ei se vor impaca in mod sigur iar dumneavostra veti deveni tapul ispasitor.
CUM SE INTRETINE SI CIND SE TERMINA O CONVERSATIE
Despre ce vorbim in societate ? In Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. In schimb , englezilor le-a intrat in singe acest subiect pe care-l abordeaza ori de cite ori se intilnesc. Conversatia despre vreme are , sa recunoastem , anumite avantaje. Este extrem de usor de intretinut , e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni. O multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati , uneori a intregii asistente : arta , literatura , sportul - cu predilectie fotbalul , situatia politica interna sau internationala si repercursiunile sale asupra destinelor individuale ; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina , calatoriile si proiectele de vacanta. Cum se intretine o conversatie ? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am inceput sa vorbim , nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a face citeva observatii pertinente recomandindu-i-o cu caldura sau cu raceala , de la caz la caz. Este foarte neplacut sa te lansezi de asemena , in comentarea ultimului film vazut pe ecrane , daca n-ai retinut decit actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea , dar ea l-a parasit " sau " frumos film ! M-a impresionat pina la lacrimi ! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va avea de cistigat. De obicei , in orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia , cu conditia sa stii cind si cum s-o spui. Mai mult ! Pentru a fi savurata de cei prezenti , anecdota trebuie sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta ! Unii au un talent deosebit de a plasa cind trebuie fraze de genul : " Acesta imi suna ca istoria lui Oscar Wilde care invitat la un banchet .. " sau " I s-a intimplat ceva asemanator lui Mark Twain cind ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant antrenindu-i pe toti intr-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata vorbeste toata lumea , rumoarea este generala , iar conversatia risca sa moara. Este momentul in care societatea se imparte in grupuri. Unii domni sunt dispusi sa asculte anecdotele picante , de nepovestit in fata doamnelor , dar un om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricit de mult si-ar cere scuze , oricit de mult haz ar avea , persoana care le spune se compromite. Ni s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine " , ca sunt " irezistibili " . Cu riscul de a parea rigizi , nu suntem de acord cu vorbele tari intr-o societate aleasa. Pentru buna reusita a petrecerii , conversatia trebuie sa ramina antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca - sa intervina in dialogul dintre doi interlocutori daca este nevoie , si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente. Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l-a invitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate receptiile , Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta : " sa inviti pe cineva inseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cit va ramine sub acoperisul tau ". Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere in momentul in care a ajuns in culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si cind este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai in aceasta consta farmecul lui. Problema incheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta. Ea depinde de musafiri , nu de gazda. Dar din dorinta de a participa in sfirsit si ea la discutii , aceasta poate comite mai multe greseli. Prima greseala : dupa ce a servit toate felurile de mincare si toate bauturile , gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie generala " , stringe tot , spala toate vasele , scututra fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e constienta ! In mod firesc , musafirii simt in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala : incearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita , implora , ascunde posete , fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma , acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice constringere. Deci cum trebuie procedat ? Daca suntem gazde se e o masa festiva , cu invitati importanti , ne vom misca foarte rar si incet , dar eficient. Putem stringe tot ce este in plus , putem schimba scrumierele , dar nu cind vrem noi , ci cind se iveste un moment prielnic si nu in mijlocul unei conversatii pasionante. Sa nu ne dorim in acel moment ca totul sa fie " pahar ". O casa deranjata in timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la indemina si cealalta solutie , pe care am mai amintit-o : sa lasam musafirii sa participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o corvoada , ci o placere. Bineinteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa. In acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemama femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face indatoririle gazdei sa fie foarte usoare. In ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani ( dar nu prea mici ). Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinind mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea , cind vezi ca toti se simt foarte bine , este de neiertat. Sa te retragi discret , sa pleci neobservat , transmitind toate cele bune tutror prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea , chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa in pat , sa se odihneasca in sfirsit. S-ar putea sa ai succes , sa se ramina peste limita , dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor , inclusiv gazdei.
IMPORTANTA TINUTEI
Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu verva - fara a ne referi la relatia strinsa dintre acestea si felul in care ne prezentam in societate. Cum mergem , cum ne asezam , cum ne miscam , in timp ce stam de vorba cu cineva ? Acest capitol se va referi in special la citeva lucruri pe care ar trebui sa le evitam cind stam de vorba. Cind suntem in societate nu tinem miinile in buzunare , dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atit mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun , stam drept alegindu-ne o pozitie comoda , fara sa ne incrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent miinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei , chiar daca ea devine palpitanta. Cind vorbim nu ducem la gura nici creionul , nici chibritul si nici scobitoarea. Daca suntem la masa , facem in asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil incit sa aiba loc si ceilalti comeseni. Inainte de a vorbi , scoatem tigara din gura , bem fara sa facem zgomot , manincam in tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicindu-si mult fusta deasupra genunchilor mai ales cind este cald. Daca fata despre care vorbim este intr-adevar atragatoare , lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi , buna cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile , pentru ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza , pentru gestul atit de neelegant de a-ti ridica fusta cind te asezi. La o receptie , vara , un barbat nu-si scoate haina , fara sa fie invitat sa o faca , iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A insoti acest gest de intrebarea : " Imi permiteti ? " este o dovada de proasta crestere , pentru ca faptul este implinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt : " Nu ! ". Intr-o societate , de multe ori , gesturile sunt mai importante decit cuvintele. In principiu , legile ospitalitatii obliga gazda sa indeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta cit mai bine. Este insa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta libertate. Oricit de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem in situatia delicata de a deveni nepoliticoasa , silind-o sa ne interzica anumite gesturi. Ne putem simti intr-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa ! Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cit mai bine , cu orice pret. Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia ! De aici decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului inca inainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta in fata faptului implinit crezind ca niste cuvinte formale : " imi dati voie , nu ? " rostite ulterior va vor califica drept om bine crescut ci dimpotriva ! Vei fi calificat drept ceea ce esti in realitate - un mare badaran. In tot ceea ce facem iin societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine cind in casa sunt 30 de grade , nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt , sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta intre cel care a obtinut aprobarea gazdei facind aluzii discrete de pilda : " In casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat familia ca intirzii" sau pur si simplu : " In aceasta casa se fumeaza ? " - si cel care isi scoate degajat haina de cum intra in casa , se repede la telefon si nu-l mai lasa din mina sau isi aprinde tigara de la tigara intr-o camera unde sunt copii sau persoane bolnave. Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gindeste ! Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile in care " iesim in lume " , fie ca e vorba de o receptie , fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familie care locuiesc separat de noi. Cind tusesti , stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mina la gura. Cind stranuti schitezi un vag semn dezolat care inchide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atit de obisnuitele : " Noroc ! " , " Sanatate ! " , " Ai sa faci chef !". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste formule. Gresit ! A nu-ti privi interlocutorul in timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pina in picioare. Cind vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de tine , e bine sa-ti stapinesti nerabdarea pina cind gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea , in societate , nu cinti , nu fluieri , nu fredonezi o melodie , chiar daca esti inzestrat cu o voce fermecatoare. Oricit de serioasa ar fi o discutie , trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un suris amical. Dar sa ne abtinem sa ridem indelung cind povesteste cineva o istorioara , si cu atit mai mult cind o facem noi insine. De asemenea , nu vom ride cind cineva face o mica gafa , deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea incurcaturi. Se poate intimpla , ca din anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit inca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. In aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Ii va oferi ceva de baut , ii va da o revista sau ii va propune sa aculte muzica. La rindul lui , invitatul , va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omori timpul " facind o inspectie prin toata casa si cu atit mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stirnesc curiozitatea. Ne putem uita in biblioteca , dupa ce am cerut voie , dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa. Vom cere daca dorim , una singura avind grija sa precizam cind o aducem inapoi , si sa o si aducem ! La rindul ei gazda ar trebui sa noteze intr-un caiet pregatit in acest scop - cine , cind si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie ! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.
CUM NE EXPRIMAM
Este de la sine inteles ca trebuie sa amintim referitor la conversatie , citeva reguli privind limbajul pe care il folosim. Coversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decit intr-un cerc de persoane cultivate ? Sa asculti cu atentie ce se spune , sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales , analizindu-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti imbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese dezvolta in acelasi timp spiritul nostru analitic , simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. In fiecare zi intilnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile in coada de peste ! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te axprima fara a recurge la semne este cel al scarii in spirala pe care trebuie sa o definesti in putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune intrebarea , abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze in aer un tirbuson ascendent ! Exista pe vremuri un joc de societate , pe cit de distractiv pe atit de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte , de pilda : cinci cuvinte comune , cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare , carora participantii trebuiau sa le deas definitii corecte. Plecind de la : covor , sifon , autobuz , floare , melc , trecind prin - incercarea de a defini - metempsihoza , parapsihologia , iubirea , hobby-ul , carisma si ajungind la : rabarba , andiva , babuin , hasis , trufa , jocul poate deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul : iubirea este cind ... . Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost inlocuit cu altul care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne , sa mimeze un cuvint. Acest joc se practica astazi in toate taberele pentru copii , pe culoarele scolilor si la petreceri , constituind doar un mijloc de ditractie , lipsit de elementul instructiv - imbogatirea vocabularului. Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura , majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia inceputa sau se refugiaza in expresii de o mare banalitate , cum ar fi " E foarte adevarat "," Asa e viata", " Asa e lumea "," Asta este ". Sa ne ferim sa folosim in permanenta expresii ca : " pe cuvint de onoare ! ", " pe cuvintul meu ! "," fantastic ! "," formidabil ! ", " Nemaiauzit ! ", crezind ca ele dau greutate spuselor noastre. Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile : " nu stiu cum sa-ti spun " , " ce sa-ti povestesc " , " adica , n-am inteles " , si , trebuie sa recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care , daca ar renunta la ele , ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai obositor este felul in care unii isi termina toate frazele cu : " Asta este " , " Ce sa-i faci ? ", " Ma rog " , " In sfirsit " , " Auzi ? " mai ales la telefon. Adeseori , aceste formulari sunt fie agresive , fie cer o aprobare , dar cel mai des , nu au nici un sens , sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul , ca zgomotul acului pe o batrina placa de patefon. Trebui sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel : " - Duminica trecuta am mers la ginerele meu , nu-i asa ? Ne-a dus cu masina , stiti ? Si stiti ce s-a intimplat ? Timpul s-a stricat , nu-i asa ? Cu masina noatra , o Dacie , stiti ? Cind ai o duminica libera , nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. . La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotipe : " Da , natural ! ", " Este absolut clar ! "," Nici o legatura ! "," Total exclus ". Cu un brutal - " Nu ma intereseaza " - iti taie vorba , cind spui si tu ceva , pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. In ambele cazuri , esti indreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si vocabularul facind un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne poate plasa in categoria oamenilor prost crescuti. Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem in asa fel incit sa fim intelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza , de exemplu , cind toti stiu ca prietenul vorbeste romaneste foarte bine. In plus , putem avea surprize dezagreabile , caci e posibil ca cineva din societate sa fi invatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa inteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si la semnele conspirative , vorbitul la ureche , clipitul semnificativ din ochi , la gesturile cu mina pe care le credem discrete , intr-un cuvint , la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti. Un loc special il ocupa aici folosirea incorecta a limbii , fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un autodidact , daca sunt constienti de handicapul lor , solutia de a nu se face de ris foarte simpla - ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc intrebind ceea ce nu stiu sau consultind un dictionar. Nu este deloc degradant sa intrebi : ce este napul ; nu-mi este clar termenul de loby ; ce se intelege prin fezabil ? ce este o lipotimie ? Mai penibila este situatia in care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori , momentul este doar amuzant. Dar , cind ne gindim ca suntem un popor care a fost condus atitea decenii de oameni incompetenti si inculti , nu putem sa nu ne intristam. Un director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de seama , si , cind ajungea la analiza muncii in ateliere , oscila vesnic intre " maestrii " si " maistri ". Nu a invatat niciodata sa spuna corect maistri ! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la citeva exemple pe care le-am retinut absolut intimplator , exemple stupefiante si aproape incredibile. Un inalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care il cunostea indeaproape : " Vorbeau intr-un limbaj marginalizat ", spune acesta. " Cum adica ? " , incearca sa se lamureasca pierit reporterul. " Adica un limbaj de la marginea orasului ! " In timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste ! El nu trece peste incident , ci se simte dator sa precizeze : " Ma scuzati , este o simpla indispozitie locala ! " Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura : cultul mo'zaic ( nu moza'ic ) ! Il auzim frecvent pe un mare politician spunind : " Avem de rezolvat prioritati de intiia mina " si , mai grav : " Am avut pina acum guverne libertine ! ". In toate tarile cad guverne , poate cad si din cauza libertinajului , dar , in mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvintului " libertin " - indecent , usuratic , desfrinat. Nu putem folosi un cuvint in sensul dorit de noi pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca inseamna altceva ! In cazul de mai sus , cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat riguros legea , asumindu-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva !
A NU SE NEGLIJA
In orice ocazie si in orice conversatie trbuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat intreaga conversatie , atrage toate privirile spre el , intr-un cuvint se doreste punctul de atractie , aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari intimplatoare , pe deasupra , sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici , sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu , inseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor patratele de hirtie colorata , sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului , sau o alta unui superstitios despre succesele tale obtinute intr-o vineri , pe data de 13. Daca n-ai inteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea in fata interlocutorului , daca esti incapabil sa te interesezi cit de cit de viata celuilalt , inseamna ca ai inca destul de invatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii inchisi toate opiniile , chiar daca sint diametral opuse , sa ti le insusesti imediat inseamna sa fii la fel de nedorit in societate ca unul care se opune in mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri intre doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc. Sa intrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale in afaceri inseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinind un curs gratuit de morala , sa faci remarci cu acreala docta , inseamna ca esti , in domeniul social , un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta intr-un anume domeniu , sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele abordate inseamna sa nu fi inteles inca marele avantaj de a-ti ascunde cultura , lucru ce ii caracterizeaza pe oamenii instruiti , este exact ca atunci cind pentru a-ti ascunde banii trebuie mai intii sa-i ai. Sa-i incarci pe toti cei intilniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte comune inseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile , fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti in acest domeniu , caci exista inca multi oameni draguti care iau in serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele salutari pe care i le incredintam cu o energie demna de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce ii intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci in strainatate , indraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament , sau o piesa de masina , precizind ca acolo costa o nimica toata. Ca sa incheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim citeva reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata : 1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate , bazindu-ne pe excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul , sa nu tipam. 2- Sa nu transformam viata sociala intr-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului in care traim. Eugen Ionesco a sesizat si a transcris aceasta " necomunicare " in " Cintareata cheala " plecind de la un manual de invatare a limbii engleze , dar cred ca putea sa plece de la orice banal dialog cotidian. Aparent , ne ascultam interlocutorul dar ne gindim la ale noastre. De aici dramele insingurarii , stressul si tristetea fiecaruia dintre noi. Sa invatam sa-l ascultam pe celalalt. 3- Sa nu ne intrerupem brutal interlocutorul , ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea. 4- Sa nu ne amestecam intr-o discutie la care nu suntem solicitati , cu atit mai mult cind intilnim o cunostiinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important in viata celor pe care i-am inoportunat !

BUNELE MANIERE (7)

7. CUM SA NE ADRESAM ?
E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?
" Categoric , nu ! " - raspunde fermecatoarea tinara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa. " Bineinteles ! ", va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricind sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier. Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta. Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere. Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi. Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ". Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certirile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ... Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.
PROBLEMA TITLURILOR - POLITETEE SAU FORMALISM ?
Diferenta dintre respect si servilism De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas. O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator " tovarase". el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale. Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba. Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor ! Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule ! Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ...". O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua , domnule profesor " , " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer " . Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu. Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei. In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela". Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.
CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI
Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ". La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ". De asemenea in adunarile oficiale va veti adersa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie. Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git persoane infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata. De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".
CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?
In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica - femeia savant , femeia politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ). In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !
CUI SI CIND PUTEM SPUNE " TU " ?
Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire. " Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ". Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ". Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie. Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata. In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ". Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva prost crescuta. Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei. Daca nu le convine nici un din formule recomandati-le zimbind : vezi Codul manierelor elegante , pagina 24.

BUNELE MANIERE (6)

6. PREZENTAREA
PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE
Pot sa va prezint ? Da , dar corect ! Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare. Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tinar , celui mai in virsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea. Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte. Analizind aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza. 1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului. 2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile. 3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.
TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE
Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in virsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut. Remarcam mai inainte strinsa legaturaa intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cind se naste viata sociala si de fiecare data cind o consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mina daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bine inteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca. Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devi familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupindu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie. Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunind pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual , o anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu peroana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute. Cind este necesar sa prezinti o persoana alteie ? In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapinul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior. Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedind cu mult tact. Cind sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur. CITEVA EXCEPTII: O foarte tinara domnisoara este prezentata unui domn in virsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan virsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata. Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : " Domnul director al fundatiei ..." , " Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X." Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o societate se va pronunta mai intii numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate. Cind imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz be vom exprima astfel : " Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y ". Exceptind situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si virsta lor , ii sunt prezentate. Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : " Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! " Construiti-va singuri situatii posibile , plecind de la acest model si aplicati cele invatate.
CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM , CE TREBUIE SA EVITAM
Se intimpla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cind ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decit numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intilnesc pentru prima data. Este mai mult decit un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curind , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : " Domnul X este un om cu bani ..." sau " Domnul Y este , din pacate , somer. " De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora. Cind facem prezentarile , trebuie sa avem o atitudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atitudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.
CAPCANE
Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Vrind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura. De pilde , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cind este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin. Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intimpla sa intilniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : " Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? " Iar sotia acestuia va spune la rindul ei : " Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? " Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decit una corecta: " Sotia mea " sau " Sotul meu " , cu varianta " Sotia mea , Ana " , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunindu-le numele de familie : " Azi face piata Popescu ", spune sotia. " Popeasca n-o sa fie de acord ", spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz " Doamna mea " sau " Domnul meu " , cum spune omul din popor cind vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul. Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei. Vom spune : " Fratele meu , Daniel " sau " Sora mea , Dana ". Daca aceasta este casatorita vom spune " Sora mea , Dana X " sau se va spune de asemenei " Cumnatul meu , Bogdan Y " sau " Cumnata mea , doamna Maria Z". Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune " Fiul meu , Daniel " sau " Fiica mea , Maria ". Daca sunt ai altcuiva , vom spune " Paul , fiul familiei X ". Vom prezenta un cuplu spunind : " Domnul si doamna Z ". In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : " D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea " sau " D-na dr. Graur nasa copiilor mei. " Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus. Prezentarea ca si salutul urmat de stringerea miinii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intimplare. O tinara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in virsta , o doamna tot in virsta si un cuplu tinar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tinara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mina ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in virsta ( ele intind mina in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in virsta ( acum tinara intinde mina ) si , in sfirsit , tinara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tinarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tinara doamna ii intinde mina. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mina prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in virsta , tinerei domnisoare si tinarului domn. Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei. Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi virsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : " Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind pe unul dintre ei , la intimplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de virste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei. Cind va este prezentat cineva , se poate intimpla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decit Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decit sa i-l scilciati , lucru penibil atit pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramina singura si rugati-o sa va mai spuna o data numele cu pricina. Formulele " sunt incintat sa va cunosc ", " imi pare " " bine " , " imi face placere " sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adinca si stinjnitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.
PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE OASPETII STAU PE SCAUNE
Cine se va ridica si cine va sta jos ? Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cind ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii. A doua regula : o femeie ramine pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tinara , ea trebuie sa se ridice cind e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in virsta. In general , cind se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in virsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in virsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decit sa uiti sa o faci atunci cind situatia o cere.
CUM SA TE PREZINTI SINGUR ?
Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cind numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cind cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare. In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in virsta sa se autoprezinte unuia mai tinar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tinar unui domn mai in virsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mina. In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cind intri intr-un birou unde esti necunoscut , cind intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti. Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intilniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei. Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricind posibila ! Desi nu trebuie sa va autointitulati " doamna " , exista situatii cind prezentindu-va - la telefon , de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : " Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. " Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : " Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici ". Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : " Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , mcum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur " sau altceva asemanator , in functie de imprejurari. Daca intram intr-un birou vom spune : " Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... ". In rest , regulile cunoscute ramin valabile : cel mai tinar se prezinta celui mai in virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in virsta se prezinta directorului care este uneori mai tinar. Cind te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie - si atit. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - " inginerul X " sau " profesorul Y " si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramine totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intii prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.

BUNELE MANIERE (5)
5. SALUTUL
SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII
In viata tribala oamenii strigau sau faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit hrana. Dar , ca multe lucruri care la origine au fost vitale , salutul a devenit un simbol. Insa , chiar si astazi se impune un anume ceremonial care ridica multe probleme. Sa stii sa saluti este , intr-adevar , dovada ca stii sa respecti uzantele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intimpini pe cineva. Desi formulele de salut sunt vechi de cind lumea , salutul in sine are mimica , pozitia corpului , tinuta , o infinitate de nuante care-i modifica sau ii completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva , de pilda , in ce masura il stimezi , cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest. Orice salut este o forma de politete , dar nu implica acelasi grad de cordialitate. Stim cit de greu este sa-i faci pe copii sa salute pe cineva. Cei mici isi imbratiseaza mama de cite ori o vad , pentru a-si dovedi dragostea. Dar daca , apare pe neasteptete unchiul Vasile , cu barba lui neagra si stufoasa , copilul va refuza categoric sa scoata vreo vorba. Cel mult , la insistentele parintilor , cel mic va schita din virful buzelor un salut de bun venit. Situatia va fi penibila pentru toata lumea si mai ales pentru unchiul care va reprosa intregii familii proasta crestere a micutului. Aceasta intimplare va fi in curind obiectul de discutie al tuturor rudelor. Cu putina rabdare si tact putem evita aceasta tragi-comedie. Vom trece peste incident deoarece copilul este prea mic si vom face un efort de imaginatie pentru a intram in universul lui plin de cu totul de alte probleme. Dragostea il impinge pe micut s-o salute pe mama lui de o suta de ori pe zi. Putem sa-i cerem aceeasi atitudine fata de unchiul care-l inhiba cu teribila lui barba ? Va face el din teama un gest de dragoste ? In mod cert , nu. Dar pentru adult , salutul nu presupune o manifestare de dragoste , ci un gest de politete , o conventie. Pentru copil acum cind este foarte mic , singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tirziu , sub influenta educatiei el se va convinge singur de cit e de necesar salutul in relatiile cu oamenii. Nici un om nu este atit de neinsemnat incit sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa , cu buzele strinse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.

FORMELE DE SALUT La tara , in orasele mici sau la periferia marilor orase , exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intilnesti , fie cunoscuti , fie necunoscuti. In aceste locuri , sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor. Anonimatul marelui oras , unde esti pierdut in multime , nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici functioneaza alt cod , ale carui uzante reglementeaza modul de a saluta. Iata citeva din regulile sale de baza : barbatul saluta mai intii o femeie , chiar daca este mai tinara ; tinarul sau tinara ii saluta pe cei mai in virsta ; noul venit pe cei care sint deja adunati ; inferiorul pe superiori. Este obligatoriu sa raspunzi la orice salut deoarece a refuza sa raspunzi la un salut inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat. Vom incepe prin a despre cum trebuie sa salute un domn. Cind intilneste o doamna barbatul saluta primul. In general , salutul inseamna sa-ti scoti palaria , aproximativ cu doi metri inaintea intilnirii , sa o inclini usor , privind fara insistenta in ochii persoanei salutate , iar apoi sa iti pui palaria la loc pe cap. Nu-mi explic de ce acest obicei , de a te descoperi in semn de respect fata de cineva , a disparut aproape cu desavirsire si a fost inlocuit cu pastrarea caciulii pe cap in orice imprejurare ! Observam ca se tine caciula pe cap in salile de expozitie , la cinematografe , sau in restaurante. Frigul nu este o scuza ! Este strict interzis sa stai cu palaria pe cap in toate aceste locuri. Glumesc , nimic nu este strict interzis in comportamentul cuiva , dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil. N. Ceausescu se adresa intotdeauna poporului cu caciula bine indesata pe urechi. Nu am observat ca Don Carlos - regele Spaniei - sa vorbeasca unei multimi cu capul acoperit. Nu-i nimic , avem timp sa invatam ! Revenind la slut - domnul care intilneste o persoana feminina cunoscuta , inceteaza sa mai fumeze tigarea sau pipa si-si scoate mina din buzunar. Ridicarea palariei sa face intotdeauna cu mina opusa partii in care se gaseste persoana salutata. Este de o familiaritate nepermisa , chiar intre prieteni , sa reduci gestul la o simpla atingere a borului palariei , fara sa o ridici. In acest caz , e mai bine sa pastrezi palaria pe cap si sa saluti verbal. Ce se intimpla daca nu porti palarie ? Regula este foarte simpla. Te multumesti cu o inclinare a capului care va fi poate un pic mai adinca dacit daca ai saluta cu palaria. Urmarim cu stupoare la T.V. tineri cu sepcute pe cap stind comod in fata camerei de luat vederi si respunzind la intrebari. Este inadmisibil ! Dar dumneavoastra doamna , cum veti saluta ? Simplu -
veti raspunde la salutul care va este adresat printr-un suris care va dovedi persoanei intilnite ca ati recunoscut-o. In tarile anglo-saxone , femeia saluta prima , pentru a-l autoriza astfel pe domnul intilnit sa o salute. In schimb , in Europa continentala , regula este urmatoarea : domnul saluta , doamna raspunde. Doamna mai tinara o saluta pe cea mai in virsta care ii raspunde la salut. Doua persoane de acelasi sex si de aceeasi virsta se saluta simultan. Ai dreptul sa refuzi un salut ? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav , pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri , nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte. Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta , deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea , o facem cind suntem inca la mare distanta. Dar daca intilnirea este inevitabila , vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat , iar daca noi suntem vinovati , salutul nostru poate duce la o impacare. Se intimpla adesea ca unele persoane - al caror cerc de relatii este foarte intins sau , pur si simplu , a caror memorie este slaba - sa aiba impresia ca recunosc pe cineva si sa o salute sau sa nu recunoasca. Sa zicem , ca am cunoscutpe o doamna in tinuta de seara , iar acum , deoarece este imbracata in taior n-o mai recunoastem. Profesorul de gimnastica pe care il vedem mereu in trening poate deveni de nerecunoscut cind este imbracat elegant. Din acest motiv , vom saluta chiar daca nu suntem siguri ca-l cunoastem pe celalalt. Uitam repede un salut care ne-a fost acordat din greseala , dar nu uitam niciodata ca nu am fost salutati de catre cineva cunoscut. Nu exista reguli fara exceptii. Astfel , vom evita sa salutam o persoana , mai ales o doamna , daca o intilnim intr-o companie compromitatoare. In armata , salutul este strict reglementat - inferiorul il saluta pe superiorul sau in mod obligatoriu. Pentru personalul feroviar , postal , pentru vamesi , exista alte reguli. Ei se pot saluta fara sa se cunoasca , prin simplul fapt ca poarta aceeasi uniforma. Pe de alta parte s-ar putea spune ca e destul de placut sa fii salutat cin esti la volan chiar de catre un necunoscut. Cel care intra intr-un local saluta , cel care se afla acolo raspunde la salut. Aceasta regula este valabila in restaurante , compartimante de tren , sali de asteptare , lifturi, magazine. Un om bine crescut isi scoate palaria si se opreste un moment cind trece un convoi mortuar. Te ridici , te descoperi cind se intoneaza un imn national sau cind se inalta drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie sa te comporti decent , pentru a arata ca respecti sentimentele altora. In alta ordine de idei , salutam tot grupul din care face parte o cunostinta. Se intelege ca persoanele care o insotesc vor raspunde la salut , dar nu vor intreba numele dumneavoastra.

SALUTUL VERBAL. STRINGEREA MIINII. SARUTATUL MIINII.
Se pune intrebarea daca trebuie sa adaugam la gesturile descrise si mai sus o formula de salut. De la caz la caz , da. Oricum , ea este dictata mai intii de obiceiul pamintului si apoi de imprejurarile momentului. De pilda , exista persoane pe care le cunoastem din vedere si carora timp de decenii le adresam un salut prin inclinarea capului , fara sa pronuntam nici un cuvint. Daca intilnim rude , prieteni , sau cunostinte apropiate , vom schimba un " Buna ziua!" chiar daca nu ne oprim pentru o conversatie. In schimb , daca intilnim alte persoane , formula obisnuita va fi " Buna ziua! " sau " Buna seara! " la care adaugam obligatoriu " Doamna " sau " Domnule ". Nu este insa necesar sa spunem numele persoanei pe care o intilnim. Astfel , nu trebuie spus in nici un caz : " Buna ziua domnule Popescu! ". Interlocutorul dumneavoastra isi stie foarte bine numele si nu tine , poate , sa-l stie toata strada. Situatia se schimba daca este vorba despre un director al unei mari uzine sau despre un ofiter. Acestia se pot adresa subalternilor pronuntindu-le numele. Acesta va echivala cu un compliment. Daca cei intilniti sunt un domn si o doamna este bine sa spunem mai intii " Buna ziua doamna! " si apoi " Buna " " ziua domnule! ", chiar daca este vorba despre o necunoscuta. Veti evita formulele de tipul : " Hello! " sau " Ciao! " sau " Adio! " permise doar adolescentilor. Cind ne despartim de cineva , formulele de salut sunt : " La revedere! " , " Buna seara! "," Noapte buna! " . Stringerea miinii se practica mai ales cind cele doua persoane care se intilnesc urmeaza sa se opreasca si sa stea putin de vorba. Este o forma de salut care dateaza din antichitate si care este incarcata de un simbolism profund. Sa saluti pe cineva stringindu-i mina este un semn de mare stima. In acest caz , regulile sunt inverse : cel care intinde mina primul este doamna , persoana mai in virsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior ii revine initiativa formulei de salut. Se intimpla ca din graba sau din necunoasterea acestei reguli , tinarul sa fie primul care intinde mina. Sa o refuzi este , in aceasta situatie , un afront pe care n-ai dreptul sa i-l faci , decit in ultima instanta. Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie sa refuze sa stringa mina celui mai pisalog dintre solicitanti. Sa fie stabilit deci , ca sa refuzi o mina intinsa este o sanctiune de o gravitate exceptionala. Se intelege ca pentru a stringe mina cuiva , scoti palaria sau te inclini putin si-ti privesti interlocutorul in fata. Un barbat se va ridica pentru a stringe mina cuiva. Doamnele nu trebuie sa se ridice decit pentru a da mina unei persoane mai in virsta sau pe care vor s-o onoreze in mod special. Se spune , pe drept cuvint ca modul in care stringi mina celuilalt iti dezvaluie firea. Sa evitam deci sa avem o mina moale sau una care o zdrobeste pe a celuilalt. Ne vom feri , de asemenea , sa apucam doar virful degetelor. O mina , este o mina , iar o stringere de mina o stringere de mina. Cum exista destule persoane superstitioase , se va evita stringerea miinii pe deasuprea alteia , in cruce. De altfel , gestul este total lipsit de eleganta. Este mai simplu sa urmam ordinea fireasca a prioritatilor : doamnele intre ele , doamnele si domnii , domnii intre ei. Mina pe care o stringem este in mod traditional dreapta. Uzanta dateaza din timpurile cind in mina dreapta tineai o arma , iar cind intindeai mina goala insemna ca doreai pace. Anumite asociatii sau comunitati , de exemplu cercetasii ( scouts ) isi string mina stinga. Stringerea miinii poate insemna si altceva decit salutul. Se stringe mina si pentru a marca incheierea unei afaceri , pentru a sublinia condoleantele , felicitarile , o rugaminte , o multumire sau o scuza. Este un semn de camaraderie , de prietenie sau de dragoste. Cum procedam cind purtam manusi ? Pe strada barbatul isi scoate manusa din mina dreapta pentru a stringe mina unei femei , chiar daca aceasta poarta manusi. Femeile isi scot manusile cind ajung la locul unei intilniri stabilite , dar daca aceasta este intimplatoare , le pot pastra cu riscul de a face un lucru neelegant. Exista o exceptie care este dictata de bunul simt. Este vorba de manusile lungi care se poarta la toaletele de seara. Pentru ca sunt foarte greu de scos , si sunt asortate la rochie se pot pastra toata seara. Manusile nu se tin pe mina in restaurant , in salile de teatru , concert sau expozitii decit daca sunt de tipul celor de mai sus. Intr-o biserica protestanta , manusile se pot tine pe mina dar intr-o biserica ortodoxa , sau intr-una catolica unde se face semnul crucii la intrare dupa ce ti-ai inmuiat degetele in apa sfintita este firesc sa le scoti. Cind au rol de protectie , manusile se tin pe mina - in calatorie , sau in multe discipline sportive. Ce trebuie sa stim despre sarutatul miinii ? Este vorba , dupa cum se spune , despre un obicei vechi si demodat sau , dimpotriva , despre un act de suprema politete , apanaj al barbatilor bine crescuti ? In general , numai femeilor respectabile li se saruta mina , dar , nu in aer liber sau pe strada , ci numai in casa. Sarutatul miinii pe o manusa , sau peste masa este o gafa. M-a amuzat copios o scena vazuta pe malul marii cind am surprins o intilnire intre o doamna si un baietel crescut exagerat de bine de catre bunici : doamnei i s-a sarutat mina , ambii fiind in costume de baie , si in plus , baietelul avind pe cap o imensa palarie de paie legata sub barbie ! Cum se saruta mina ? Doamna intinde mina spre domnul care o saluta ; domnul se apleaca usor pentru a o atinge cu buzele sau a se preface ca o atinge. Este larg raspindit obiceiul ca doua persoane care se intilnesc sa se sarute pe ambiii obraji. In plina strada acest lucru nu lasa o impresie buna dar la gara sau la aeroport nu socheaza pe nimeni. Exista printre cititorii si cititoarele noastre un numar mare de indragostiti. Ei se intreaba desigur daca pot sa se sarute sau sa se imbratiseze pe strada. Suntem obligati , nu fara regret , sa fim categorici si sa-i dezamagim. Din punct de vedere al bunei cuviinte , sarutul si imbratisarea sunt interzise in public. Un film celebru se intitula " Indragostitii sunt singuri pe lume ". Din pacate nu este adevarat. Caci daca se intimpla ca ei sa se simta singuri , lumea este prezenta in jurul lor , curioasa , ironica si birfitoare.

BUNELE MANIERE (4)

4. CUM ARATA SI CUM SE POARTA UN OM MANIERAT
SA FIM EXIGENTI CU NOI INSINE
Poti sa placi persoanelor pe care le intilnesti , sa ai succes dupa succes , sa uluiesti lumea cu inteligenta ta , dar toate aceste calitati " sociale " nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel " cunoaste-te pe tine insuti " , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen, dintre cele mai severe , la care trebuie sa te supui permanent. Multe conflicte ar putea fi evitate , daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine nu cumva gresim ? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decit fata de altii. Este , desigur , o inclinatie natural-umana , dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem , acestei slabiciuni , fara sa incercam sa luptam impotriva ei ? Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul birnei din ochiul nostru .. Daca am fi lucizi , daca ne-am analiza cu obiectivitate , viata ar fi mai usoara pentru toti. In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit. E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei " stapini atotputernici " cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se deleta cu stirile sportive ? Poate surveni " o catastrofa culinara " , poate sa sune telefonul , poate sa latre ciinele... " sunt stapin la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! " Sau mai rau , " eu sunt stapinul casei ! Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! " Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita ... Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa. Scopul oricarui om este , s-ar putea spune , sa aiba o viata frumoasa. Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pina la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el , dar depinde , in primul rind , de el. E suficient sa-ti imaginezi , atunci cind esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice , ca te afli , de fapt , in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana ? Sa zicem ca ai ramas intimplator singur pentru citeva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine , dulapurile deschise si sa maninci direct din cratita. E suficient sa te gindesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad , iar scuzele vor fi , din pacate , inutile.
MAI MULT SAPUN , MAI PUTIN PARFUM ... -------------------------------------------- Obiceiurile noastre pot sa se schimbe , manierele noastre pot deveni mai rafinate , personalitatea noastra poate sa se dezvolte , dar corpul nostru e un " personaj " care ne insoteste mereu. El e o componenta constanta a fiintei umane , careia trebuie sa-i dam toata atentia punind in valoare ceea ce ne-a daruit natura. Nimic nu este mai placut decit sentimentul ca aspectul nostru atrage si retine privirea celorlalti. Intrebata care este secretul frumusetii ei , o mare actrita a raspuns scurt : " multa apa , mult sapun si nimic altceva ". Cremele , lotiunile , sprayurile deodorante , coloniile au devenit indispensabile toaletei zilnice , dar ele nu pot inlocui , in nici un caz , baia si dusul. Lipsa de timp nu este o scuza pentru dintii cariati , pentru miinile si picioarele neingrijite sau pentru un par lasat in dezordine. Toate aceasta nu sunt legate de o stuatie financiara privilegiata si oricine invoca acest lucru este foarte probabil de rea credinta. Cel care crede ca omul trebuie sa fie " natural " si ca aspectul exterior nu conteaza , dovedeste cel mult ca bunul simt ii este la fel de strain ca periile de par , de dinti si de unghii. Pentru fiecare dintre noi , a calatori in tramvai linga o persoana rau mirositoare , linga un betiv sau linga un fumator invederat poate deveni o experienta insuportabila. Lipsa de respect fata de ceilalti atinge insa apogeul atunci cind neglijenta vestimentara si murdaria se ascund sub parfumuri tari. Apa de toaleta nu le este permisa decit acelora care mai intii s-au spalat cu grija ...
SANATATEA - CEL MAI PRETIOS BUN AL OMULUI ------------------------------------------------- Viata regulata , odihna activa fac parte din ingrijirile normale pe care le datorezi sanatatii tale. Mijlocul cel mai simplu si mai eficient de a te reface este somnul. Tot el este izvorul bunei dispozitii si al unei infatisari agreabile. Iata de ce , pe buna dreptate , somnul dinaintea unei petreceri la care esti invitat seara se numeste " somn de frumusete " . Daca faci parte dintre cei care trebuie toata viata sa sara din pat in zori ori dintre cei la care somnul nu vine decit in primele ore ale diminetii , atunci ai da orice in schimbul unui somn bun. Un detaliu revine in mod constant in biografiile marilor personalitati - generali sau conducatori de popoare , mari oameni de stiinta sau poeti : ca se multumeau doar cu un somn de patru sau cinci ore pe noapte. Nu ne vom lansa intr-o interminabila polemica asupra duratei optime a somnului , deoarece durata aceasta e o chestiune de temperament. Dupa statistici , omul pierde dormind cam o treime din viata , dar nu toti oamenii au nevoie de 7-8 ore de somn pe zi. Discutia ramine totusi deschisa : tinerii au mai multa nevoie de somn si se trezesc mai tirziu , batrinii se scoala, in schimb , mai devreme... . Important este sa ne dozam orele de somn astfel ca organismul nostru sa nu sufere. Cea mai buna solutie e sa respectam un anumit program : sa ne culcam si sa ne sculam la ore fixe , sa ne ingaduim eventual un somn scurt dupa masa de prinz si sa evitam cafele si medicamentele pentru care inlocuiesc sau instaleaza somnul. La pastrarea sanatatii contribuie in egala masura alimentatia rationala , gimnastica zilnica , masajele regulate , plimbarile si excursiile , sportul facut in mod rational , alternarea lucrului cu timpul liber. In privinta alimentatiei , lucrarile de specialitate pun accentul nu numai pe calitate , ci si pe cantitate. Daca tousi mincam prea mult , prea des si prea gras e cazul sa nu ne privam corpul de exercitii fizice , cu atit mai mult cu cit , in zilele noatre , masina ne condamna la sedentarism. Prea des uitam ca excursiile si mersul pe jos sunt la fel de eficiente ca orice sport. Solutia este la indemina oricui : mersul pe jos intre casa si birou si , cind avem timp , excursiile la sfirsit de saptamina. Pina nu e prea tirziu , trebuie sa recurgem la dieta sau chiar la ingrijiri medicale , completate de gimnastica si masaje. Ele vor da , fara indoiala , rezultatele scontate , contribuind la diminuarea tesutului adipos si la obtinerea unui tonus muscular de invidiat. Exista astazi o adevarata industrie a produselor cosmetice menita sa faca minuni cu fata si cu corpul nostru. Sa nu ni se para extravagant un abonament la o sala de gimnastica , o sedinta de sauna o data pe saptamina , doua ore pe saptamina la un bazin de inot etc. Conditia necesara pentru ca aceste tratamente sa dea rezultate este sa le facem cind inca nu avem nevoie de ele. Un parinte inteligent isi va obisnui copilul de mic sa faca macar 5 minute zilnic de gimnastica. Sa nu uitam niciodata ca fiecare kilogram pe care il adaugam cere altul. Dupa ce am " agonisit " astfel multe kilograme in plus , este aproape imposibil sa le mai dam jos. Curele de slabire drastice sunt la fel de nocive ca si kilogramele nedorite. Cum ne machiem ? Iata inca un domeniu la care se poate aplica dictonul antic " cunoste-te pe tine insuti " , caci numai asa poti sa-ti corectezi micile defecte. Faceti-o cu discretie , evitind culorile tipatoare , proasta lor imbinare nuantele stridente. Este necesar ca machiajul sa tina seama de imprejurarile si de anturajul in care ne gasim. Nenumarate reviste abunda in recomandari privind folosirea cu masura a produselor cosmetice. Sa nu ezitam sa tinem seama de ele , sa nu ne bazam pe intuitia noastra. Cel mai bine ar fi sa apelam la serviciile calificate ale unei cosmeticiene , platind o consultatie sau mai multe numai pentru a obtine niste sfaturi exacte. Frumusestea naturala trebuie ajutata si nu brutalizata. O bruneta cu ochi verzi este clar avantajata de o nuanta roscata data parului si dezavantajata de un par transformat in spicul griului. Nu exista femei urite , nu exista decit femei neglijente.
NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE ------------------------------------- A intrat in legenda povestea unei hetaire care , la primele semne de imbatrinire , isi lua oglina si merse s-o ofere templului divinei Afrodita , cu aceasta rugaminte : " Ia-mi oglina , buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad ! " Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care , dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii , a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata , cea a maturitatii , a intelepciunii , a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta , caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde , multe satisfactii si multa liniste. Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost : de noptile cind dansam neobosite , de zilele in care eram admirate oriunde apaream , este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita virsta decit acest regret al trecutului , sau refuzul de a intelege prezentul , moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama - caci este o darma sa nu sti sa imbatrinesti frumos - este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur. Nu este permis ca , intilnind o doamna dupa mai multi ani , sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunindu-i ce frumoasa era , ce silueta minunata avea , ce gust desavirsit in a se imbraca , gresesc profund. Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala - de cele mai multe ori - alte calitati , mai ascunse , pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit. Si vine o zi - la femei cam in jurul virstei de 50 de ani - cind auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba , cind vinzatorul nu mai este amabil cum era altadata , cind sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie , care nu te avantajeaza , etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur o criza , o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment , nu te mai duci la dentist - nu mai conteaza - nu te mai preocupa ca te ingrasi - nu mai conteaza , iti zici - nu te mai imbraci cu grija - e inutil , iti spui. Iti pregatesti astfel o batrinete urita. Trebuie sa ne luptam sa imbatrinim frumos si sa ne pregatim din vreme , pentru ca si batrinetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur , e mai bine sa fim tineri , frumosi si sanatosi , decit batrini uriti si bolnavi ! Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blinda , un suris cald , o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tinara si una in virsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari ; sa nu ne lamentam continuu , sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi. Esti tinar , daca te simti tinar , desigur. Dar sa nu constringem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri , ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la virsta noastra , sau sa ne alagem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment , dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu citi ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult ! Se obisnuieste , din ce in ce mai des , ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc , automat , fara sa fie de fapt adevarat : " ce bine arati ! " Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema - exista virsta intiia , virsta a doua si " ce bine arati ". Raspunsul este in genere , multumesc ! La fel si in cazul imbracamintii : " Ce bluza frumoasa aveti ". " Multumesc ! " Sunt formule mai noi , care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie - sa fie sincere. Dar sa surizi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cind trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa , la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei. Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cit mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarit cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise. Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batrinetea. Boala si nu virsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata , caci o persoana in virsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tinara. Si daca totusi ne simtim demoralizate , sa recitim incintatoarele scene descrise de Proust in romanul " In cautarea timpului pierdut " si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec , impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza , prin spirit si inteligenta , grupul de tineri , in defavoarea " fetelor in floare ".
CUM SA MERGEM , CUM SA NE PURTAM , -------------------------------------------- CUM SA NE ASEZAM ... ----------------------------- Cind mergem pe strada sa ne amintim ca nu o putem face la intimplare ci ca exista si in acest domeniu niste reguli de care trebuie sa tinem seama. Sa nu ne facem un obicei din a alerga mereu pentru ca suntem in intirziere sau sa mergem girboviti si incruntati pentru ca avem necazuri. Ii vom stressa pe cei din jur si le vom deveni nesuferiti. Noi insine vom constata ca ne-am schimbat firea si nu in bine. Nu este greu sa ne controlam. Ne sculam mai devreme cu o jumatete de ora si ne facem un program care poate fi respectat , iar grijile le lasam acasa in vestiar , macar pentru a nu fi compatimiti. Merita ! Revenind la mers. Cine n-a admirat mersul gratios , suplu al manechinelor sau al actritelor. Nimic fals , nimic de prisos , nimic fortat. Dar in general nu ne prea gindim la eforturile si exercitiile pe care fiintele pe care le admiram le-au facut ca sa para ca nu merg , ci ca plutesc. In toate scolile de profil cursantii - baieti sau fete - sunt invatati mai intii sa poarte pe cap o carte sau un obiect greu. Imposibil sa stai cocosat cu o asemenea povara in echilibru ! Oamenii primitivi au o tinuta frumoasa dobindita prin purtarea pe cap a unor vase grele. Sa incercam deci si noi sa purtam pe crestet cind avem putin timp acasa , macar 5 minute in fiecare zi , o greutate de acest gen. Mersul va deveni mai sigur , coloana vertebrala mai dreapta. Exersind vom fi siguri de reusita. Sa ne supraveghem in permanenta tinuta - sa nu ne aplecam umerii inainte , sa nu miscam exagerat bratele si coatele , sa facem pasi nici prea mari , nici prea mici , sa ne retragem stomacul in interior si sa tinem sira spinarii dreapta. Toate aceste gesturi le putem face pe strada de cite ori ne aducem aminte. Sa ne aducem aminte cit mai des ! Cu virsta tinuta omuluiu se modifica. Sa incercam sa o corectam studiindu-ne cu grija intr-o oglinda care se ne reflecte din cap pina in picioare. Vom incerca sa avem un aer sigur dar dezinvolt , vom tine genunchii apropiati cind mergem , trunchiul drept si fata destinsa. Cind ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada nu ne vom sprijini de zid , pentru ca putem sa ne tinem si pe propriile noastre picioare. Domnii nu au niciodata voie sa-si tina miinile in buzunare. In casa nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei , cu un creion , o bricheta , un cutit , nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca ne-am antrenat intr-o discutie aprinsa , nu-l vom lua pe interlocuitorul nostru de un nasture nici nu-l vom aproba batindu-l energic pe umar sau inghiontindu-l cu cotul in coaste. In casa , intr-o vizita vom evita sa stam cu spatele la cei din jurul nostru. Daca o facem siliti de o imprejurare oarecare - suntem solicitati sa raspundem la o intrebare , de pilda - ne cerem scuze. Expresia " un spate dragut " are farmecul sau si poate fi valabila la plaja sau la un bal , dar nu in viata noastra publica. Si cind ne asezam trebuie sa o facem cu grija. Daca o actrita se straduieste sa studieze acest gest , inseamna ca nu e asa usor cum s-ar crede. Sa te asezi pe un scaun , pe o canapea sau pe un fotoliu inseamna sa dai aproape un examen , deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie , dupa cum poti sa te trintesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca nu ai mai pleca niciodata. Sa nu credem ca suntem obligate sa folosim cu zgircenie marginea fotoliului , doar pentru ca asa era distins pe vremuri. Din nefericire , lista greselilor pe care poti sa le comiti asezindu-te , poate sa se prelungeasca la nesfirsit. Sa amintim genunchii tinuti cu miinile , bataia nervoasa a degetelor pe suprafeta mesei , fluieratul sau fredonatul unor melodii , genunchii indepartati - pozitie dezagreabila in general la doamne - si altele. Este , de asemenea , o ofensa adusa bunelor maniere sa-ti incrucisezi picioarele. In schimb , o doamna poate sa-si incruciseze partea de jos a picioarelor , avind grija sa-si acopere , discret , genunchii cu fusta , chiar daca la Roma sau la Paris se poarta foarte scurt. Cind , in sfirsit , te ridici , faci in asa fel incit sa nu stai cu spatele la ceilalti cind iti iei ramas bun si sa nu impingi cu forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine punindu-l la loc , dar fara sa cazi in extrema cealalta , cautind cu prea multa grija locul unde era la inceputul vizitei.
CUM NE MISCAM ? ------------------------ Ce sa facem cu miinile ? Am enumerat ce nu trebuie sa facem : sa nu le miscam fara rost , sa nu le infundam in buzunare , sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar , renuntind la orice miscare a miinilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian , decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam miinile legate le spate ? - spune nevinovatul? soldat ... Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemeni , este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incearca elasticitatea falangelor , rotindu-si podul palmei la nesfirsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu terminam acest capitol fara sa mai amintim " miscari " gresite in societate : degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani , dar de la aceasta virsta , e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavirsire. Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea , trebuie sa o folosesti cind esti singur. Cintaretele isi incruciseaza miinile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cinte mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui miinile in sold ca o precupeata , nu este un semn de buna educatie , chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinind o mina sub nasturii tunicii , iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon , astazi aceasta atitudinea provoaca risul. Cind tusesti sau casti , pui mina la gura. Fiecare stie acest lucru , dar din nefericire nu toata lumea o face ! Sa rizi nu este numai firesc ci - dupa cum spunea Rablais e chiar , un semn de sanatate. Dar daca ai un ris strident si mai ales daca o data izbucnit , nu-l mai poti stapini , ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ris , ducind mina la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cind rizi in hohote , lovindu-te peste solduri sau impingindu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala risul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cind suride. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri , dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent , pentru ca atunci se transforma in rinjet.