BUNELE MANIERE (16)
16. CUM NE COMPORTAM IN VIATA PROFESIONALA
SI OFICIALA
SA GASESTI O SLUJBA DAR SA O SI PASTREZI !
Normele de conduita in viata profesionala sau oficiala sunt aceleasi ca in viata sociala sau particulara. Nu exista decit o forma de a sti sa te porti frumos. Se poate insa ca in anumite profesiuni , sa existe o serie de reguli speciale necesare a completa aceste norme generale. Sa retinem mai intii ca arta de a trai , aplicata la viata profesionala , nu e numai cel mai bun mijloc de a facilita relatiile umane ci si cel mai bun mod de a evolua, de a ajunge cineva. Daca oricum o parte importanta din viata noastra ne-o petrecem la serviciu s-o facem onorabil si cu placere.
DACA AVEM IN VEDERE O SCHIMBARE DE SITUATIE
SCRISOAREA
Mai intii ne oferim serviciile printr-o scrisoare care trebuie sa ne caracterizeze. Se utilizeaza hirtie de scrisori obisnuita pe care ne scriem numele. Locul si data , strada si numarul si eventual numarul de telefon vor figura in dreapta, la aceeasi inaltime cu numele. Pe acelasi rind cu numele , dar in stinga , se va indica adresa firmei destinatare. Fiecare paragraf trebuie sa contina o idee noua. Scrisoarea va fi scrisa la masina sau de mina , insa fara greseli. Ea va face asupra destinatarului o prima impresie favorabila. Mai bine rescriem textul decit sa-l trimitem cu greseli. Unele firme cer ca scrisoarea sa fie scrisa de mina pentru ca apeleaza la grafologi in vederea testarii candidatului. Va sfatuim sa revedeti capitolul consacrat corespondentei in ceea ce priveste antetul si formulele de politete recomasndate. Veti gasi acolo diferite modele de " Curriculum vitae ". Se cade sa indicam pe scurt scolile absolvite , functiile ocupate , cunostintele speciale si aptitudinile personale , apoi mentionam referintele si conditiile de angajare mai ales in cazul in care sint special cerute. Aceste puncte sunt obligatorii intr-o scrisoare in care ne oferim serviciile. Nu se alatura certificate , recomandari si diplome in original. De regula le enumeram , iar la intilnire le aducem in fotocopii. Firmele care au simtul afacerilor stiu ca aceste documente au necesitat un efort special , au costat bani si ele le vor inapoia imediat , daca nu intentioneaza sa-l angajeze pe candidat.
LA INTERVIU
Daca primim o invitatie de a ne prezenta personal , ne pragatim cu grija pentru aceasta intrevedere. Vom fi corect tunsi si rasi , ne vom imbraca decent. Femeile vor incerca sa arate cit mai bine nedepasind insa linia elegantei si a sobRietatii. Ne vom pregati actele ca sa le gasim usor , si ne vom feri sa intervenim inutil in discutie , mai ales ca sa ne laudam cu relatiile pe care le avem. Nu vorbim primii , ci asteptam sa ni se puna intrebari. Daca directorul sau seful intreprinderii intra in incaperea in care il asteptam , ne vom ridica , chiar si femeile. In biroul sefului nu ne asezam decit dupa ce am fost invitati si raspundem scurt si clar la intrebarile sale. Daca interlocutorul nostru se ridica , trebuie sa facem la fel chiar daca ni se pare ca n-am spus inca esentialul. Nu insistam sa mai obtinem o intrevedere prin telefon si cu atit mai mult nu ne vom prezenta a doua oara daca nu suntem clar invitati sau angajati in mod sigur. In celelalte cazuri asteptam raspunsul in scris. Daca angajarea a avut loc in cursul acestei intrevederi , multumim pentru increderea acordata si promitem sa indeplinim serviciul cu cit mai multa constiinciozitate. Apoi , parasim incaperea fara graba excesiva dar si fara sa intirziem in mod inutil.
DUPA ANGAJARE
In prima zi de munca e de datoria sefului firmei , sau a unui reprezentant al sau , sa-l prezinte pe noul angajat colegilor lui de munca. Acestia se vor stradui , macar gindindu-se la propiile lor inceputuri in munca respectiva , sa usureze noului venit integrarea in echipa existenta. " Bobocul " trebuie sa pastreze in primele zile mult calm stiind ca , la inceput , se va vorbi despre el in toata intreprinderea. Isi va aranja locul de munca cit mai placut si ordonat si se va stradui , inca de la inceput sa se faca util. Odata introdus , cind ajunge sa-si cunoasca seful si colegii , cu bucuriile si necazurile lor , judeca singur ceea ce este permis sau interzis , de exemplu pauza de cafea sau posibilitatea de a aduce ceva de mincare de acasa. Sa precizam , ca locul de munca nu este cel mai indicat pentru a da telefoane particulare , chiar daca ceilalati se comporta cu discretia necesara. In relatiile noastre cu colegii ne vom pazi ca de foc sa participam la intrigi si " comploturi ". Se poate sa-ti creezi aici noi relatii , sa ai simpatii sau antipatii , dar nu trebuie sa confunzi relatiile de serviciu cu cele de prietenie. Trebuie sa fim buni colegi cu toti cei cu care lucram. Un barbat se va stradui , in limita posibilului , sa-si mai ajute colegele caci , in ciuda emanciparii , functionarele ramin inainte de toate femei si trebuie sa fie tratate ca atare. Camaraderia nu te impiedica in nici un fel sa ai idei si sa le propui superiorilor. Este un mijloc cinstit si normal de a avansa fara birfe si intrigi. A te remarca muncind cinstit nu are nimic comun cu intrigile , cu legea junglei si delatiunea , metode prin care unii considera ca reusesc in viata. Profesionalismul , buna crestere si modestia nu te vor arunca in anonimat ci dimpotriva.
CIND AI FOST AVANSAT
Cine se comporta corect si interesele sale coincid cu ale patronului , se dovedeste demn de incredere , va putea sa urce treptele vietii profesionale. Dar , cind devii sef , la rindul tau , sunt sanse sa vezi lucrurile cu un alti ochi. Noul avansat va aprecia politetea patronilor sai , gentiletea , felul lor de a se scuza cind au gresit si vor incerca sa se poarte in acelasi mod. Fata de fostii lui colegi se va purta la fel ca inainte si in nici un caz dindu-si aere de " sef ". Un bun profesionist stie ca trebuie sa dea exemplu prin disciplina de serviciu. Daca a acceptat onorurile functiei , a acceptat in acelasi timp si obligatiile ei. Nu trebuie sa asteptam de el laude exagerate pentru ceea ce facem corect , dar suntem indreptatiti sa-i pretindem sa nu ne faca reprosuri nesfirsite pentru o greseala intimplatoare. Un sef corect va asculta toti solicitantii cu aceeasi atentie caci stie ca bunele manierele fac parte din obligatiile sale. Nu va face sa astepte inutil pe cei care doresc sa-i vorbeasca , dupa procedeul folosit de unii avocati , medici sau dentisti , care pentru a acredita iluzia unei clientele cu care nu mai stiu ce sa faca ii lasa pe solicitanti sa astepte la nesfirsit. Tocmai persoanele cele mai ocupate gasesc mai mult timp pentru a-i primi pe solicitanti. Ele stiu ca ai mereu ceva de invatat de la altii. Adesea ora inchiderii suna mai tirziu pentru sef decit pentru subordonati , dar acesta trebuie sa-si aminteasca ca o zi de munca este de ajuns si ca nici o grija nu se va evapora daca o ia cu el acasa !
IN FATA AUTORITATILOR SI A TRIBUNALULUI
Autoritatile si trbunalul au in comun faptul ca intra in vietile particulare fara sa fie chemate. Aceasta constatare nu face mai agreabila vizita pe care trebuie sa o facem in aceste locuri. Revistele comice ar dispare rapid daca n-ar avea ca tema sacrosanta birocratie. Daca cel mai adesea aceste reviste exagereaza , nu este mai putin adevarat ca ghiseul separa doua lumi in care nu se vorbeste aceeasi limba. De o parte si de cealalta ar fi posibil sa se amelioreze aceasta stare de lucruri cu un minimum de cordialitate , de intelegere si de umor. Am fost de curind la un notar despre care stiam ca este acru si antipatic. Pentru ca i-am vorbit clar si frumos iar problemele pe care le aveam erau foarte complicate , m-a invitat sa stau jos si ... mi-a oferit o ceasca de cafea ! Nu uitati cind bateti la o usa sa asteptati mai intii raspunsul care va permite sa intrati. Daca esti convocat in fata unui tribunal este absolut necesar sa te duci , daca n-ai o problema majora care sa te impiedice. Martorul trebuie sa soseasca punctual avind asupra lui convocarea. Asteapta in anticamera sa fie chemat si , bineinteles , isi scoate palaria cind intra in sala , dupa ce in prealabil si-a stins tigara. Inutil sa spunem ca trebuie sa-ti mentii depozitia respectind strictul adevar , caci cea mai mica inexactitate poate sa te coste foarte mult si sa fie pe deasupra cauza unor grave nedreptati. Fie ca suntem martori sau parte in proces , raspundem presedintelui sau , daca e cazul , avocatului , dar niciodata altor persoane. Ne adresam cu " Domnule judecator " sau " Domnule Presedinte " celui care prezideaza un tribunal sau cu " Maiestre " daca este vorba de un avocat. In schimb , in prezenta altor puteri decit judiciare putem sa ne adresam cu " Domnule " daca nu-i cunoastem exact titlul.
miercuri, 25 iulie 2007
BUNELE MANIERE (15)
15. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALUL DE SERVICIU
Pe vremuri exista posibilitatea angajarii unui personal de serviciu permanent ce locuia in aceeasi casa cu stapinii si care primea cu timpul stautul de membru al familiei. Conditiile actuale fac imposibila aceasta situatie si ne multumim cu un personal angajat temporar - doamna care vede de copil cind suntem la serviciu , omul care ne bate covoarele , femeia care vine zilnic citeva ore , o data pe saptamina sau la doua saptamini. Ca sa gasesti o asemenea persoana de care sa fii multumit si sa fie si de incredere e foarte greu. Dar este si mai greu sa o pastrezi. Se cuvin citeva recomandari mai ales pentru tinerele casatorite , cele care neavind experienta risca sa fie coplesite de grijile casei , pe care pina acum nu le-au avut. Azi , a avea un ajutor nu este un lux , ci o necesitate. Niciodata o intelectuala nu va putea face treburile casei tot atit de bine ca o persoana calificata sau , daca le va face , o va face pe riscul ei. In tinerete , ne imaginam ca putem face totul : serviciu , cumparaturi , mincare , spalat rufe , curatenie , si , in plus , sa ne ingrijim si sa ne educam copiii. Mentalitatea din societatea noastra pastreaza un respect aproape sacru pentru timpul liber al barbatului , timp in care acesta citeste ziarul sau dedezleaga cuvinte incrucisate. Oare se intreaba cineva cite casnicii se destrama din aceste motive ? Femeia imbatrineste sau se acreste inainte de vreme , iar barbatul , satul de reprosuri , incepe sa vina mai rar pe acasa , pina nu mai vine deloc. Un ajutor intr-un menaj unde cei doi lucreaza va fi intotdeauna binevenit , pentru ca mamele , matusile , bunicile care se ofera sa-l dea au si ele grijile lor. Atentie , insa ! O femeie se angajeaza numai cu o recomandare din partea unei cunostinte in care avem incredere. Prima data cind va veni sa lucreze nu ne va fi prea utila pentru noi , pentru ca va trebui sa se familiarizeze cu casa. Este total gresit sa-i oferim un pret mai mare decit cel obisnuit pretinzindu-i sa termine intr-o zi tot ce avem de facut. Nu va putea si nici nu va veni altadata. De aceea , cu o seara inainte de a face curatenie vom avea grija sa facem ordine in casa. Este pacat ca pe banii nostri , care de cele mai multe ori nu sunt multi , sa lasam pe cineva strain sa caute prin dulapuri si prin camerele copiilor rufele care urmeaza a fi spalate sau sa spele cesti si scrumiere. Abia acum vom sti precis ce are de facut si ce poate face a doua zi , chiar daca uneori va sta mai mult , iar alteori mai putin. Putem chiar sa-i facem o lista de treburi , pe care o va executa cu mai multa placere decit daca-i dam o indicatie vaga - faci curat. Pentru a avea o casa curata metoda este mereu aceeasi : aspirat , sters parchetul , praful si un lucru care trebuie facut temeinic - ori baia , ori bucataria , ori spalatul rufelor , ori spalatul geamurilor. Sa incercam sa stabilim o ora fixa cind incepem si sa nu uitam sa fim politicosi. O cafea , o prajitura , o gustare la ora zece , un prinz usor nu ne ruineaza , dar persoana care vine sa ne ejute , tratata cu prietenie , va reveni cu placere oricind o vom chema. Este mai bine sa incuiem lucrurile de valoare sau banii , pentru ca vom fi obsedati ca am fost furati , chiar daca pierdem noi insine bratara la care tineam atit de mult. Sa nu exageram si sa incuiem tot , cum ar fi de exemplu mincarea. Este un gest care ne dezonoreaza. Sa ne ferim sa facem confidente , iar daca le facem sa nu ne miram ca stie tot orasul ce se petrece in casa noastra. Lucrurile stau putin altfel cind persoana angajata vine zilnic. Nu vom mai stringe paturile , nu vom spala cestile si paharele , ci ne vom exprima clar dorintele pentru ziua respectiva. Daca nu procedam astfel , riscam ca avind un invitat sa gasim casa intoarsa pe dos , in plina curatenie generala. Si un ultim sfat - nu faceti observatii pe un ton ridicat la sfirsitul unei zile de munca , chiar daca sunt justificate. Le veti face cu proxima ocazie si vor fi mult mai bine primite.
15. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALUL DE SERVICIU
Pe vremuri exista posibilitatea angajarii unui personal de serviciu permanent ce locuia in aceeasi casa cu stapinii si care primea cu timpul stautul de membru al familiei. Conditiile actuale fac imposibila aceasta situatie si ne multumim cu un personal angajat temporar - doamna care vede de copil cind suntem la serviciu , omul care ne bate covoarele , femeia care vine zilnic citeva ore , o data pe saptamina sau la doua saptamini. Ca sa gasesti o asemenea persoana de care sa fii multumit si sa fie si de incredere e foarte greu. Dar este si mai greu sa o pastrezi. Se cuvin citeva recomandari mai ales pentru tinerele casatorite , cele care neavind experienta risca sa fie coplesite de grijile casei , pe care pina acum nu le-au avut. Azi , a avea un ajutor nu este un lux , ci o necesitate. Niciodata o intelectuala nu va putea face treburile casei tot atit de bine ca o persoana calificata sau , daca le va face , o va face pe riscul ei. In tinerete , ne imaginam ca putem face totul : serviciu , cumparaturi , mincare , spalat rufe , curatenie , si , in plus , sa ne ingrijim si sa ne educam copiii. Mentalitatea din societatea noastra pastreaza un respect aproape sacru pentru timpul liber al barbatului , timp in care acesta citeste ziarul sau dedezleaga cuvinte incrucisate. Oare se intreaba cineva cite casnicii se destrama din aceste motive ? Femeia imbatrineste sau se acreste inainte de vreme , iar barbatul , satul de reprosuri , incepe sa vina mai rar pe acasa , pina nu mai vine deloc. Un ajutor intr-un menaj unde cei doi lucreaza va fi intotdeauna binevenit , pentru ca mamele , matusile , bunicile care se ofera sa-l dea au si ele grijile lor. Atentie , insa ! O femeie se angajeaza numai cu o recomandare din partea unei cunostinte in care avem incredere. Prima data cind va veni sa lucreze nu ne va fi prea utila pentru noi , pentru ca va trebui sa se familiarizeze cu casa. Este total gresit sa-i oferim un pret mai mare decit cel obisnuit pretinzindu-i sa termine intr-o zi tot ce avem de facut. Nu va putea si nici nu va veni altadata. De aceea , cu o seara inainte de a face curatenie vom avea grija sa facem ordine in casa. Este pacat ca pe banii nostri , care de cele mai multe ori nu sunt multi , sa lasam pe cineva strain sa caute prin dulapuri si prin camerele copiilor rufele care urmeaza a fi spalate sau sa spele cesti si scrumiere. Abia acum vom sti precis ce are de facut si ce poate face a doua zi , chiar daca uneori va sta mai mult , iar alteori mai putin. Putem chiar sa-i facem o lista de treburi , pe care o va executa cu mai multa placere decit daca-i dam o indicatie vaga - faci curat. Pentru a avea o casa curata metoda este mereu aceeasi : aspirat , sters parchetul , praful si un lucru care trebuie facut temeinic - ori baia , ori bucataria , ori spalatul rufelor , ori spalatul geamurilor. Sa incercam sa stabilim o ora fixa cind incepem si sa nu uitam sa fim politicosi. O cafea , o prajitura , o gustare la ora zece , un prinz usor nu ne ruineaza , dar persoana care vine sa ne ejute , tratata cu prietenie , va reveni cu placere oricind o vom chema. Este mai bine sa incuiem lucrurile de valoare sau banii , pentru ca vom fi obsedati ca am fost furati , chiar daca pierdem noi insine bratara la care tineam atit de mult. Sa nu exageram si sa incuiem tot , cum ar fi de exemplu mincarea. Este un gest care ne dezonoreaza. Sa ne ferim sa facem confidente , iar daca le facem sa nu ne miram ca stie tot orasul ce se petrece in casa noastra. Lucrurile stau putin altfel cind persoana angajata vine zilnic. Nu vom mai stringe paturile , nu vom spala cestile si paharele , ci ne vom exprima clar dorintele pentru ziua respectiva. Daca nu procedam astfel , riscam ca avind un invitat sa gasim casa intoarsa pe dos , in plina curatenie generala. Si un ultim sfat - nu faceti observatii pe un ton ridicat la sfirsitul unei zile de munca , chiar daca sunt justificate. Le veti face cu proxima ocazie si vor fi mult mai bine primite.
marți, 24 iulie 2007
BUNELE MANIERE (14)
14. DE LA PRIMA INTILNIRE PINA LA NUNTA DE AUR
SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE
SI CASATORIE
Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa
relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita
si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt
exterm de dificile pentru ca se refera la viata si
personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si
vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte
usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la
aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile
sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii
sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei
insisi ... " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa
trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de
nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra
s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre
relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale
tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece
ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata !
Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama
de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le
respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati
sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si
dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata ,
datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului -
parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un
fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este
o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza
lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut
incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut
libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta
replica din partea celui care si-a vazut linistit de
treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism
cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile ,
framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a
parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca
odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o
infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita
nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la
virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e
nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam
comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea
mea ... ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact ,
rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite
ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt
cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu
sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri
din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi.
Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja
personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea
civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre
adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in
comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la
inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli
mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci,
viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si
se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu ,
o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca
sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin
preajma care sa-ti faca acest serviciu ? In
acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante
este foarte ... tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere ,
sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul
cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte
singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura
interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel
pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia
nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina
sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta
ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta
fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor
de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa
cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari ,
autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda
maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci
cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati
riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va
lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul
in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa
nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a
facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri,
care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu
ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o
tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce
conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi
fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca
si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei
din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament.
Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai
mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni
ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert
taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt - niste
indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din
teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai
grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz
tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi
greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o
obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec
si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie ,
chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne
de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida ,
delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de
dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul
este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez
" N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si
reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul
nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere.
El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici
daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu
are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este
firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o
mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a
cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus -
tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit
matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a
cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul
care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un
suris , o stringere de mina , sau un compliment - este
insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este
necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa
obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face
uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un
astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici
" cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu
sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel
de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta
solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie
din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca.
Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au
succes cele independente material , bune camarade in scoli ,
servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie
sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine
sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune
delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este
cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele.
Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie
similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine
crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta
ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia
inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate
fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se
poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar
si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de
precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate
asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur
exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult
cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine.
Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt
exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita
daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei
aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul
sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o
regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de
exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva
grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de
cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a
cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie
sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca
barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli ,
mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari
ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si
va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza
afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca
este invitata de o persoana cu posibilitati materiale
deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc
o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi
admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic , la virsta
cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis ,
o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te
opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile
trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca
esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum
prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in
prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de
intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile
- plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila
a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi
timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si
nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul
acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese
inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor
sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in
lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta
impreuna.
Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere
inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor.
Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai
putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere
permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata
era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de
multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in
timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de
proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se
face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu
este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai
eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe
care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se
rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios.
Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si
dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria
chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici ,
neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti.
Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o
logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe
veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit
sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica
si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau
social dar importanta reala a acestor consecinte este mult
mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu
se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica
inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor
zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu
comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta
de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele
iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si
casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi
logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar ,
avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa
responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea
plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci
doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul
si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu
se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum
ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai
degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa
birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la
ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se
amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora
pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo
de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se
certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de
ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si
a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca
dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se
recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi.
Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu - iata un adevar
care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram.
Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie
sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti
avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema
este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai
reusit - o va face si el altadata in situatii similare. Sa
manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta
mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si
aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente
sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod
sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara
ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica
gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un
barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile
secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui
sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar
surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul
din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete
fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este
rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de
dragoste.
AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU
ADEVARAT SERIOASA
Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un
prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi
timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste
delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in
germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele
bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi
decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil
trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu
ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam corect
sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti
sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti
din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament
de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala ,
exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri
numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu
de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de
ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un
adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte
muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu
comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste !
inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica ,
mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind
vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila :
de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele ,
de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel
ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si
numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii.
Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si
el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata
ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat !
Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din
excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o
legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt
dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta
deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca
doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele
seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos.
Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le
pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de
educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare
cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu
o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult
am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata
viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat
era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si
ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala
grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim
foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului
de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina
seara fetita a murit ... Este vorba de o dragoste si o mila
prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil
sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la
scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti
de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu
profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu
se dau !
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva
la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene
sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic
siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea
neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in
grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput
din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor,
in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim ,
dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei
oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu
de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil
ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa
in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor
de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar
altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca
numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale
a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu
un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni
datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind
scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o
singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu
esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod
de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii
pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale permise
si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii
absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ?
Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa
cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie
punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu
exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa
copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia
experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere ,
acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele
maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-i
face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa
salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari
neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste
observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa
vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l
corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite ,
sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in
jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham ,
pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta
scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina
ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte
decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta
respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu
ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili
autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de
copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace
numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa
sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori
aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din
partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a
fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii
neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida
ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si
nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele
cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii
va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut
cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine
ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa
intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de
nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motiva
sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii ,
avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem
sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este
dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine
tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem
dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente
copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele
caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca
obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest
caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului,
metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O
explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai
potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca
nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta
data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune
mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale
obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o
cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii
care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit
niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste ,
onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta
scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara
scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei
care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave
care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la
timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei
mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar
fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite
lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot
fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate ,
situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul
s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua
oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt
mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai
lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci
sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si
doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii
nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase
decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre
cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de
cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de
pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt
plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni.
Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai
frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu ,
ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei
insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua
comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a
copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim
bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca
bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi
niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa
faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca
ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic
s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici
este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce
doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa
stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a
parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar
lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege,
va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar
daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va
protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri
pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le
detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura
sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este
cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am
avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca
nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile
deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei
cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile
sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte
grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are
totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani
ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si
educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu
el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa
le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai
placut sa pretinda decit sa " restituie " , adica sa invete
macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un
final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se
vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati
sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere ,
ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai
luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu
stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele
scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi
platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina
si realizam ceva in viata ", etc , etc. Parintii se vor apara
la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai
multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine
si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste
familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari
decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei
ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom
intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina
copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne
referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe
copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate
acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru
toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa
fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie
tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura
inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea ,
etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie
sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general
neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa
manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure
mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind
luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la
drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca
necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere
pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa
cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa
greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva
acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte
buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-i
luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale.
La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii
vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot
de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil
mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi
copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei ,
prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si
dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu
mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si
obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu
fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca
niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o
influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii
comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori
inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si
fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o
casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil -
o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii ,
se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe
copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice
drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste
griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija
fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta
alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea.
Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa
evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea
sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi
infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti
Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela.
Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu
diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica
Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de
telefon !
PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU
CONFLICTUL INTRE GENERATII
De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si
sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau
mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti
material fata de parinti , trebuie " sa-si ia zborul ". Dar
acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte ,
traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre ,
nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor
generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori
devin chiar foarte grave. E important totusi ca " razboiul "
inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face
ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii
prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca
are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti
intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi
posibila.
Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor
au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si
traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a
face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de
lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta
spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti.
Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata
cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei
in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a
vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor
actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea
lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama
parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala
decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a
permanentelor reprosuri. O familie numeroasa va incerca sa elimine toate
motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la
intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod
cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare
buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in
vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la
spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai
vor ... . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a
reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.
Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat
de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca
nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni
foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele
sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte
pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt
inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.
Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu
pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe ,
discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc.
sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un
serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l
primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care
ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de
cind munceste cinstit ... si va fi nefericit. Vina o vor avea
tot parintii.
Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim
inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei
familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care
face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este
indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va
scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere - si unde se vor
pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O
politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod
corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa
contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara.
Parintii pot la rindul lor sa-i mai ... ierte , sa-i mai
ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari
nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare
data.
O casa este condusa de obicei de catre o singura
persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar
daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si
amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos
spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o
haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume !
Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam
in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa
aprecieze efortul pe care ea il face.
- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne
place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca
mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc.
Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place
ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o
prima forma de pedeapsa.
- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa
facem ceea ce ni s-a cerut.
- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se
intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in
fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din
bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie
importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa
nu ... moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un
imens ajutor mamei sau sotiei sale.
Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul
sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-i
dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau
sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de
problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ?
Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a
mesei de Duminica.
O recomandare utila pentru gospodine - nu va propuneti
intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua
in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va
faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu
se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt
false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si
cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua
respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din
jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba
linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se
aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.
Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu
iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor ,
principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un
conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de
fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun.
Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta ,
sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii
mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija
de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o
casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde
sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze
strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa
nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba
buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie :
aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau
de Craciun.
14. DE LA PRIMA INTILNIRE PINA LA NUNTA DE AUR
SIMPATIE, FLIRT, PRIETENIE, DRAGOSTE
SI CASATORIE
Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa
relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita
si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt
exterm de dificile pentru ca se refera la viata si
personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si
vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte
usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la
aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile
sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii
sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei
insisi ... " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa
trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de
nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra
s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre
relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale
tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece
ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata !
Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama
de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le
respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati
sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si
dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata ,
datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului -
parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un
fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este
o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza
lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut
incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut
libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta
replica din partea celui care si-a vazut linistit de
treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism
cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile ,
framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a
parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca
odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o
infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita
nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la
virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e
nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam
comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea
mea ... ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact ,
rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite
ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt
cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu
sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri
din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi.
Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja
personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea
civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre
adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in
comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la
inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli
mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci,
viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si
se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu ,
o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca
sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin
preajma care sa-ti faca acest serviciu ? In
acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante
este foarte ... tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere ,
sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul
cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte
singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura
interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel
pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia
nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina
sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta
ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta
fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor
de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa
cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari ,
autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda
maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci
cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati
riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va
lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul
in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa
nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a
facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri,
care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu
ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o
tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce
conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi
fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca
si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei
din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament.
Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai
mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni
ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert
taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt - niste
indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din
teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai
grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz
tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi
greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o
obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec
si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie ,
chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne
de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida ,
delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de
dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul
este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez
" N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si
reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul
nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere.
El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici
daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu
are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este
firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o
mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a
cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus -
tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit
matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a
cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul
care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un
suris , o stringere de mina , sau un compliment - este
insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este
necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa
obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face
uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un
astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici
" cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu
sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel
de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta
solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie
din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca.
Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au
succes cele independente material , bune camarade in scoli ,
servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie
sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine
sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune
delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este
cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele.
Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie
similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine
crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta
ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia
inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate
fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se
poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar
si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de
precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate
asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur
exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult
cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine.
Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt
exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita
daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei
aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul
sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o
regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de
exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva
grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de
cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a
cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie
sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca
barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli ,
mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari
ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si
va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza
afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca
este invitata de o persoana cu posibilitati materiale
deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc
o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi
admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic , la virsta
cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis ,
o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te
opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile
trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca
esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum
prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in
prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de
intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile
- plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila
a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi
timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si
nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul
acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese
inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor
sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in
lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta
impreuna.
Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere
inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor.
Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai
putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere
permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata
era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de
multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in
timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de
proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se
face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu
este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai
eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe
care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se
rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios.
Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si
dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria
chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici ,
neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti.
Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o
logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe
veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit
sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica
si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau
social dar importanta reala a acestor consecinte este mult
mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu
se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica
inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor
zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu
comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta
de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele
iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si
casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi
logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar ,
avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa
responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea
plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci
doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul
si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu
se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum
ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai
degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa
birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la
ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se
amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora
pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo
de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se
certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de
ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si
a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca
dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se
recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi.
Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu - iata un adevar
care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram.
Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie
sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti
avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema
este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai
reusit - o va face si el altadata in situatii similare. Sa
manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta
mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si
aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente
sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod
sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara
ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica
gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un
barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile
secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui
sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar
surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul
din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete
fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este
rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de
dragoste.
AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU
ADEVARAT SERIOASA
Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un
prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi
timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste
delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in
germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele
bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi
decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil
trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu
ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam corect
sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti
sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti
din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament
de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala ,
exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri
numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu
de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de
ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un
adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte
muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu
comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste !
inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica ,
mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind
vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila :
de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele ,
de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel
ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si
numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii.
Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si
el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata
ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat !
Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din
excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o
legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt
dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta
deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca
doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele
seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos.
Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le
pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de
educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare
cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu
o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult
am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata
viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat
era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si
ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala
grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim
foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului
de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina
seara fetita a murit ... Este vorba de o dragoste si o mila
prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil
sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la
scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti
de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu
profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu
se dau !
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva
la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene
sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic
siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea
neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in
grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput
din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor,
in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim ,
dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei
oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu
de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil
ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa
in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor
de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar
altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca
numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale
a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu
un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni
datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind
scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o
singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu
esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod
de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii
pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale permise
si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii
absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ?
Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa
cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie
punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu
exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa
copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia
experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere ,
acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele
maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-i
face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa
salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari
neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste
observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa
vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l
corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite ,
sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in
jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham ,
pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta
scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina
ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte
decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta
respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu
ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili
autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de
copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace
numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa
sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori
aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din
partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a
fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii
neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida
ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si
nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele
cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii
va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut
cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine
ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa
intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de
nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motiva
sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii ,
avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem
sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este
dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine
tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem
dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente
copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele
caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca
obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest
caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului,
metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O
explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai
potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca
nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta
data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune
mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale
obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o
cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii
care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit
niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste ,
onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta
scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara
scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei
care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave
care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la
timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei
mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar
fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite
lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot
fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate ,
situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul
s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua
oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt
mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai
lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci
sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si
doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii
nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase
decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre
cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de
cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de
pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt
plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni.
Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai
frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu ,
ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei
insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua
comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a
copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim
bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca
bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi
niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa
faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca
ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic
s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici
este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce
doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa
stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a
parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar
lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege,
va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar
daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va
protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri
pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le
detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura
sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este
cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am
avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca
nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile
deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei
cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile
sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte
grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are
totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani
ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si
educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu
el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa
le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai
placut sa pretinda decit sa " restituie " , adica sa invete
macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un
final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se
vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati
sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere ,
ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai
luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu
stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele
scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi
platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina
si realizam ceva in viata ", etc , etc. Parintii se vor apara
la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai
multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine
si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste
familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari
decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei
ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom
intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina
copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne
referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe
copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate
acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru
toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa
fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie
tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura
inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea ,
etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie
sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general
neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa
manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure
mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind
luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la
drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca
necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere
pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa
cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa
greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva
acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte
buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-i
luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale.
La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii
vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot
de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil
mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi
copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei ,
prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si
dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu
mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si
obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu
fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca
niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o
influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii
comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori
inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si
fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o
casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil -
o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii ,
se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe
copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice
drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste
griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija
fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta
alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea.
Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa
evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea
sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi
infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti
Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela.
Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu
diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica
Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de
telefon !
PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU
CONFLICTUL INTRE GENERATII
De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si
sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau
mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti
material fata de parinti , trebuie " sa-si ia zborul ". Dar
acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte ,
traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre ,
nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor
generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori
devin chiar foarte grave. E important totusi ca " razboiul "
inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face
ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii
prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca
are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti
intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi
posibila.
Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor
au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si
traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a
face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de
lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta
spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti.
Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata
cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei
in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a
vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor
actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea
lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama
parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala
decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a
permanentelor reprosuri. O familie numeroasa va incerca sa elimine toate
motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la
intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod
cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare
buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in
vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la
spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai
vor ... . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a
reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.
Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat
de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca
nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni
foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele
sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte
pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt
inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.
Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu
pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe ,
discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc.
sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un
serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l
primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care
ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de
cind munceste cinstit ... si va fi nefericit. Vina o vor avea
tot parintii.
Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim
inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei
familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care
face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este
indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va
scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere - si unde se vor
pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O
politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod
corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa
contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara.
Parintii pot la rindul lor sa-i mai ... ierte , sa-i mai
ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari
nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare
data.
O casa este condusa de obicei de catre o singura
persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar
daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si
amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos
spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o
haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume !
Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam
in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa
aprecieze efortul pe care ea il face.
- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne
place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca
mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc.
Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place
ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o
prima forma de pedeapsa.
- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa
facem ceea ce ni s-a cerut.
- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se
intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in
fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din
bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie
importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa
nu ... moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un
imens ajutor mamei sau sotiei sale.
Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul
sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-i
dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau
sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de
problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ?
Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a
mesei de Duminica.
O recomandare utila pentru gospodine - nu va propuneti
intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua
in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va
faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu
se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt
false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si
cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua
respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din
jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba
linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se
aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.
Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu
iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor ,
principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un
conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de
fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun.
Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta ,
sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii
mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija
de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o
casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde
sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze
strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa
nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba
buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie :
aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau
de Craciun.
duminică, 22 iulie 2007
BUNELE MANIERE (13)
13. COMPORTAMENTUL CIVILIZAT IN VIATA
DE ZI CU ZI !
Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se
pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei
comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la
capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune
unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca
regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru
dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa
salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa
puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l
frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai
sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant - sunt
tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in
familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu
vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi
sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se
va restringe.
Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o
corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa
de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va
supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea
gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua
feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le
strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in
autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora
care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru
ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince
elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind
coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si
stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va
strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti
in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar
in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie
citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O
alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa ,
nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si
goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul.
Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere si
tacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le
" suveniruri ".
Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste
oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia
este una singura - nu sunt cu adevarat niste oameni bine
crescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din
obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de
observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne
controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut ,
anonimatul ne da in sfirsit " libertatea " de a face orice
vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria
noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este
cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot ea
il indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o
camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem
tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am
scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim
zi de zi si care ne fac viata imposibila.
CUM NE PURTAM PE STRADA
Cind iesim din casa , este obligatoriu sa avem un
aspect ingrijit. Sa fim curati , pieptanati si imbracati decent.
Nu este permisa nici o exceptie de la aceasta regula , chiar
daca ne ducem doar pina la piine. Este o strinsa legatura
intre felul in care ne prezentam si cel in care umblam :
tinuta corpului trebuie sa fie drapta , miscarile firesti ,
naturale. Sa nu dam din miini fara rost , sa nu alergam
imbrincind trecatorii , sa nu ii lovim cu pachetele sau cu
umbrela pe care o tinem in mina.
In general , sa nu deranjam pe nimeni cu prezenta
noastra. Daca din intimplare lovim pe cineva vom spune
politicos : " Pardon ! " sau " Va rog sa ma scuzati ! ".
Raspunsul firesc este : " Nu face nimic ! ".
Sa nu privim fix , curiosi , o persoana care ne
trezeste interesul - o fata frumoasa , o femeie insarcinata
sau , mai grav , un infirm.
Sa ne abtinem sa facem remarci cu glas tare , chiar
daca imbracamintea cuiva este mai excentrica.
Sa nu tragem cu urechea si cu atit mai mult sa nu
intervenim in discutia a doua persoane chiar daca subiectul
ne intereseaza.
Sa nu ingrosam rindurile acelor gura - casca care isi
irosesc timpul , asistind la intimplarile strazii - certuri ,
batai , filmari etc. In schimb , in cazul unor accidente sa nu
ne ferim sa dam o mina de ajutor , dar s-o facem numai daca
ne pricepem. In cazul bolnavilor de inima care nu trebuie
miscati din loc ajutorul nostru le poate fi fatal !
Sa nu fim indiscreti si sa privim in casele
oamenilor. Este cea mai mare dovada de proasta crestere. Pe
de alta parte nici locatarul n-ar trebui sa se expuna
privirilor noastre intr-o tinuta indecenta ( paradisiaca ) ,
uitind sa traga perdelele.
Daca la o fereastra este o persoana cunoscuta , nu te
angajezi intr-o conversatie cu aceasta ci o vei saluta cu
un gest amical. Cu atit mai mult , nu-ti vei striga prietenii
sau membrii familiei din strada. Folositi telefonul !
GRESELI DE NEPERMIS
Sunt unele gesturi pe care un om civilizat nu le-ar
face in public pentru nimic in lume. Cu toate ca ele par
de o mare banalitate , se repeta surprinzator de des.
* Sa nu aruncam nicioadata hirtii sau resturi de
mincare pe strada. Sa cautam un cos de gunoi sau sa le
pastram pina acasa.
* Sa nu ne ridicam ciorapii in vazul lumii. Sa cautam
pentru asta un loc mai retras.
* Sa nu ne pieptanam , sa nu ne dregem fardul , sa nu
ne stergem pantofii , sa nu ne curatam unghiile in public.
Toate aceste lucruri se fac inainte de a pleca de acasa.
Un om civilizat nu fumeaza pe strada. Daca un barbat
cu tigara in gura nu ne socheaza , pentru o femeie gestul
este dezagreabil. De asemenea nu este permis sa mincam pe
strada. Cu toate acestea , din lipsa de timp , recurgem
deseori la serviciile pe care ni le ofera numeroasele
chioscuri cu mincare gata preparata. Sa nu pornim pe strada
cu mincarea in mina oricit de grabiti am fi.
Aceste reguli si interdictii sunt valabile in toate
situatiile in care suntem in multime : tirguri si expozitii ,
holuri de cinematograf , aeroport , gara , statii de tramvai sau
de metrou.
CUM MERGEM PE STRADA
De regula , mergem pe strada alaturi de o femeie sau
de un barbat. Daca trotuarul se ingusteaza la un moment dat ,
daca apare un pasaj sau daca fluxul mare de pietoni ne
obliga sa ne despartim de insotitorul nostru politetea ne
cere sa tinem seama de citeva reguli elementare : femeia trece
inaintea barbatului , virstnicul inaintea tinarului , superiorul
inaintea subalternului. Exista si unele exceptii cind procedam
invers - la o traversare periculoasa , barbatul isi protejeaza
insotitoarea si trece in fata ei intinzindu-i mina pentru a
o sprijini.
Un barbat trebuie sa-i ofere ajutorul unei femei
necunoscute ? Daca este nevoie , da. Pe o strada taiata de
santurile unor lucrari publice , in cazul unei ploi torentiale
barbatul nu va trece nepasator pe linga o doamna care se
afla in impas. O va sustine sa nu cada pe pamintul alunecos
sau ii va oferi protectia umbrelei sale conducind-o pina la
un loc adapostit. Sa amintim ca odata rezolvata situatia
delicata , el isi va lua ramas bun iar doamna ii va multumi.
Dar mergind pe o strada nu suntem totdeauna in impas.
Sa presupunem ca ne plimbam , pur si simplu. De regula locul
doamnei este in partea dreapta a barbatului , tot din dorinta
de a o proteja , caci bordura strazii e mai aproape de el.
Daca vitrinele , de pilda , se afla tot pe dreapta , ea le
va putea privi nestingherita. Daca insa acestea sunt pe
stinga , cei doi isi vor schimba locurile , de dragul doamnei
care nu rezista niciodata ispitei de a fi la curent cu
moda.
Daca suntem in grup , sa avem grija sa nu ocupam tot
trotuarul ca si cum ne-ar apartine. Nu putem merge alaturi
mai mult de trei persoane. Se intelege ca nu vom discuta
cu totii in cor , ca nu vom ride in hohote. Daca din grupul
de trei persoane face parte un copil , el va fi incadrart
de cei doi adulti , daca este vorba despre doi copii , acestia
vor sta in stinga si in dreapta adultului. Lucrurile trebuie
sa se petreaca astfel pentru ca este bine sa nu ne lasam
copii din mina pe strada.
O alta situatie : cind o femeie va fi incadrata de
doi barbati , cel mai in virsta va sta in drapta ei.
In schimb , intr-un grup de trei , doua femei vor
incadra un barbat , locul din dreapta acestuia fiind ocupat
de cea mai in virsta.
Daca este vorba despre trei femei sau trei barbatii ,
persoana mai importanta sau mai in virsta va ocupa locul
din mijloc.
In cazul unei circulatii aglomerate grupul nu poate
ramine compact. Persoana din stinga , indiferent de sex , le
va lasa pe celelalte doua sa mearga inainte. Nu vom proceda
asa daca insotim doua doamne. Le vom acorda intiietate si le
vom urma indeaproape.
Pe munte sau la urcarea unei scari inguste barbatul
trece primul , aruncind mereu o privire in spate spre
insotitoarea sa.
CONVERSATII PE STRADA
Strada nu prea este un loc potrivit pentru o
conversatie. Cu toate acestea ni se intimpla tuturor sa ne
intilnim cu o cunostinta si sa schimbam citeva cuvinte. Daca
interesele noastre o cer , discutia se poate prelungi. Sa nu
raminem in mijlocul drumului , ci sa ne retragem linga o
casa sau linga o cabina telefonica cind strada este foarte
aglomerata.
Sa presupunem ca ne-am intilnit cu o prietena care
merge in directie opusa. Daca aceasta se grabeste si discutia
este necesara vom face citiva pasi impreuna.
Cum procedam daca prietena noastra este insotita de
cineva ? Initiativa trebuie sa-i apartina acesteia care
urmeaza sa faca si prezentarile. Nu ne vom intinde la vorba.
Suntem in strada , nu acasa , si , in plus , prezenta noastra
intimplatoare i-ar putea stinjeni pe cei doi. La fel stau
lucrurile daca ne intilnim cu doi barbati. , dintre care cel
putin unul este o cunostinta apropiata. Ne rezumam sa-i
salutam. Daca nu beneficiem decit de un salut este semn ca
o discutie este inoportuna.
Daca suntem grabiti si nu vrem sa stam de vorba cu
cineva , salutam eventualele cunostinte intilnite si ne
continuam drumul. In nici un caz nu le vom evita intorcind
capul.
Ni se pare necesar sa va sugeram cum trebuie sa
procedati in situatia in care stati de vorba cu cineva si
un prieten care trece pe linga dumneavostra doreste sa va
comunice ceva important. Bunele maniere ne obliga pe toti
trei la o anumita conduita : dumneavostra veti face
prezentarile , prietenul dumneavoastra va va spune doar citeva
cuvinte si isi va continua drumul , cealalta persoana nu
intervine in discutie. In nici un caz nu va profita de
ocazie pentru a-i solicita ceva noului venit , presupunind ca
acesta are o functie importanta. Astfel de persoane
" indraznete " sunt foarte prost catalogate in societate , iar
daca sunt tolerate in continuare , aceasta se datoreaza
delicatetei celorlalti.
Mi s-a intimplat ca unei prietene cu care stateam de
vorba pe strada sa i se ofere , iar ea sa refuze , un bilet
gratuit la un concert la care as fi mers cu mare placere.
Poate parea o prostie dar codul manierelor elegante m-a oprit
sa-l cer pentru mine , cu toate ca facusem cunostinta cu
amabila persoana cu o clipa inainte.
TRANSPORTUL IN COMUN SI POLITETEA
In mijloacele de transport in comun , loc unde avem
de-a face cu persoane total necunoscute , comportamentul nostru
trebuie sa se supuna unor anumite reguli de politete.
In statie , in general , ar trebui sa se stea la rind.
Se practica acest lucru in numeroase tari si este foarte
eficient.
La urcare , veti acorda prioritate doamnelor , persoanelor
mai in virsta , femeilor cu copii in brate , infirmilor. Daca
este aglomeratie , va veti pregati din timp sa coboriti ,
spunindu-le celor din fata : " Imi permiteti ? " sau " Coboriti
la prima statie ? " , pe un ton civilizat si fara a va
face loc cu coatele. In nici un caz , nu veti pune nima pe
nimeni. Daca , din greseala , ati lovit pe cineva , trebuie sa-i
cereti scuze.
La noi in tara , in mod conventional , s-a astabilit ca
urcarea calatorilor sa se faca prin usa din spate , iar
coborirea pe la mijloc sau prin fata. Exceptie de la aceasta
regula fac femeile insarcinate sau cu copii mici in brate ,
batrinii sau infirmii care pot urca si prin fata. Acestia au
obligatia sa-i astepte pe calatorii care doresc sa coboare.
Retineti ca in alte tari , urcarea se face numai pe
usa din fata pentru a prezenta soferului legitimatia de
calatorie sau pentru a achita pretul biletului.
Daca toate scaunele sunt ocupate , este obligatoriu sa
cedam locul batrinilor , femeilor insarcinate sau cu copii
mici , infirmilor sau bolnavilor. Din gentilete putem oferi
locul si altor persoane , in general , doamnelor. Dar acest
gest de amabilitate nu trebuie inteles gresit. Deseori vedem
mame sau bunici grijulii raminind in picioare linga
" printisorul " de zece ani care se lafaie in voie pe locul
pe care l-am oferit lor si nu baiatului. Oare aceste doamne
nu-si dau seama ca " educa " in mod cert un prost crescut ?
Persoana careia i s-a cedat locul nu trebuie sa se
poarte ca si cind acest lucru i s-ar cuveni , ci sa
multumeasca cu naturalete pentru gestul politicos.
Daca o doamna este insotita de un barbat , acesta ii
va cumpara biletul si-i va oferi locul de linga geam. Daca
nu exista decit un singur loc liber el va fi oferit
doamnei , iar domnul va ramine linga ea in picioare. In nici
un caz nu o va parasi , repezindu-se la un loc liber cind
se iveste ocazia.
In mijloacele de transport in comun ne purtam cit
mai atent cu ceilalti calatori. Asta nu inseamna ca avem
voie sa-i fixam cu o privire dezaprobatoare sau prea
admirativa , ci nu-i bruscam , nu-i calcam pe picioare , si nu-i
incomodam cu pachetele noastre. Avem grija ca geanta pe care
o purtam pe umar sa nu-i loveasca in cap pe cei care stau
jos. Daca am gresit este obligatoriu sa ne cerem scuze. Tot
obligatoriu e ca celalalt sa raspunda : nu-i nimic , se
intimpla.
In cazul in care stam de vorba cu o persoana
cunoscuta , vom urma aceleasi reguli dupa care ne conducem
daca o intilnim pe strada. In plus , nu vom discuta peste
capetele oamenilor , ridicind glasul pentru a fi auziti.
Evident , trebuie sa ne abtinem de la orice comentariu
neplacut la adresa celorlalti calatori si sa nu intervenim
in discutiile dintre acestia. Cind este absolut necesar si
asisitam la un furt , de pilda , vom interveni prompt si
eficient in favoarea pagubasului. In nici un caz nu trebuie
sa ridicam tonul si sa recurgem la un limbaj necivilizat.
Vom folosi intotdeauna pronumele personal de politete
" dumneavostra " in loc de " mata " , " dumneata " sau " tu "
chiar daca ne adresam unui om mai modest imbracat.
Din pacate , la noi o calatorie cu mijloacele de
transport in comun este un calvar tocmai din cauza lipsei
de maniere a calatorilor. Insusirea regulilor de buna purtare
pe care le-am amintit ar elimina vesnicele discutii la care
asistam zilnic fara voia noastra.
As propune firmelor care isi fac reclama in
mijlooacele de transport in comun - de exemplu , firmei
Coca-Cola - sa afiseze aceste pagini pe panoul de reclama.
Nu ar fi rau deloc !
CUM SA NE PURTAM CIND SUNTEM LA VOLAN ...
Nici cind circulam cu alte mijloace de transport nu
ne purtam la intimplare. Intr-un taxi , de pilda , un client nu
se aseaza linga sofer decit daca doreste sa vada orasul.
Barbatul care insoteste o doamna nu se va aseza linga
sofer , ci in spate , linga ea.
Daca mergem cu o masina particulara apare o modificare
a etichetei : ne vom aseza linga cel care conduce masina. Ar
fi nepoliticos sa stam in spate. Daca in masina sunt mai
multe persoane vom ceda locul din fata celei mai in virsta
sau unei doamne. Daca este vorba despre un cuplu , sotul va
ocupa locul din spate.
Proprietarul masinii deschide portierele , ii ajuta pe
invitatii sai sa urce , se aseaza ultimul , se asigura ca
usile sunt bine inchise , si apoi se aseaza la volan. La
sfirsitul calatoriei este primul care coboara din masina ca
sa-i ajute pe musafirii sai sa coboare. La intoarcere , are
obligatia de a le conduce pe doamne pina la usa casei lor.
Daca la volan se afla o femeie , de deschiderea , inchiderea
portierelor si de bagaje se ocupa unul dintre barbatii din
masina. Este de-a dreptul comic , ca dintr-un exces de zel ,
domnul sa duca poseta doamnei care a sofat. Dar , o va ajuta
sa coboare , oferindu-i mina.
Daca invita pc cineva la o plimbare cu masina , e
urit sa-i pretindem bani de benzina. Daca ne oprim la un
restaurant nu vom avea pretentia sa ni se plateasca si
consumatia noastra. Cheltuielile vor fi impartite egal. Asa este
corect. Altfel stau lucrurile daca prietenii nostri hotarasc
si noi suntem de acord sa ne ofere o masa la " Sura
Dacilor " - de pilda. Drumul ne priveste pe noi , masa pe ei.
Cind este posibil , ocupantii unui vehicul ii saluta
pe pietonii cunoscuti , la o traversare sau la un stop.
Tinuta de gala ne obliga sa mergem la receptii , la
teatru , la opera cu masina noastra ori cu taxiul. Daca
suntem cu masina , sa ne hotarim cine va conduce la
intoarecere ca sa nu bea nici un strop de alcool. O masina
distrusa , spitalizarea sau o inmormintare costa cu siguranta
mai mult decit un taxi !
Daca in alte situatii , politetea este o problema de
optiune , cind suntem la volanul unei masini ea este de o
necesitate vitala. Undeva in Middle West la trecerea peste
calea ferata , se afla un anunt elocvent : " Trenul are nevoie
de 15 secunde pentru a traversa acest pasaj , fie ca masina
dumneavoastra se gaseste sau nu pe el ! " Un viraj periculos
este semnalizat cu astfel : " Urmatorul spital este la 200 de
kilometri ...". Batrina noastra Europa , nu apeleaza inca la
umor in acest domeniu , ci recurge tot la semnele de
circulatie conventionale.
Sa nu intelegem cumva ca in America nu exista semne
de interdictie sau politie. Pericolul pe care il reprezinta
atit soferii , cit si pietonii neatenti este acelasi. Ne
refeream doar la faptul ca metodele educative in domeniul
circulatiei rutiere pot fi dintre cele mai diverse.
Aproape zilnic la T.V. ni se prezinta accidente
tragice. Toate au aceeasi cauza - nerespectarea unor norme de
conduita civilizata. Ne-am astepta ca dupa o astfel de
emisiune , batrinelul cutremurat ca un semen de-al sau a
murit in mod absurd , trecind pe rosu , sa astepte oricit in
fata unui semafor defect pentru a traversa. Dar nu se
intimpla asa. Vom vedea ca zeci de oameni seriosi isi
incearca " norocul " , ca la ruleta ruseasca , nerespectind
interdictiile pe care ei le cunosc de fapt foarte bine.
Aproape nu exista om care sa nu stie ca nu are voie sa
traverseze strada oricum si oriunde , ca nu este bine sa-ti
lasi copilul sa se joace in mijlocul drumului sau ca atunci
cind sofezi esti obligat sa te opresti si sa acorzi
prioritate pietonilor chiar din momentul in care acestia au
pus piciorul pe " zebra ". Pentru un cetatean venit dintr-o
tara civilizata , dezordinea ce caracterizeaza circulatia
rutiera de la noi este de neconceput. Am vazut in Suedia
oameni asteptind rabdatori la stop , desi trecuse miezul
noptii si strazile erau pustii...
De-a lungul timpului , s-au realizat mii de anchete
privind motivele ce-i determina pe oameni sa incalce regulile
de circulatie. Raspunsurile sunt mereu aceleasi : lipsa de
atentie si graba. Noi am adauga : lipsa de politete. Suna
poate ciudat , dar acesta este adevarul. Cel care traverseaza
Calea Victoriei pe unde are chef este un om prost crescut.
O comportare civilizata in traficul rutier nu are
inca o traditie indelungata cum au legile bunei purtari in
celelalte domenii sociale. Nerespectarea normelor de politete
in societate se pedepseste , cum am vazut , cu excluderea
noastra treptata din medii pe care le-am frecventat altadata
cu placere. Nerespectarea normelor de politete pe sosea se
plateste cu viata !
Din exemplele date putem deduce ca in acest domeniu ,
mai mult decit in oricare altul , rigorile legii coincid cu
rigorile politetii. Mai mult decit atit , legea nu se poate
referi la infinitatea de situatii ce apar cind suntem la
volan , punindu-ne viata in pericol.
Un sofer experimentat va va spune ca din vina lui
nu poate avea loc nici un accident , dar de fiecare data
cind pleaca la drum o face cu teama. Ea ii este provocata
de " fantezia " si de lipsa de responsabilitate cu care conduc
ceilalti.
Domnul care lasa o doamna grabita sa treaca pe rosu
pentru a prinde tramvaiul nu este bine crscut daca nu s-a
asigurat privind in oglinda retrovizoare , ca nu-i incurca pe
soferii din spatele sau. In acest caz respectarea regulilor de
circulatie trece inaintea legilor politetii.
Solidaritatea care exista - sau care ar trebui sa
existe - intre conducatorii auto pe sosea , este tot o forma
de politete. Ea si nu legea ii obliga pe acestia sa
opreasca pentru a-i ajuta pe cei ramasi in pana si tot ea
ii determina sa faca un gest amical necunoscutului care i-a
permis o depasire.
Dar a-i avertiza pe cei ce vin din partea opusa ,
semnalizind un punct de control sau un radar este o
solidaritate prost inteleasa. Cei care pacalindu-i pe politisti
conduc apoi cu viteza maxima , pot deveni victime ale unor
grave accidente.
Cu toate ca subiectul este inepuizabil , ne oprim aici.
Nu inainte de a va recomanda sa va lasati cartea de vizita
cu scuzele de rigoare pe parbrizul masinii pe care ati
lovit-o usor in parcare. Veti da dovada ca sunteti un
adevarat gentleman !
IN RESTAURANTE , IN CAFENELE , IN
LOCALURI PUBLICE
De cum intram intr-un local public , toate privirile
se indreapta spre noi. O stim cu toii din proprie
experienta ! Si parca mai mult ca oricind suntem analizati
in mod critic din cap pina in picioare. Ne simtim stinjeniti
deseori si avem trac de parca am da un examen. Sa incercam
sa-l trecem impreuna , reflectind asupra acelor norme care se
impun in astfel de situatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca exita
reguli in insasi alegerea unui restaurant.
Daca este vorba despre un local caruia i s-a dus
vestea ca se maninca bine si e mereu arhiplin , va retineti
din timp o masa mai ales cind aveti invitati. Nu este o dovada de
meschinarie sa va interesati de preturile practicate , ci o
necesitate. Rezervarea cit si informatiile se pot obtine
foarte simplu prin telefon. Astfel , veti putea lua o decizie
buna , caci fiecare dintre noi doreste sa le ofere o seara
placuta prietenilor sau oamenilor de afaceri cu care lucreaza.
Optiunea nostra ar trebui sa fie dictata numai de
preferinte bine motivate. Dar din snobism unii intra numai in
restaurante de lux. Pe linga faptul ca ii costa o gramada de
bani , se pot pune si in situatii penibile de pilda sa
ramina datori. Exista restaurante de diverse categorii pentru
orice buzunar. Chiar modeste , unele dintre ele pot oferi
mincaruri bune si o ambianta placuta. Va veti informa de la
prietenii care ies mai des sa manince in oras. Toate aceste
recomandari sunt facute cum am mai spus mai ales celor care
au invitati.
Tinuta trebuie sa fie corespunzatoare unei iesiri in
lume. Uneori ea este ceruta in mod obligatoriu de anumite
restaurante. Tinuta trebuie adaptata la pretentiile
restaurantului , dar e bine sa tinem cont si de ocazia cu
care am fost invitati , precum si de modul in care se vor
imbraca ceilalti comeseni. Doamnele se pot sfatui in prealabil.
Vor evita astfel sa semene cu doua gemene imbracate in
pulovere identice din pura coincidenta. De asemenea , o tinuta
axcentrica poate fi nepotrivita cu ambianta localului. O doamna
cu umerii goi , pierduta in niste uriase saloane de marmora
insuficient incalzite , iti poate provoca cel mult mila , nu si
admiratie. Cea mai potrivita imbracaminte pentru restaurante
ramine cea eleganta de oras. Nu te duci in trening la
" Athenee Palace " chiar daca ai buzunarele doldora de bani.
Un chelner stilat al unui mare restaurant parizian
spunea spre sfirsitul vietii , ca un titlu de glorie , ca nu
a permis niciodata unei persoane sa intre in local daca era
imbracat in gris , deoarece tinuta de seara era obligatorie !
Nici situatia contrara nu este admisa : sa te imbraci
elegant pentru a intra sa maninci intr-un local foarte
ieftin. Sa pui in inferioritate niste oameni modesti si
cumsecade , inseamna sa fii total lipsit de tact. E probabil
ca acesti oameni nici nu ne vor observa , daca ne vom purta
firesc , fara ostentatie. Sa nu facem nota discordanta stergind
scaunele cu batista , tacimurile cu servetelul , cerind cu voce
tare sa ni se schimbe fata de masa etc. Purtindu-ne astfel ,
chiar imbracati ultraelegant vom dovedi ca noi suntem cei
prost crescuti si nu persoanele in salopeta si cu sapca pe
cap intre care ne aflam intimplator. Fiecaruia dintre noi i
se intimpla sa intre intr-un mediu cu care nu este obisnuit.
Sa ne comportam , cu respect fata de obiceiurile locului. Este
bine sa trecem neobservati si sa nu ne ocupam de vecini ,
asa cum nici ei nu se vor ocupa de noi.
Cind intram intr-un restaurant , sa nu trintim usa in
nasul celui din spatele nostru , ci chiar sa o tinem , ca sa
poata intra si el. E normal ca acesta sa ne multumeasca.
Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i
deschida usa , lasind-o sa paseasca inaintea lui. Isi conduce
invitata la garderoba unde o ajuta sa isi scoata haina.
Doamna poate ramine cu palaria pe cap dar amindoi
isi vor scoate manusile. Nu se intra in restaurant cu
paltonul , cu palaria pe cap sau cu umbrela in mina, chiar
daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri libere. Cu atit
mai mult nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi.
Primul care intra in restaurant este barbatul pentru
a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din
jur si pentru a-i cere sefului de sala sa-i indice o
masa libera. Uneori , in lipsa acesteia , esti obligat sa te
asezi la o masa deja ocupata. In prealabil trebuie sa ceri
permisiunea celor prezenti si sa astepti raspunsul lor. Chiar
daca nu sunt deosebit de incintati , acestia nu au voie sa
se retraga ostentativ la celalalt capat al mesei. In orice
situatie doamna este rugata sa-si aleaga locul pe care-l
doreste. Barbatul trage scvaunul pe care urmeaza sa se aseze
invitata sa , si ocupa locul de vizavi , daca este liber.
Lista de bucate este consultata de fiecare in parte.
Dupa ce s-au hotarit ce vor sa manince si sa bea , domnul
este cel care da comanda. O doamna evita sa vorbeasca cu
chelnerul , pe tot parcursul mesei.
Daca avem invitati jucam rolul amfitrionului , facindu-le
recomandarile de rigoare. Vom alege cele mai bune vinuri si
cele mai alese mincaruri. E firesc sa achitam si nota de
plata.
Daca la masa iau parte mai multe perechi , comanda va
fi facuta de unul dintre barbati , dupa ce a aflat care sunt
preferintele tuturor. Asupra platii , decizia se ia dinainte.
Se poate face o nota comuna sau separata. Eventualele
neintelegeri se rgleaza ulterior intre barbati.
Cind incepem sa mincam , ne asezam confortabil ,
apropiindu-ne de masa , pentru a nu ne pune sevretul pe
genunchi. Il folosim doar pentru a ne sterge buzele , la
nevoie , si nu-l impaturim frumos la sfirsit.
Serviciul la masa intra in atributiile chelnerului
care le da intotdeauna intiietate doamnelor. Daca in lipsa
acestuia barbatul toarna vin in pahare , nu punem sticla
pe masa ci in frapiera. Degustam vinurile la inceput si ne
decidem asupra celui care ni se pare mai potrivit. Nu
uitati ! - Pestele merge cu vin alb , friptura cu vin rosu.
Recunoastem oamenii bine crescuti dupa raritatea
reclamatiilor si dupa tonul adoptat cind le fac. Nu sunt
admise discutiile in contradictoriu cu chelnerii chiar daca
avem dreptate. Nu ne dam in spectacol ! Orice nemultumire se
adreseaza sefului de sala sau patronului restaurantului. Fara
nervi , fara tipete , fara amenintari.
Masa ia sfirsit numai la dorinta doamnei care va
insoteste. Chemati discret chelnerul pentru a achita nota de
plata. Verificati-o cu o privire , caci aveti dreptul sa
corectati greselile flagrante. Daca se iveste o problema , o
rezolvati simplu , cerind lamuriri chelnerului. Veti apela la
patron numai daca este absoluta nevoie.
Nu discutati nota de plata cu invitatii dumneavoastra ,
manifestindu-va satisfactia ca a costat putin sau deceptia ca
a costat prea mult. Nu comentati , in nici un caz , faptul ca
ati fost incarcat cu doua salate pe care nu le-ati comandat
si de care nici nu v-ati atins. Este vina dumneavostra ca
nu i-ati atras atentia chelnerului la timp ca ... detestati
salata.
La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice ,
tragindu-i scaunul. Ca si la intrare , tot el merge cu un pas
inainte , fara a lasa insa impresia ca nu sunt impreuna. La
garderoba prima care se imbraca este doamna.
Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn
sa-si puna paltonul sau fularul. Este ridicol.
Ce facem cind suntem singure si vrem sa mincam in
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
oras ?
~~~~~~~
O doamna nu intra intr-un local unde se servesc cu
predilectie bauturi alcoolice.
In schimb ii este permis sa intre intr-un restaurant
de lux. Nu se pune problema cind este vorba despre o
cafenea , o patiserie , un snack-bar. Odata asezata la masa va
vorbi numai cu chelnerul , numai acestuia ii va cere sa-i
cumpere un chibrit , sau sa-i imprumute o bricheta. Nu va
arunca priviri insistente si curioase prin sala , nu se va
pieptana si nu-si va retusa machiajul la masa. Toate aceste
gesturi pot fi facute inconstient dar ele risca sa fie
gresit interpretate , si " imprudenta " - daca e vorba de o
imprudenta - risca sa intre in niste incurcaturi penibile.
Este infinit mai usor sa previi un conflict decit sa-l
rezolvi odata declansat. Oricum sunt destui prost crescuti
in jurul nostru ce nu cunosc o norma elementara de
politete - interdictia de a te adresa unei femei singure - ca
sa le mai dam si noi apa la moara prin gesturi ce par
provocatoare.
O doamna sau doua doamne singure intr-un restaurant
nu-si vor comanda nici un fel de bauturi tari si ar fi
de dorit sa evite chiar si vinul. Daca imaginea unui barbat
beat este neplacuta , cea a unei femei ametite este
insuportabila.
SITUATII SPECIALE LA RESTAURANT
Se intimpla uneori sa fim " uitati " dupa ce am facut
o comanda. Intr-un local aglomerat acest lucru este explicabil.
Nu vom bate cu o moneda sau cu inelul in pahar. Sa retinem
cind am vorbit cu chelnerul figura acestuia , sa ne sculam
de la masa si sa-i reamintim ca asteptam de mult. O vom
face ferm dar fara comentarii agresive si inutile.
Cind ne cade ceva de pe masa , o maslina , o chifla
etc si sunt la indemina sa nu consideram o lipsa de
distinctie gestul de a le ridica. Tacimul cazut se pune
deoparte si se cere altul.
Rezistati la insistentele chelnerului care va ofera un
fel rar si costisitor. A intreba : " e proaspat ? , e bun ? "
este absolut inutil , ce v-ati astepta sa va raspunda ? Aveti
incredere in patron. Numai el raspunde in fata legii - daca
asta va consoleaza - atunci cind ajungeti pe patul de spital !
- Cind va place in mod deosebit un fel de mincare
transmiteti felicitari bucatarului. Acesta , adeseori va veni sa
primeasca multumirile dumneavoastra personal.
- Daca nu va place nimic , nici seviciul nici mincarea ,
nu faceti o scena personalului din restaurant. Platiti si
plecati , nu inainte de a va spune parerea patronului
precizind ca veti ocoli in viitor acest local. Nu mai este
nevoie sa atragem atentia asupra tonului care va fi deosebit
de politicos. Este suficient.
- Ceea ce am platit , dar nu s-a mincat sau nu s-a
baut nu se ia acasa. Nici pretentiile pe care le avem de
la chelner de a ne face un pachet pentru animalele de
acasa , nu fac o impresie prea buna. Este o economie inutila ,
iar pisicuta noastra in mod sigur nu stie ca am fost la
restaurant , deci nu se va supara ca nu i-am adus si ei
ceva !
- Un barbat atent va ajunge la restaurantul in care
si-a fixat intilnire cu o doamna , cu jumatate de ora
inainte. Isi va alege un loc de unde sa poata observa
intrarea , pentru a-i iesi in intimpinare. Doamna ar trebui sa
respecte cu exctitate ora fixata si sa nu cocheteze cu
celebrul " sfert academic ".
- Cind intram intr-un hotel si vedem o cunostinta , ne
vom asezam la masa acesteia numai daca suntem invitati. S-ar
putea ca aceasta sa astepte pe cineva si din delicatete sa
nu o marturiseasca din primul moment. Odata asezati , ne va fi
mult mai greu sa ne ridicam si sa ne cautam alt loc in
momentul in care simtim ca am devenit inoportuni. Oamenii vin
la restaurant nu numai ca sa manince ci si sa stea de
vorba. Nu putem sili pe nimeni , ca din politete sa ne
accepte prezenta o seara intreaga. Aceasta situatie se poate
ivi chiar intre prieteni foarte buni pe care nu ne vom
supara ca nu ne-au invitat la masa lor. Au avut probabil
motive serioase sa o faca.
Serviti sau serviti-va ?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Reproducem un text dintr-un cotidian , inserat in
rubrica " Telefonul de la miezul noptii " :
" - Ce au mai facut tricolorii dupa meciul cu
americanii ?
" - Miercuri au vizitat platourile de filmare de la
" Universal Studios " , dupa care au servit masa la
~~~~~~~~~~~~~~~~
restaurantul Minion , patronul fiind un roman , mare amator de
fotbal. A fost un moment de destindere pentru jucatori ,
inconjurati de o multime de romani stabiliti in America. "
Din rindurile de mai sus intelegem ca tricolorii
nostri , ca sa mai scape de stress si monotonia? jocului ,
au preluat indatoririle chelnerilor in localul unui patron
roman , care le-a oferit acest ... divertisment : si au servit
masa ( cui ? ). Poate insa ca autorul articolului nu a vrut sa
spuna asta. Poate ca a vrut sa spuna : au mincat , au luat
masa la restaurantul Minion si au fost serviti cu multa
amabilitate ...
Singurele forme corecte de folosire a acestui verb
buclucas sunt : serveste-te ( te rog ) sau serviti-va ( va rog ).
Eu servesc masas , eu - gazda sau eu - chelner iar musafirii
sunt serviti , se servesc si nu servesc ! Cum va suna : sa
mergem sa servim masa la Intercontinental ?
BACSISUL - O PROBLEMA DELICATA
Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este
in primul rind un om cinstit , caruia nu-i place sa ramina
niciodata dator. El este obligat , prin statutul sau , sa dea
mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu
sunt platiti deloc , in schimbul unor servicii marunte.
In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru
a obtine niste avantaje , pentru ca drumul care duce de la
mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al
societatii , este deschis. Un om educat va sti cui trebuie
si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu
are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma , atunci
cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o
presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care
e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.
In Europa se aud voci tot mai numeroase care se
ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor
incluse. La hoteluri , la restaurante , in turism , se precizeaza
de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt
trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba
de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra
obligatie , in toate tarile in care stim ca exista acest
obicei , este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu.
Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului
de exemplu , maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei.
Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam
prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de
la client. Sunt bani cinstiti , obtinuti prin efectuarea unor
munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din
partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care
te serveste de salariul care i se cuvine. La noi , in
modestele faze de privatizare prin care trecem , au aparut
cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste
salriati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt
incluse in nota de plata , iesind onorabil din incurcatura.
Un mic local se poate numi " Ca la mama acasa ! " dar sa nu
intelegem ca suntem " la mama acasa " !
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste
sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da
bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate ,
cum am crede , ci de proasta crestere. Este un gest care da
nastere unor comentarii ironice , chiar din partea celor care
il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la
distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar ,
consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca
tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata , te califica drept
prost crescut , in primul rind fata de tine. Despre cei din
jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
- Cui dam ? Cit dam ?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei :
chelnerii , soferii de taxi , coafezele , frizerii.
Aprecierea sumei se face si in functie de categoria
restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar
la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe
chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se
dau : garderobierilor , plasatoarelor , baietilor care ne fac
diverse comisioane , soferilor de autocar , ghizilor precum si
personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata
este recomandabil sa lasam ceva , in special celor care au
servicii mai grele : portarilor , in special celor de noapte ,
hamalilor , cameristelor , liftierilor , bucatarilor , mecanicilor
auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic
in plus patronului sau directorului unui hotel sau
restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de
pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe
nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege.
Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se
respecta , cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si
categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de
bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza
faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod
de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa
oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume
sunt considerate mita si , dupa cum am mai spus , mita
stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub
incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a
salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este
un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca
medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai
platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania , de pilda , bolnavii care s-au insanatosit
obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau
infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca
salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa
darurile primite , ar ramine in mod sigur fara serviciu.
Despre bani nici nu poate fi vorba , pentru ca fiecare
cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile
de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn
de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim ? - nu era - nu este
o lume normala , mai ramine de discutat situatia delicata in
care suntem siliti sa dam sume de bani sau " atentii "
pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie
nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este
vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere
si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi
capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce
nu ne-am gindi putin cind ne " ajutam " copilul premiant - fara
ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul
nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si
apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost
inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume
se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor
copii , nevinovati in fond , cind vor intelege ca nu chiar ...
totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din
vocatie si refuza cu indignare astfel de " stimulente ". Dar ...
se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti
nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu , cu toate ca din nefericire
se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut
" uita " sa dea o mica suma de bani portarului de la
restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat
un taxi. Dar , acelasi domn ofera un bacsis portarului de la
spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar
atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor
din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste -
adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o
ilegalitate se rezolva simplu : va trebui sa-si caute alt loc
de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om
prost crescut ? Este oare incurabil ? Viitorul societatii in
care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca
trebuie sa dai un bacsis , oricind li se face un serviciu.
Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concep
sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un
lucru delicat , ca in toate situatiile cind e vorba de bani.
Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine
pe altii ( balcanici , fanarioti , turci ) si ar trebui cit mai
repede eliminat din viata noastra. Cum ? Vom vedea !
TEATRUL , CINEMATOGRAFUL , CONCERTELE ,
EXPOZITIILE
Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare ,
mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un
spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal ,
teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il
vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci
la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam
osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la
spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori
si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de
sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul
lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un
barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la
matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera
sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele
rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni
si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta
ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in
costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem
atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri ,
exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am
intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori
dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau
al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala
si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de
concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a
o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri
curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la
restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest
lucru este absolut interzis la teatru sau la concert.
Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul ,
dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o
femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se
intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii
din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu
tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze
palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata
onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma
sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi
programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l
imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti
pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara
pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede
sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea
scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema
mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din
punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca
barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o
urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe
rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se
inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care
s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este
nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu
fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei
locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena ,
chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in
timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La
concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din
mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona
melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre
vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la
fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa
totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor
sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat
decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care
insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in
foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute
eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala
de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci
cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata
etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o
simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o
conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa
ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari
grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului
si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau
fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in
plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele
datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o
datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si
nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva
minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de
aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust.
Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul
fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate
speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau
a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda
la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei
patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a
face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului
dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai
marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot
trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol
mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se
manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi ,
mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la
intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci ,
sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod
dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin
de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta
de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina
de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un
om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din
consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul
adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce
ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre
arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul
trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul
care aude cele mai multe magarii din lume !
LA PENSIUNE , LA HOTEL
Nu exista reguli de buna purtare speciale pentru
hotel. Peste tot bunele maniere au aceleasi forme. Se aplica
la fel de bine intr-un hotel de lux ca si intr-o mica
pensiune de familie. Teama resimtita de toti oamenii in fata
marilor hoteluri , cu portari galonati , cu lustre stralucitoare
nu e intemeiata. In spatele figurii impasibile a portarului de
hotel se afla un om capabil ca si tine sa aprecieze
politetea. Un mare hotel pe linga unul mic este ca orasul
fata de sat. Intr-o pensiune se saluta intrind in sufragerie.
Daca e vorba de un cerc mic - te prezinti singur , daca n-a
facut-o patronul. Intr-un mare restaurant nu saluti decit
persoanele de la masa ta. Daca este o masa mare cu multi
oameni vei saluta doar vecinii de masa si le vei face un
semn amical cu capul la plecare. Daca ne intilnim astfel de
mai multe ori , calea prezentarilor este deschisa si vom avea
grija , bineinteles , sa respectam regulile ce se impun.
Intr-un hotel vom lasa hamalul sa ne duca bagajele
in camera , vom telefona pentru a cere sa ni se aduca micul
dejun , sau pentru a ruga un salariat sa ne duca o scrisoare
la posta. Dar si aceasta cu o conditie : sa acordam
personalului consideratia necesara. Sa-l rugam politicos , sa-i
multumim , sa ii oferim bacsisul corespunzator imediat ce
serviciul este facut.
Intr-o statiune sau intr-un hotel te vei purta ca si
acasa sau intr-o vizita la prieteni , adica , bine. Nu este
nevoie sa-ti schimbi identitatea. Am intilnit in hoteluri
oameni care la ei acasa traiau foarte modest iar acolo erau
vesnic nemultumiti , facind in permanenta observatii personalului
de srviciu. In schimb , tot in hoteluri am vazut si oameni cu
o situatie materiala foarte buna , ce acceptau micile neplaceri
inerente , cu un zimbet amuzat si , fara sa faca mult caz de
ele.
Deci , retinem ca regula generala : sa nu deranjam si
sa nu ne purtam dupa principiul , dupa mine potopul. Catifeaua
de la draperii nu este pusa in camera ca sa ne stergem cu
ea pantofii , becurile de la veioze trebuie sa foloseasca si
urmatorilor vizitatori , iar mocheta va arata mai bine daca
nu este arsa de resoul pe care ni l-am adus de acasa
pentru a ne face o cafea. Mentinem ordine , nu aruncam
tigari pe jos , ne facem patul cind ne sculam si aplicam
toate celelalte reguli care tin de respectarea bunului altuia.
Ne vom feri inainte de toate sa ne deranjam vecinii in
orice fel. Un barbat se descopera si saluta in ascensor o
doamna chiar daca nu o cunoaste , iar doamnele se pot saluta
intre ele cu un suris pe buze , fara a fi obligate sa
converseze.
13. COMPORTAMENTUL CIVILIZAT IN VIATA
DE ZI CU ZI !
Dupa aceasta calatorie prin labirintul pe care se
pare ca-l creeaza respectarea cu strictete a regulilor unei
comportari civilizate , s-ar parea ca am ajuns impreuna la
capatul drumului. Nu este asa ! Viata de zi cu zi va supune
unui examen permanent. Va puteti numi un om civilizat daca
regulile despre care am vorbit nu au devenit pentru
dumneavoastra a doua natura. Sa stiti cum si cind sa
salutati , sa va imbracati corect in orice imprejurare , sa
puteti sustine o conversatie in orice cerc pe care-l
frecventati , sa stiti sa va descurcati la cea mai
sofisticata reuniune sau in cel mai elegant restaurant - sunt
tot atitea petre de incercare. Dupa cum am vazut , nici in
familie si nici printre cunostinte greselile dumneavoastra nu
vor fi tolerate. Mai devreme sau mai tirziu vor fi
sanctionate fara mila , iar cercul dumneavoastra de prieteni se
va restringe.
Ce e de facut ? Daca pentru inceput totul ar parea o
corvoada , cu timpul , veti gasi o placere in a va detasa
de acest sentiment siciitor. Convingerii ca trebuie sa va
supuneti regulilor bunelor maniere ii va lua locul naturaletea
gesturilor dumneavoastra. Asa cum am mai spus , nu exista doua
feluri de politete. Daca veti privi strazile pe care le
strabateti zilnic , magazinele , oamenii cu care calatoriti in
autobuz sau metrou , veti fi uluiti de comportamentul acelora
care trec drept bine crescuti , dar nu sunt de fapt , pentru
ca nu se controleaza in permanenta.
Domnul care stie sa salute reverentios si sa manince
elegant , da din coate , facindu-si loc cu brutalitate cind
coboara din autobuz. Un altul care nu uita niciodata sa-si
stearga picioarele la intrare , odata aflat la volan va
strabate nepasator baltile , stropind toti pietonii intilniti
in cale. Doamna care pentru nimic in lume nu ar pune zahar
in cafea decit cu clestisorul , nu se sfieste sa pipaie
citeva piini pina alege una care i se pare mai proaspata. O
alta , pedanta , maniaca in privinte curateniei la ea acasa ,
nu ezita sa arunce pa strada o coaja de banana sau sa-si
goleasca buzunarele de biletele de tramvai adunate cu timpul.
Unii isi fac un obicei din a aduna scrumiere si
tacimuri din restaurante sau hoteluri , considerindu-le
" suveniruri ".
Ne intrebam cum pot sa se comporte astfel niste
oameni respectabili , la curent cu bunele maniere. Explicatia
este una singura - nu sunt cu adevarat niste oameni bine
crescuti. Nimic pe lume nu este bine facut daca se face din
obligatie sau de frica. Acasa , teama de ridicol , de
observatiile malitioase ale celor din jur ne determina sa ne
controlam gesturile si afirmatiile. Adesea , dupa cum am vazut ,
anonimatul ne da in sfirsit " libertatea " de a face orice
vrem. Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria
noastra constiinta. Sa ne amintim de Buratino ! Constiinta este
cea care ii spune de fiecare data ca a gresit si tot ea
il indreapta pe drumul cel bun. Daca ne-am imagina ca o
camera invizibila de luat vederi ne surprinde cind suntem
tentati sa gresim , ne-am controla cuvintele si gesturile. Am
scapa astfel de multe intimplari neplacute de care ne izbim
zi de zi si care ne fac viata imposibila.
CUM NE PURTAM PE STRADA
Cind iesim din casa , este obligatoriu sa avem un
aspect ingrijit. Sa fim curati , pieptanati si imbracati decent.
Nu este permisa nici o exceptie de la aceasta regula , chiar
daca ne ducem doar pina la piine. Este o strinsa legatura
intre felul in care ne prezentam si cel in care umblam :
tinuta corpului trebuie sa fie drapta , miscarile firesti ,
naturale. Sa nu dam din miini fara rost , sa nu alergam
imbrincind trecatorii , sa nu ii lovim cu pachetele sau cu
umbrela pe care o tinem in mina.
In general , sa nu deranjam pe nimeni cu prezenta
noastra. Daca din intimplare lovim pe cineva vom spune
politicos : " Pardon ! " sau " Va rog sa ma scuzati ! ".
Raspunsul firesc este : " Nu face nimic ! ".
Sa nu privim fix , curiosi , o persoana care ne
trezeste interesul - o fata frumoasa , o femeie insarcinata
sau , mai grav , un infirm.
Sa ne abtinem sa facem remarci cu glas tare , chiar
daca imbracamintea cuiva este mai excentrica.
Sa nu tragem cu urechea si cu atit mai mult sa nu
intervenim in discutia a doua persoane chiar daca subiectul
ne intereseaza.
Sa nu ingrosam rindurile acelor gura - casca care isi
irosesc timpul , asistind la intimplarile strazii - certuri ,
batai , filmari etc. In schimb , in cazul unor accidente sa nu
ne ferim sa dam o mina de ajutor , dar s-o facem numai daca
ne pricepem. In cazul bolnavilor de inima care nu trebuie
miscati din loc ajutorul nostru le poate fi fatal !
Sa nu fim indiscreti si sa privim in casele
oamenilor. Este cea mai mare dovada de proasta crestere. Pe
de alta parte nici locatarul n-ar trebui sa se expuna
privirilor noastre intr-o tinuta indecenta ( paradisiaca ) ,
uitind sa traga perdelele.
Daca la o fereastra este o persoana cunoscuta , nu te
angajezi intr-o conversatie cu aceasta ci o vei saluta cu
un gest amical. Cu atit mai mult , nu-ti vei striga prietenii
sau membrii familiei din strada. Folositi telefonul !
GRESELI DE NEPERMIS
Sunt unele gesturi pe care un om civilizat nu le-ar
face in public pentru nimic in lume. Cu toate ca ele par
de o mare banalitate , se repeta surprinzator de des.
* Sa nu aruncam nicioadata hirtii sau resturi de
mincare pe strada. Sa cautam un cos de gunoi sau sa le
pastram pina acasa.
* Sa nu ne ridicam ciorapii in vazul lumii. Sa cautam
pentru asta un loc mai retras.
* Sa nu ne pieptanam , sa nu ne dregem fardul , sa nu
ne stergem pantofii , sa nu ne curatam unghiile in public.
Toate aceste lucruri se fac inainte de a pleca de acasa.
Un om civilizat nu fumeaza pe strada. Daca un barbat
cu tigara in gura nu ne socheaza , pentru o femeie gestul
este dezagreabil. De asemenea nu este permis sa mincam pe
strada. Cu toate acestea , din lipsa de timp , recurgem
deseori la serviciile pe care ni le ofera numeroasele
chioscuri cu mincare gata preparata. Sa nu pornim pe strada
cu mincarea in mina oricit de grabiti am fi.
Aceste reguli si interdictii sunt valabile in toate
situatiile in care suntem in multime : tirguri si expozitii ,
holuri de cinematograf , aeroport , gara , statii de tramvai sau
de metrou.
CUM MERGEM PE STRADA
De regula , mergem pe strada alaturi de o femeie sau
de un barbat. Daca trotuarul se ingusteaza la un moment dat ,
daca apare un pasaj sau daca fluxul mare de pietoni ne
obliga sa ne despartim de insotitorul nostru politetea ne
cere sa tinem seama de citeva reguli elementare : femeia trece
inaintea barbatului , virstnicul inaintea tinarului , superiorul
inaintea subalternului. Exista si unele exceptii cind procedam
invers - la o traversare periculoasa , barbatul isi protejeaza
insotitoarea si trece in fata ei intinzindu-i mina pentru a
o sprijini.
Un barbat trebuie sa-i ofere ajutorul unei femei
necunoscute ? Daca este nevoie , da. Pe o strada taiata de
santurile unor lucrari publice , in cazul unei ploi torentiale
barbatul nu va trece nepasator pe linga o doamna care se
afla in impas. O va sustine sa nu cada pe pamintul alunecos
sau ii va oferi protectia umbrelei sale conducind-o pina la
un loc adapostit. Sa amintim ca odata rezolvata situatia
delicata , el isi va lua ramas bun iar doamna ii va multumi.
Dar mergind pe o strada nu suntem totdeauna in impas.
Sa presupunem ca ne plimbam , pur si simplu. De regula locul
doamnei este in partea dreapta a barbatului , tot din dorinta
de a o proteja , caci bordura strazii e mai aproape de el.
Daca vitrinele , de pilda , se afla tot pe dreapta , ea le
va putea privi nestingherita. Daca insa acestea sunt pe
stinga , cei doi isi vor schimba locurile , de dragul doamnei
care nu rezista niciodata ispitei de a fi la curent cu
moda.
Daca suntem in grup , sa avem grija sa nu ocupam tot
trotuarul ca si cum ne-ar apartine. Nu putem merge alaturi
mai mult de trei persoane. Se intelege ca nu vom discuta
cu totii in cor , ca nu vom ride in hohote. Daca din grupul
de trei persoane face parte un copil , el va fi incadrart
de cei doi adulti , daca este vorba despre doi copii , acestia
vor sta in stinga si in dreapta adultului. Lucrurile trebuie
sa se petreaca astfel pentru ca este bine sa nu ne lasam
copii din mina pe strada.
O alta situatie : cind o femeie va fi incadrata de
doi barbati , cel mai in virsta va sta in drapta ei.
In schimb , intr-un grup de trei , doua femei vor
incadra un barbat , locul din dreapta acestuia fiind ocupat
de cea mai in virsta.
Daca este vorba despre trei femei sau trei barbatii ,
persoana mai importanta sau mai in virsta va ocupa locul
din mijloc.
In cazul unei circulatii aglomerate grupul nu poate
ramine compact. Persoana din stinga , indiferent de sex , le
va lasa pe celelalte doua sa mearga inainte. Nu vom proceda
asa daca insotim doua doamne. Le vom acorda intiietate si le
vom urma indeaproape.
Pe munte sau la urcarea unei scari inguste barbatul
trece primul , aruncind mereu o privire in spate spre
insotitoarea sa.
CONVERSATII PE STRADA
Strada nu prea este un loc potrivit pentru o
conversatie. Cu toate acestea ni se intimpla tuturor sa ne
intilnim cu o cunostinta si sa schimbam citeva cuvinte. Daca
interesele noastre o cer , discutia se poate prelungi. Sa nu
raminem in mijlocul drumului , ci sa ne retragem linga o
casa sau linga o cabina telefonica cind strada este foarte
aglomerata.
Sa presupunem ca ne-am intilnit cu o prietena care
merge in directie opusa. Daca aceasta se grabeste si discutia
este necesara vom face citiva pasi impreuna.
Cum procedam daca prietena noastra este insotita de
cineva ? Initiativa trebuie sa-i apartina acesteia care
urmeaza sa faca si prezentarile. Nu ne vom intinde la vorba.
Suntem in strada , nu acasa , si , in plus , prezenta noastra
intimplatoare i-ar putea stinjeni pe cei doi. La fel stau
lucrurile daca ne intilnim cu doi barbati. , dintre care cel
putin unul este o cunostinta apropiata. Ne rezumam sa-i
salutam. Daca nu beneficiem decit de un salut este semn ca
o discutie este inoportuna.
Daca suntem grabiti si nu vrem sa stam de vorba cu
cineva , salutam eventualele cunostinte intilnite si ne
continuam drumul. In nici un caz nu le vom evita intorcind
capul.
Ni se pare necesar sa va sugeram cum trebuie sa
procedati in situatia in care stati de vorba cu cineva si
un prieten care trece pe linga dumneavostra doreste sa va
comunice ceva important. Bunele maniere ne obliga pe toti
trei la o anumita conduita : dumneavostra veti face
prezentarile , prietenul dumneavoastra va va spune doar citeva
cuvinte si isi va continua drumul , cealalta persoana nu
intervine in discutie. In nici un caz nu va profita de
ocazie pentru a-i solicita ceva noului venit , presupunind ca
acesta are o functie importanta. Astfel de persoane
" indraznete " sunt foarte prost catalogate in societate , iar
daca sunt tolerate in continuare , aceasta se datoreaza
delicatetei celorlalti.
Mi s-a intimplat ca unei prietene cu care stateam de
vorba pe strada sa i se ofere , iar ea sa refuze , un bilet
gratuit la un concert la care as fi mers cu mare placere.
Poate parea o prostie dar codul manierelor elegante m-a oprit
sa-l cer pentru mine , cu toate ca facusem cunostinta cu
amabila persoana cu o clipa inainte.
TRANSPORTUL IN COMUN SI POLITETEA
In mijloacele de transport in comun , loc unde avem
de-a face cu persoane total necunoscute , comportamentul nostru
trebuie sa se supuna unor anumite reguli de politete.
In statie , in general , ar trebui sa se stea la rind.
Se practica acest lucru in numeroase tari si este foarte
eficient.
La urcare , veti acorda prioritate doamnelor , persoanelor
mai in virsta , femeilor cu copii in brate , infirmilor. Daca
este aglomeratie , va veti pregati din timp sa coboriti ,
spunindu-le celor din fata : " Imi permiteti ? " sau " Coboriti
la prima statie ? " , pe un ton civilizat si fara a va
face loc cu coatele. In nici un caz , nu veti pune nima pe
nimeni. Daca , din greseala , ati lovit pe cineva , trebuie sa-i
cereti scuze.
La noi in tara , in mod conventional , s-a astabilit ca
urcarea calatorilor sa se faca prin usa din spate , iar
coborirea pe la mijloc sau prin fata. Exceptie de la aceasta
regula fac femeile insarcinate sau cu copii mici in brate ,
batrinii sau infirmii care pot urca si prin fata. Acestia au
obligatia sa-i astepte pe calatorii care doresc sa coboare.
Retineti ca in alte tari , urcarea se face numai pe
usa din fata pentru a prezenta soferului legitimatia de
calatorie sau pentru a achita pretul biletului.
Daca toate scaunele sunt ocupate , este obligatoriu sa
cedam locul batrinilor , femeilor insarcinate sau cu copii
mici , infirmilor sau bolnavilor. Din gentilete putem oferi
locul si altor persoane , in general , doamnelor. Dar acest
gest de amabilitate nu trebuie inteles gresit. Deseori vedem
mame sau bunici grijulii raminind in picioare linga
" printisorul " de zece ani care se lafaie in voie pe locul
pe care l-am oferit lor si nu baiatului. Oare aceste doamne
nu-si dau seama ca " educa " in mod cert un prost crescut ?
Persoana careia i s-a cedat locul nu trebuie sa se
poarte ca si cind acest lucru i s-ar cuveni , ci sa
multumeasca cu naturalete pentru gestul politicos.
Daca o doamna este insotita de un barbat , acesta ii
va cumpara biletul si-i va oferi locul de linga geam. Daca
nu exista decit un singur loc liber el va fi oferit
doamnei , iar domnul va ramine linga ea in picioare. In nici
un caz nu o va parasi , repezindu-se la un loc liber cind
se iveste ocazia.
In mijloacele de transport in comun ne purtam cit
mai atent cu ceilalti calatori. Asta nu inseamna ca avem
voie sa-i fixam cu o privire dezaprobatoare sau prea
admirativa , ci nu-i bruscam , nu-i calcam pe picioare , si nu-i
incomodam cu pachetele noastre. Avem grija ca geanta pe care
o purtam pe umar sa nu-i loveasca in cap pe cei care stau
jos. Daca am gresit este obligatoriu sa ne cerem scuze. Tot
obligatoriu e ca celalalt sa raspunda : nu-i nimic , se
intimpla.
In cazul in care stam de vorba cu o persoana
cunoscuta , vom urma aceleasi reguli dupa care ne conducem
daca o intilnim pe strada. In plus , nu vom discuta peste
capetele oamenilor , ridicind glasul pentru a fi auziti.
Evident , trebuie sa ne abtinem de la orice comentariu
neplacut la adresa celorlalti calatori si sa nu intervenim
in discutiile dintre acestia. Cind este absolut necesar si
asisitam la un furt , de pilda , vom interveni prompt si
eficient in favoarea pagubasului. In nici un caz nu trebuie
sa ridicam tonul si sa recurgem la un limbaj necivilizat.
Vom folosi intotdeauna pronumele personal de politete
" dumneavostra " in loc de " mata " , " dumneata " sau " tu "
chiar daca ne adresam unui om mai modest imbracat.
Din pacate , la noi o calatorie cu mijloacele de
transport in comun este un calvar tocmai din cauza lipsei
de maniere a calatorilor. Insusirea regulilor de buna purtare
pe care le-am amintit ar elimina vesnicele discutii la care
asistam zilnic fara voia noastra.
As propune firmelor care isi fac reclama in
mijlooacele de transport in comun - de exemplu , firmei
Coca-Cola - sa afiseze aceste pagini pe panoul de reclama.
Nu ar fi rau deloc !
CUM SA NE PURTAM CIND SUNTEM LA VOLAN ...
Nici cind circulam cu alte mijloace de transport nu
ne purtam la intimplare. Intr-un taxi , de pilda , un client nu
se aseaza linga sofer decit daca doreste sa vada orasul.
Barbatul care insoteste o doamna nu se va aseza linga
sofer , ci in spate , linga ea.
Daca mergem cu o masina particulara apare o modificare
a etichetei : ne vom aseza linga cel care conduce masina. Ar
fi nepoliticos sa stam in spate. Daca in masina sunt mai
multe persoane vom ceda locul din fata celei mai in virsta
sau unei doamne. Daca este vorba despre un cuplu , sotul va
ocupa locul din spate.
Proprietarul masinii deschide portierele , ii ajuta pe
invitatii sai sa urce , se aseaza ultimul , se asigura ca
usile sunt bine inchise , si apoi se aseaza la volan. La
sfirsitul calatoriei este primul care coboara din masina ca
sa-i ajute pe musafirii sai sa coboare. La intoarcere , are
obligatia de a le conduce pe doamne pina la usa casei lor.
Daca la volan se afla o femeie , de deschiderea , inchiderea
portierelor si de bagaje se ocupa unul dintre barbatii din
masina. Este de-a dreptul comic , ca dintr-un exces de zel ,
domnul sa duca poseta doamnei care a sofat. Dar , o va ajuta
sa coboare , oferindu-i mina.
Daca invita pc cineva la o plimbare cu masina , e
urit sa-i pretindem bani de benzina. Daca ne oprim la un
restaurant nu vom avea pretentia sa ni se plateasca si
consumatia noastra. Cheltuielile vor fi impartite egal. Asa este
corect. Altfel stau lucrurile daca prietenii nostri hotarasc
si noi suntem de acord sa ne ofere o masa la " Sura
Dacilor " - de pilda. Drumul ne priveste pe noi , masa pe ei.
Cind este posibil , ocupantii unui vehicul ii saluta
pe pietonii cunoscuti , la o traversare sau la un stop.
Tinuta de gala ne obliga sa mergem la receptii , la
teatru , la opera cu masina noastra ori cu taxiul. Daca
suntem cu masina , sa ne hotarim cine va conduce la
intoarecere ca sa nu bea nici un strop de alcool. O masina
distrusa , spitalizarea sau o inmormintare costa cu siguranta
mai mult decit un taxi !
Daca in alte situatii , politetea este o problema de
optiune , cind suntem la volanul unei masini ea este de o
necesitate vitala. Undeva in Middle West la trecerea peste
calea ferata , se afla un anunt elocvent : " Trenul are nevoie
de 15 secunde pentru a traversa acest pasaj , fie ca masina
dumneavoastra se gaseste sau nu pe el ! " Un viraj periculos
este semnalizat cu astfel : " Urmatorul spital este la 200 de
kilometri ...". Batrina noastra Europa , nu apeleaza inca la
umor in acest domeniu , ci recurge tot la semnele de
circulatie conventionale.
Sa nu intelegem cumva ca in America nu exista semne
de interdictie sau politie. Pericolul pe care il reprezinta
atit soferii , cit si pietonii neatenti este acelasi. Ne
refeream doar la faptul ca metodele educative in domeniul
circulatiei rutiere pot fi dintre cele mai diverse.
Aproape zilnic la T.V. ni se prezinta accidente
tragice. Toate au aceeasi cauza - nerespectarea unor norme de
conduita civilizata. Ne-am astepta ca dupa o astfel de
emisiune , batrinelul cutremurat ca un semen de-al sau a
murit in mod absurd , trecind pe rosu , sa astepte oricit in
fata unui semafor defect pentru a traversa. Dar nu se
intimpla asa. Vom vedea ca zeci de oameni seriosi isi
incearca " norocul " , ca la ruleta ruseasca , nerespectind
interdictiile pe care ei le cunosc de fapt foarte bine.
Aproape nu exista om care sa nu stie ca nu are voie sa
traverseze strada oricum si oriunde , ca nu este bine sa-ti
lasi copilul sa se joace in mijlocul drumului sau ca atunci
cind sofezi esti obligat sa te opresti si sa acorzi
prioritate pietonilor chiar din momentul in care acestia au
pus piciorul pe " zebra ". Pentru un cetatean venit dintr-o
tara civilizata , dezordinea ce caracterizeaza circulatia
rutiera de la noi este de neconceput. Am vazut in Suedia
oameni asteptind rabdatori la stop , desi trecuse miezul
noptii si strazile erau pustii...
De-a lungul timpului , s-au realizat mii de anchete
privind motivele ce-i determina pe oameni sa incalce regulile
de circulatie. Raspunsurile sunt mereu aceleasi : lipsa de
atentie si graba. Noi am adauga : lipsa de politete. Suna
poate ciudat , dar acesta este adevarul. Cel care traverseaza
Calea Victoriei pe unde are chef este un om prost crescut.
O comportare civilizata in traficul rutier nu are
inca o traditie indelungata cum au legile bunei purtari in
celelalte domenii sociale. Nerespectarea normelor de politete
in societate se pedepseste , cum am vazut , cu excluderea
noastra treptata din medii pe care le-am frecventat altadata
cu placere. Nerespectarea normelor de politete pe sosea se
plateste cu viata !
Din exemplele date putem deduce ca in acest domeniu ,
mai mult decit in oricare altul , rigorile legii coincid cu
rigorile politetii. Mai mult decit atit , legea nu se poate
referi la infinitatea de situatii ce apar cind suntem la
volan , punindu-ne viata in pericol.
Un sofer experimentat va va spune ca din vina lui
nu poate avea loc nici un accident , dar de fiecare data
cind pleaca la drum o face cu teama. Ea ii este provocata
de " fantezia " si de lipsa de responsabilitate cu care conduc
ceilalti.
Domnul care lasa o doamna grabita sa treaca pe rosu
pentru a prinde tramvaiul nu este bine crscut daca nu s-a
asigurat privind in oglinda retrovizoare , ca nu-i incurca pe
soferii din spatele sau. In acest caz respectarea regulilor de
circulatie trece inaintea legilor politetii.
Solidaritatea care exista - sau care ar trebui sa
existe - intre conducatorii auto pe sosea , este tot o forma
de politete. Ea si nu legea ii obliga pe acestia sa
opreasca pentru a-i ajuta pe cei ramasi in pana si tot ea
ii determina sa faca un gest amical necunoscutului care i-a
permis o depasire.
Dar a-i avertiza pe cei ce vin din partea opusa ,
semnalizind un punct de control sau un radar este o
solidaritate prost inteleasa. Cei care pacalindu-i pe politisti
conduc apoi cu viteza maxima , pot deveni victime ale unor
grave accidente.
Cu toate ca subiectul este inepuizabil , ne oprim aici.
Nu inainte de a va recomanda sa va lasati cartea de vizita
cu scuzele de rigoare pe parbrizul masinii pe care ati
lovit-o usor in parcare. Veti da dovada ca sunteti un
adevarat gentleman !
IN RESTAURANTE , IN CAFENELE , IN
LOCALURI PUBLICE
De cum intram intr-un local public , toate privirile
se indreapta spre noi. O stim cu toii din proprie
experienta ! Si parca mai mult ca oricind suntem analizati
in mod critic din cap pina in picioare. Ne simtim stinjeniti
deseori si avem trac de parca am da un examen. Sa incercam
sa-l trecem impreuna , reflectind asupra acelor norme care se
impun in astfel de situatii.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stiti este ca exita
reguli in insasi alegerea unui restaurant.
Daca este vorba despre un local caruia i s-a dus
vestea ca se maninca bine si e mereu arhiplin , va retineti
din timp o masa mai ales cind aveti invitati. Nu este o dovada de
meschinarie sa va interesati de preturile practicate , ci o
necesitate. Rezervarea cit si informatiile se pot obtine
foarte simplu prin telefon. Astfel , veti putea lua o decizie
buna , caci fiecare dintre noi doreste sa le ofere o seara
placuta prietenilor sau oamenilor de afaceri cu care lucreaza.
Optiunea nostra ar trebui sa fie dictata numai de
preferinte bine motivate. Dar din snobism unii intra numai in
restaurante de lux. Pe linga faptul ca ii costa o gramada de
bani , se pot pune si in situatii penibile de pilda sa
ramina datori. Exista restaurante de diverse categorii pentru
orice buzunar. Chiar modeste , unele dintre ele pot oferi
mincaruri bune si o ambianta placuta. Va veti informa de la
prietenii care ies mai des sa manince in oras. Toate aceste
recomandari sunt facute cum am mai spus mai ales celor care
au invitati.
Tinuta trebuie sa fie corespunzatoare unei iesiri in
lume. Uneori ea este ceruta in mod obligatoriu de anumite
restaurante. Tinuta trebuie adaptata la pretentiile
restaurantului , dar e bine sa tinem cont si de ocazia cu
care am fost invitati , precum si de modul in care se vor
imbraca ceilalti comeseni. Doamnele se pot sfatui in prealabil.
Vor evita astfel sa semene cu doua gemene imbracate in
pulovere identice din pura coincidenta. De asemenea , o tinuta
axcentrica poate fi nepotrivita cu ambianta localului. O doamna
cu umerii goi , pierduta in niste uriase saloane de marmora
insuficient incalzite , iti poate provoca cel mult mila , nu si
admiratie. Cea mai potrivita imbracaminte pentru restaurante
ramine cea eleganta de oras. Nu te duci in trening la
" Athenee Palace " chiar daca ai buzunarele doldora de bani.
Un chelner stilat al unui mare restaurant parizian
spunea spre sfirsitul vietii , ca un titlu de glorie , ca nu
a permis niciodata unei persoane sa intre in local daca era
imbracat in gris , deoarece tinuta de seara era obligatorie !
Nici situatia contrara nu este admisa : sa te imbraci
elegant pentru a intra sa maninci intr-un local foarte
ieftin. Sa pui in inferioritate niste oameni modesti si
cumsecade , inseamna sa fii total lipsit de tact. E probabil
ca acesti oameni nici nu ne vor observa , daca ne vom purta
firesc , fara ostentatie. Sa nu facem nota discordanta stergind
scaunele cu batista , tacimurile cu servetelul , cerind cu voce
tare sa ni se schimbe fata de masa etc. Purtindu-ne astfel ,
chiar imbracati ultraelegant vom dovedi ca noi suntem cei
prost crescuti si nu persoanele in salopeta si cu sapca pe
cap intre care ne aflam intimplator. Fiecaruia dintre noi i
se intimpla sa intre intr-un mediu cu care nu este obisnuit.
Sa ne comportam , cu respect fata de obiceiurile locului. Este
bine sa trecem neobservati si sa nu ne ocupam de vecini ,
asa cum nici ei nu se vor ocupa de noi.
Cind intram intr-un restaurant , sa nu trintim usa in
nasul celui din spatele nostru , ci chiar sa o tinem , ca sa
poata intra si el. E normal ca acesta sa ne multumeasca.
Barbatul care insoteste o femeie are obligatia sa-i
deschida usa , lasind-o sa paseasca inaintea lui. Isi conduce
invitata la garderoba unde o ajuta sa isi scoata haina.
Doamna poate ramine cu palaria pe cap dar amindoi
isi vor scoate manusile. Nu se intra in restaurant cu
paltonul , cu palaria pe cap sau cu umbrela in mina, chiar
daca vrei doar sa te asiguri ca sunt locuri libere. Cu atit
mai mult nu-ti vei pune hainele pe scaunul de alaturi.
Primul care intra in restaurant este barbatul pentru
a-si proteja invitata de privirile curioase ale celor din
jur si pentru a-i cere sefului de sala sa-i indice o
masa libera. Uneori , in lipsa acesteia , esti obligat sa te
asezi la o masa deja ocupata. In prealabil trebuie sa ceri
permisiunea celor prezenti si sa astepti raspunsul lor. Chiar
daca nu sunt deosebit de incintati , acestia nu au voie sa
se retraga ostentativ la celalalt capat al mesei. In orice
situatie doamna este rugata sa-si aleaga locul pe care-l
doreste. Barbatul trage scvaunul pe care urmeaza sa se aseze
invitata sa , si ocupa locul de vizavi , daca este liber.
Lista de bucate este consultata de fiecare in parte.
Dupa ce s-au hotarit ce vor sa manince si sa bea , domnul
este cel care da comanda. O doamna evita sa vorbeasca cu
chelnerul , pe tot parcursul mesei.
Daca avem invitati jucam rolul amfitrionului , facindu-le
recomandarile de rigoare. Vom alege cele mai bune vinuri si
cele mai alese mincaruri. E firesc sa achitam si nota de
plata.
Daca la masa iau parte mai multe perechi , comanda va
fi facuta de unul dintre barbati , dupa ce a aflat care sunt
preferintele tuturor. Asupra platii , decizia se ia dinainte.
Se poate face o nota comuna sau separata. Eventualele
neintelegeri se rgleaza ulterior intre barbati.
Cind incepem sa mincam , ne asezam confortabil ,
apropiindu-ne de masa , pentru a nu ne pune sevretul pe
genunchi. Il folosim doar pentru a ne sterge buzele , la
nevoie , si nu-l impaturim frumos la sfirsit.
Serviciul la masa intra in atributiile chelnerului
care le da intotdeauna intiietate doamnelor. Daca in lipsa
acestuia barbatul toarna vin in pahare , nu punem sticla
pe masa ci in frapiera. Degustam vinurile la inceput si ne
decidem asupra celui care ni se pare mai potrivit. Nu
uitati ! - Pestele merge cu vin alb , friptura cu vin rosu.
Recunoastem oamenii bine crescuti dupa raritatea
reclamatiilor si dupa tonul adoptat cind le fac. Nu sunt
admise discutiile in contradictoriu cu chelnerii chiar daca
avem dreptate. Nu ne dam in spectacol ! Orice nemultumire se
adreseaza sefului de sala sau patronului restaurantului. Fara
nervi , fara tipete , fara amenintari.
Masa ia sfirsit numai la dorinta doamnei care va
insoteste. Chemati discret chelnerul pentru a achita nota de
plata. Verificati-o cu o privire , caci aveti dreptul sa
corectati greselile flagrante. Daca se iveste o problema , o
rezolvati simplu , cerind lamuriri chelnerului. Veti apela la
patron numai daca este absoluta nevoie.
Nu discutati nota de plata cu invitatii dumneavoastra ,
manifestindu-va satisfactia ca a costat putin sau deceptia ca
a costat prea mult. Nu comentati , in nici un caz , faptul ca
ati fost incarcat cu doua salate pe care nu le-ati comandat
si de care nici nu v-ati atins. Este vina dumneavostra ca
nu i-ati atras atentia chelnerului la timp ca ... detestati
salata.
La plecare barbatul isi ajuta partenera sa se ridice ,
tragindu-i scaunul. Ca si la intrare , tot el merge cu un pas
inainte , fara a lasa insa impresia ca nu sunt impreuna. La
garderoba prima care se imbraca este doamna.
Garderobiera nu intervine si nici doamna nu-l ajuta pe domn
sa-si puna paltonul sau fularul. Este ridicol.
Ce facem cind suntem singure si vrem sa mincam in
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
oras ?
~~~~~~~
O doamna nu intra intr-un local unde se servesc cu
predilectie bauturi alcoolice.
In schimb ii este permis sa intre intr-un restaurant
de lux. Nu se pune problema cind este vorba despre o
cafenea , o patiserie , un snack-bar. Odata asezata la masa va
vorbi numai cu chelnerul , numai acestuia ii va cere sa-i
cumpere un chibrit , sau sa-i imprumute o bricheta. Nu va
arunca priviri insistente si curioase prin sala , nu se va
pieptana si nu-si va retusa machiajul la masa. Toate aceste
gesturi pot fi facute inconstient dar ele risca sa fie
gresit interpretate , si " imprudenta " - daca e vorba de o
imprudenta - risca sa intre in niste incurcaturi penibile.
Este infinit mai usor sa previi un conflict decit sa-l
rezolvi odata declansat. Oricum sunt destui prost crescuti
in jurul nostru ce nu cunosc o norma elementara de
politete - interdictia de a te adresa unei femei singure - ca
sa le mai dam si noi apa la moara prin gesturi ce par
provocatoare.
O doamna sau doua doamne singure intr-un restaurant
nu-si vor comanda nici un fel de bauturi tari si ar fi
de dorit sa evite chiar si vinul. Daca imaginea unui barbat
beat este neplacuta , cea a unei femei ametite este
insuportabila.
SITUATII SPECIALE LA RESTAURANT
Se intimpla uneori sa fim " uitati " dupa ce am facut
o comanda. Intr-un local aglomerat acest lucru este explicabil.
Nu vom bate cu o moneda sau cu inelul in pahar. Sa retinem
cind am vorbit cu chelnerul figura acestuia , sa ne sculam
de la masa si sa-i reamintim ca asteptam de mult. O vom
face ferm dar fara comentarii agresive si inutile.
Cind ne cade ceva de pe masa , o maslina , o chifla
etc si sunt la indemina sa nu consideram o lipsa de
distinctie gestul de a le ridica. Tacimul cazut se pune
deoparte si se cere altul.
Rezistati la insistentele chelnerului care va ofera un
fel rar si costisitor. A intreba : " e proaspat ? , e bun ? "
este absolut inutil , ce v-ati astepta sa va raspunda ? Aveti
incredere in patron. Numai el raspunde in fata legii - daca
asta va consoleaza - atunci cind ajungeti pe patul de spital !
- Cind va place in mod deosebit un fel de mincare
transmiteti felicitari bucatarului. Acesta , adeseori va veni sa
primeasca multumirile dumneavoastra personal.
- Daca nu va place nimic , nici seviciul nici mincarea ,
nu faceti o scena personalului din restaurant. Platiti si
plecati , nu inainte de a va spune parerea patronului
precizind ca veti ocoli in viitor acest local. Nu mai este
nevoie sa atragem atentia asupra tonului care va fi deosebit
de politicos. Este suficient.
- Ceea ce am platit , dar nu s-a mincat sau nu s-a
baut nu se ia acasa. Nici pretentiile pe care le avem de
la chelner de a ne face un pachet pentru animalele de
acasa , nu fac o impresie prea buna. Este o economie inutila ,
iar pisicuta noastra in mod sigur nu stie ca am fost la
restaurant , deci nu se va supara ca nu i-am adus si ei
ceva !
- Un barbat atent va ajunge la restaurantul in care
si-a fixat intilnire cu o doamna , cu jumatate de ora
inainte. Isi va alege un loc de unde sa poata observa
intrarea , pentru a-i iesi in intimpinare. Doamna ar trebui sa
respecte cu exctitate ora fixata si sa nu cocheteze cu
celebrul " sfert academic ".
- Cind intram intr-un hotel si vedem o cunostinta , ne
vom asezam la masa acesteia numai daca suntem invitati. S-ar
putea ca aceasta sa astepte pe cineva si din delicatete sa
nu o marturiseasca din primul moment. Odata asezati , ne va fi
mult mai greu sa ne ridicam si sa ne cautam alt loc in
momentul in care simtim ca am devenit inoportuni. Oamenii vin
la restaurant nu numai ca sa manince ci si sa stea de
vorba. Nu putem sili pe nimeni , ca din politete sa ne
accepte prezenta o seara intreaga. Aceasta situatie se poate
ivi chiar intre prieteni foarte buni pe care nu ne vom
supara ca nu ne-au invitat la masa lor. Au avut probabil
motive serioase sa o faca.
Serviti sau serviti-va ?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Reproducem un text dintr-un cotidian , inserat in
rubrica " Telefonul de la miezul noptii " :
" - Ce au mai facut tricolorii dupa meciul cu
americanii ?
" - Miercuri au vizitat platourile de filmare de la
" Universal Studios " , dupa care au servit masa la
~~~~~~~~~~~~~~~~
restaurantul Minion , patronul fiind un roman , mare amator de
fotbal. A fost un moment de destindere pentru jucatori ,
inconjurati de o multime de romani stabiliti in America. "
Din rindurile de mai sus intelegem ca tricolorii
nostri , ca sa mai scape de stress si monotonia? jocului ,
au preluat indatoririle chelnerilor in localul unui patron
roman , care le-a oferit acest ... divertisment : si au servit
masa ( cui ? ). Poate insa ca autorul articolului nu a vrut sa
spuna asta. Poate ca a vrut sa spuna : au mincat , au luat
masa la restaurantul Minion si au fost serviti cu multa
amabilitate ...
Singurele forme corecte de folosire a acestui verb
buclucas sunt : serveste-te ( te rog ) sau serviti-va ( va rog ).
Eu servesc masas , eu - gazda sau eu - chelner iar musafirii
sunt serviti , se servesc si nu servesc ! Cum va suna : sa
mergem sa servim masa la Intercontinental ?
BACSISUL - O PROBLEMA DELICATA
Am stabilit de la inceput ca un om bine crescut este
in primul rind un om cinstit , caruia nu-i place sa ramina
niciodata dator. El este obligat , prin statutul sau , sa dea
mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu
sunt platiti deloc , in schimbul unor servicii marunte.
In nici un caz nu se vor da sume de bani pentru
a obtine niste avantaje , pentru ca drumul care duce de la
mita la coruptie si de aici la dereglarea bunului mers al
societatii , este deschis. Un om educat va sti cui trebuie
si cui nu trebuie sa dea bacsisuri. Tot el va sti ca nu
are voie sa primeasca nimic de le cei din preajma , atunci
cind are un salariu onorabil pentru munca pe care o
presteaza.
Fiecare tara isi are obiceiurile sale proprii pe care
e bine sa le cunoastem cind facem o calatorie.
In Europa se aud voci tot mai numeroase care se
ridica impotriva bacsisului. Se recomanda solutia serviciilor
incluse. La hoteluri , la restaurante , in turism , se precizeaza
de cele mai multe ori faptul ca in nota de plata sunt
trecute toate obligatiile clientului. Se intelege ca e vorba
de un acord intre patron si salariatii sai. Singura noastra
obligatie , in toate tarile in care stim ca exista acest
obicei , este de a intreba daca serviciul este inclus sau nu.
Dar si in aceste cazuri se recomanda sa lasam chelnerului
de exemplu , maruntisul ramas dupa achitarea consumatiei.
Totusi personalul din domeniile pe care le aminteam
prefera sa primeasca acesti bani care i se cuvin direct de
la client. Sunt bani cinstiti , obtinuti prin efectuarea unor
munci nu intotdeauna usoare si nu constituie o pomana din
partea noastra. A nu-i da inseamna sa-l lipsesti pe cel care
te serveste de salariul care i se cuvine. La noi , in
modestele faze de privatizare prin care trecem , au aparut
cei pe care ii numim particulari. Patronul insa are niste
salriati. Este bine sa intrebam daca serviciile chelnerului sunt
incluse in nota de plata , iesind onorabil din incurcatura.
Un mic local se poate numi " Ca la mama acasa ! " dar sa nu
intelegem ca suntem " la mama acasa " !
Este important sa stim cit trebuie sa dam. Aceste
sume nu vor fi nici prea mici nici prea mari. A da
bacsisuri exorbitante nu constituie o dovada de generozitate ,
cum am crede , ci de proasta crestere. Este un gest care da
nastere unor comentarii ironice , chiar din partea celor care
il primesc si ne face se recunostem parvenitul de la
distanta.
A nu da deloc atunci cind e strict necesar ,
consolindu-te ca cel care primeste are bani mai multi ca
tine sau ca nu o sa-l mai vezi niciodata , te califica drept
prost crescut , in primul rind fata de tine. Despre cei din
jur nici nu mai e cazul sa vorbim.
- Cui dam ? Cit dam ?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
1. Au dreptul la 10% , 14% , 20% din valoarea notei :
chelnerii , soferii de taxi , coafezele , frizerii.
Aprecierea sumei se face si in functie de categoria
restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar
la cele de lux de maximum 20%. Celui care il ajuta pe
chelner ii vom da separat un sfert din cit lasam primului.
2. Sumele de bani lasate la aprecierea clientului se
dau : garderobierilor , plasatoarelor , baietilor care ne fac
diverse comisioane , soferilor de autocar , ghizilor precum si
personalului de serviciu dintr-o casa in care suntem invitati.
3. Chiar daca serviciul este inclus in nota de plata
este recomandabil sa lasam ceva , in special celor care au
servicii mai grele : portarilor , in special celor de noapte ,
hamalilor , cameristelor , liftierilor , bucatarilor , mecanicilor
auto sau chiar receptionerilor de hotel. Nu vom da insa nimic
in plus patronului sau directorului unui hotel sau
restaurant. Demnitatea unui om este un lucru extrem de
pretios la care tinem cu totii foarte mult. Sa nu jignim pe
nimeni printr-un gest negindit.
In tarile comuniste bacsisul este interzis de lege.
Este aproape inutil sa spunem ca aceasta lege nu se
respecta , cica exista o lege nescrisa ce cuprinde regulile si
categoriile celor indreptatiti sa primeasca anumite sume de
bani din partea clientilor. Aceasta situatie se datoreaza
faptului ca legile comuniste au in vedere un singur mod
de retributie - salariul primit de la stat.
In toate tarile din lume este strict interzis sa
oferi bani functionarilor publici pentru ca aceste sume
sunt considerate mita si , dupa cum am mai spus , mita
stimuleaza coruptia. Cel care da si cel care ia intra sub
incidenta legii.
Dar a-ti arata recunostinta fata de medicul care ti-a
salvat viata oferindu-i un dar sau un buchet de flori este
un gest de politete elementara. Il vei face chiar daca
medicul are cabinetul sau patricular si pretul pe care l-ai
platit pentru tratament a fost substantial.
In Germania , de pilda , bolnavii care s-au insanatosit
obisnuiesc sa aduca flori sau dulciuri surorilor sau
infirmierelor care i-au ingrijit cu devotament. Dar daca
salariatelor respective le-ar trece minte sa ia acasa
darurile primite , ar ramine in mod sigur fara serviciu.
Despre bani nici nu poate fi vorba , pentru ca fiecare
cetatean dintr-o tara civilizata este asigurat pentru cazurile
de boala. Gestul de gratitudine care se face este doar semn
de buna crestere.
Cum lumea in care am trait - traim ? - nu era - nu este
o lume normala , mai ramine de discutat situatia delicata in
care suntem siliti sa dam sume de bani sau " atentii "
pentru servicii ce ni se cuvin de drept. Aceasta anomalie
nu va putea fi niciodata eradicata prin legi deoarece este
vorba de sanatatea morala a unei societati. Tot buna crestere
si principiile de viata ale fiecaruia dintre noi vor fi
capabila sa ne faca sa traim intr-o lume mai buna. De ce
nu ne-am gindi putin cind ne " ajutam " copilul premiant - fara
ca el sa o merite - la gravele consecinte pe care gestul
nostru le va avea in viitor in primul rind asupra lui si
apoi asupra colegilor sai. Aceasta dovada de iubire prost
inteleasa ii va invata de mici ca orice pe aceasta lume
se poate cumpara cu bani. Ce deziluzie le pregatim acestor
copii , nevinovati in fond , cind vor intelege ca nu chiar ...
totul se poate cumpara cu bani.
Marea majoritate a educatorilor isi fac meseria din
vocatie si refuza cu indignare astfel de " stimulente ". Dar ...
se intimpla si invers. Faptul ca profesorii sunt prost platiti
nu este o scuza pentru un om de buna calitate.
Mai dam un singur exemplu , cu toate ca din nefericire
se pot da nenumarate. Un domn ce se pretinde bine crescut
" uita " sa dea o mica suma de bani portarului de la
restaurant cu toate ca acesta i-a deschis usa si i-a chemat
un taxi. Dar , acelasi domn ofera un bacsis portarului de la
spital pentru a putea intra la orice ora doreste sau chiar
atunci cind spitalul e in carantina si accesul persoanelor
din afara este strict interzis. Cu portarul care primeste -
adeseori chiar si pretinde - sume de bani pentru a comite o
ilegalitate se rezolva simplu : va trebui sa-si caute alt loc
de munca. Dar ce facem cu domnul ce este evident un om
prost crescut ? Este oare incurabil ? Viitorul societatii in
care traim va decide.
Mai ramine problema acelora care s-au obisnuit ca
trebuie sa dai un bacsis , oricind li se face un serviciu.
Ei risca sa jigneasca oameni cinstiti care nici nu concep
sa-l primeasca. Sa retinem ca a da bacsis cuiva este un
lucru delicat , ca in toate situatiile cind e vorba de bani.
Dar sa dai mereu este un obicei prost pentru care dam vine
pe altii ( balcanici , fanarioti , turci ) si ar trebui cit mai
repede eliminat din viata noastra. Cum ? Vom vedea !
TEATRUL , CINEMATOGRAFUL , CONCERTELE ,
EXPOZITIILE
Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare ,
mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un
spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal ,
teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il
vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci
la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam
osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la
spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori
si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de
sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul
lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un
barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la
matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera
sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele
rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni
si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta
ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in
costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem
atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri ,
exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am
intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori
dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau
al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala
si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de
concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a
o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri
curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la
restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest
lucru este absolut interzis la teatru sau la concert.
Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul ,
dupa ce a ajutat-o pe doamna. Daca este admis ca o
femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se
intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii
din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu
tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze
palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata
onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma
sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi
programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l
imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti
pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara
pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede
sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea
scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema
mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din
punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca
barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o
urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe
rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se
inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care
s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este
nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu
fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei
locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena ,
chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in
timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La
concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din
mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona
melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre
vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la
fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa
totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor
sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat
decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care
insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in
foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute
eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala
de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci
cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata
etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o
simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o
conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa
ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari
grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului
si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau
fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in
plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele
datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o
datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si
nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva
minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de
aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust.
Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul
fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate
speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau
a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda
la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei
patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a
face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului
dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai
marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot
trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol
mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se
manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi ,
mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la
intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci ,
sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod
dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin
de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta
de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina
de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un
om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din
consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul
adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce
ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre
arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul
trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul
care aude cele mai multe magarii din lume !
LA PENSIUNE , LA HOTEL
Nu exista reguli de buna purtare speciale pentru
hotel. Peste tot bunele maniere au aceleasi forme. Se aplica
la fel de bine intr-un hotel de lux ca si intr-o mica
pensiune de familie. Teama resimtita de toti oamenii in fata
marilor hoteluri , cu portari galonati , cu lustre stralucitoare
nu e intemeiata. In spatele figurii impasibile a portarului de
hotel se afla un om capabil ca si tine sa aprecieze
politetea. Un mare hotel pe linga unul mic este ca orasul
fata de sat. Intr-o pensiune se saluta intrind in sufragerie.
Daca e vorba de un cerc mic - te prezinti singur , daca n-a
facut-o patronul. Intr-un mare restaurant nu saluti decit
persoanele de la masa ta. Daca este o masa mare cu multi
oameni vei saluta doar vecinii de masa si le vei face un
semn amical cu capul la plecare. Daca ne intilnim astfel de
mai multe ori , calea prezentarilor este deschisa si vom avea
grija , bineinteles , sa respectam regulile ce se impun.
Intr-un hotel vom lasa hamalul sa ne duca bagajele
in camera , vom telefona pentru a cere sa ni se aduca micul
dejun , sau pentru a ruga un salariat sa ne duca o scrisoare
la posta. Dar si aceasta cu o conditie : sa acordam
personalului consideratia necesara. Sa-l rugam politicos , sa-i
multumim , sa ii oferim bacsisul corespunzator imediat ce
serviciul este facut.
Intr-o statiune sau intr-un hotel te vei purta ca si
acasa sau intr-o vizita la prieteni , adica , bine. Nu este
nevoie sa-ti schimbi identitatea. Am intilnit in hoteluri
oameni care la ei acasa traiau foarte modest iar acolo erau
vesnic nemultumiti , facind in permanenta observatii personalului
de srviciu. In schimb , tot in hoteluri am vazut si oameni cu
o situatie materiala foarte buna , ce acceptau micile neplaceri
inerente , cu un zimbet amuzat si , fara sa faca mult caz de
ele.
Deci , retinem ca regula generala : sa nu deranjam si
sa nu ne purtam dupa principiul , dupa mine potopul. Catifeaua
de la draperii nu este pusa in camera ca sa ne stergem cu
ea pantofii , becurile de la veioze trebuie sa foloseasca si
urmatorilor vizitatori , iar mocheta va arata mai bine daca
nu este arsa de resoul pe care ni l-am adus de acasa
pentru a ne face o cafea. Mentinem ordine , nu aruncam
tigari pe jos , ne facem patul cind ne sculam si aplicam
toate celelalte reguli care tin de respectarea bunului altuia.
Ne vom feri inainte de toate sa ne deranjam vecinii in
orice fel. Un barbat se descopera si saluta in ascensor o
doamna chiar daca nu o cunoaste , iar doamnele se pot saluta
intre ele cu un suris pe buze , fara a fi obligate sa
converseze.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
