Sa ne aducem aminte de povestile copilariei noastre!

Basme populare coreene

CUM A PIERIT BOGATANUL CEL LACOM

A fost odata un taran care avea un fiu. Si era taranul acela atat de sarac, incat n-avea nici macar orez pentru fiul sau. Cand baiatul a implinit sapte ani, tatal lui a fost silit sa-l bage argat la un bogatan din vecini. Din zori si pana-n noapte muncea baiatul, dar stapanul nu era niciodata multumit de el , ii tot cauta nod in papura si-l ocara intr-una.

Cu toate ca o ducea foarte greu la curtea bogatanului, micul argat nu se vaita niciodata si uimea pe sateni cu istetimea si firea lui voioasa.

Curand, dupa ce baiatul a implinit doisprezece ani, asupra satului lor se abatu un mare necaz. Oamenii incepura sa se imbolnaveasca si sa moara inaine de vreme. In fiecare zi satenii ingropau pe cineva drag si nimeni nu stia cum sa stavileasca molima.

In satul acela traia un mosneag intelept.Era atat de batran mosneagul, incat pierduse si el socoteala anilor traiti pe lume. Intr-un rand, mosneagul chema la sine pe toti satenii si le spuse :

-In taiga (padure,jungla) creste o planta pe nume « jen-shen ». Cautati-o, dezgropati-i radacina si fierbeti-o. Cine va bea toata fiertura, va trai o suta de ani.

Auzind vorbele mosneagului, bogatanul la care argatea baiatul porni de unul singur in padure. In aceeassi zi pleca in padure si baiatul. Amandoi aveau de gand sa caute minunata radacina de jen-shen.

Trei zile ratataci bogatanul prin taiga, in cautarea ierbii de leac, iar in a patra zi zari o floare cu cinci petale – floarea de jen-shen. Bogatul scoase un strigat de bucurie si izbucni intr-un ras galagios: n-avea oricine norocul sa gaseasca o radacina de jen-shen. El stia ca in targ, la Seul, va putea capata pe radacina aceea atata banet, cat nu va utea duce.

Dar in loc sa dezgroape radacina, hapsanul scoase cutitul de la brau si incepu sa insemneze copacii din jur, ca mai tarziu cand o veni, sa regaseasca jen-shenul.

Deodata il zari pe argatul sau. Baiatul umbla necajit, cu privirea atintita in pamant. Bogatul intelese ca acesta nu gasise nimic.

Baiatul isi zari si el stapanul, se apropie si-i spuse cu amaraciune in glas:

-De trei zile caut radacina salvatoare. De trei zile n-am mai dormit si n-am mancat nimic. Dar norocul si-a intors ochii de la mine si n-am gasit nicaieri floarea de jen-shen.

Bogatul rase:

-Cum ai s-o gasesti tocmai tu ! Nu stii ca dumnezeu ajuta intotdeauna numai pe oamenii cu stare ? Ia te uita ce-am gasit eu colo, langa feriga aceea!

Baiatul se uita spre feriga si zari floarea de jen-shen, cu cinci petale.

-Stapane, striga fericit baiatul, ce bine ca ai gasit radacina tamaduitoare! Acum oamenii din satul nostru vor scapa de moarte! Hai sa te ajut sa dezgropi comoara pe care a-i gasit-o!

Si baiatul isi scoase de la brau lopatica de os. Bogatul insa se se incrunta deodata, smulse lopatica din mainile baiatului si o arunca departe, intr-un tufis foarte des.

-Nu te baga unde nu-ti fierbe oala! striga el. Vreau sa las radacina sa mai creasca. Atunci am sa iau pe ea, la Seul, un sac de bani. Am sa ma intorc aici peste un an si am sa gasesc radacina dupa semnele pe care le-am crestat pe copaci.

Baiatul se porni pe plans :

-In fiecare zi mor oameni din satul nostru. La ce ne trebuie atatia bani, daca toti se vor prapadi cu zile ?

-Piei din ochii mei ! urla stapanul. Eu am gasit radacina si-i a mea ! Nu priveste pe nimeni ce-am sa fac cu ea!

Baiatul nu mai spuse nimic. Ii intoarse spatele si se afunda din nou in taigaua cea deasa.

Ramas singur, bogatanul isi spuse in sinea lui : « Daca am sa ma indepartez de locul acesta, zdrentarosul de argat o sa-mi fure radacina. Trebuie sa-l omor»..

Si hapsanul se repezi sa-l ajunga din urma. Alerge el ce alerga, scotoci toate tufisurile din imprejurimi, dar baiatul pierise farea urma.

Seara, bogatanul se intoarse la floarea de jen-sen si se culca acolo. Iar in zori, se scula odata cu soarele si incepu sa dezgroape radacina. O scoase din pamant, incinse un foc de gateje, puse la fiert un ceaun cu apa si se aseza sa astepte ca apa sa dea in clocot. Sezand el asa, isi aminti de baiat si incepu sa chihoteasca:

-Spuneam eu ca-i un prost fara pereche, zdrentarosul asta! Ce-o fi crezut el, ca am pornit sa caut

radacina ca sa adap tot satul de milogi cu leacul facator de minuni? Ce ma priveste pe mine soarta lor? N-au decat sa moara sau sa-si caute singuri ierburile de leac! Cat despre mine, am sa beau singur toata fiertura si-am sa traiesc o suta de ani !

Cand apa dadu in clocot, bogatanul arunca in ceaun radacina minunata. Apa fierbea si spumega, si fiertura se ingrosa tot mai mult si mai mult. Si iata ca in sfarsit leacul fu gata. Bogatanul isi umplu o ceasca plina, dar cand sa o duca la gura, de dupa un copac rasari baiatul. El cauta drept in ochii bogatanului si ii spuse gafaind:

-Pentru ce-ti trebuie o viata lunga, daca n-ai de gand sa faci nici un bine nimanui, daca nu vrei sa-ti ajuti vecinii?

-M-am saturat de vorbaria ta! striga hapsanul. Radacina-i a mea! Eu am gasit-o si eu am sa beau toata fiertura!

Si iarasi i-a intors baiatul spatele, nu i-a raspuns o vorba si s-a afundat in taiga.

Cum s-a facut nevazut baiatul, bogatanul a dus din nou ceasca la gura. Dar n-a apucat sa soarba nici o inghititura, cand de dupa o tufa a tasnit un tigru si, dintr-o singura lovitura de laba, l-a ucis pe bogatanul cel fara suflet. Multa vreme au asteptat satenii sa se intoarca. Trageau nadejde ca bogatanul le va aduce radacina de leac si bolnavii se vor inzdraveni si vor prinde iarasi putere. Dar zilele treceau si bogatanul tot nu mai venea.

In timpul acesta, baiatul continua sa colinde neostenit taigaua, in cautarea radacinii de jen-sen. Odata nimeri intr-o sihla atat de deasa, incat nici in miezul zilei lumina nu razbatea acolo.

In calea lui se innaltau stanci colturoase ; din toate partile il impresurau maracinisuri. Undeva, aproape de tot, rasunau ragete de tigru. Dar viteazul baiat nu dadu inapoi si nu se intoarse acasa. Gandul lui era mereu la oamenii bolnavi; el nu uita nici o clipa ca numai radacina de jen-shen poate scapa oamenii din satul lui de la pierire.

Si baiatul incepu sa-si croiasca drum prin maracinis. Curand, hainele i se facura ferfenita, si obrajii i se umplura de sange. Trecusera cateva ceasuri si el abia izbutise sa inainteze cativa pasi. Era frant de oboseala. La fiecare pas i se parea ca se va prabusi la pamant si nu va mai izbuti sa se ridice niciodata.

Dar tocmai in clipa cand ajunse la capatul puterilor, zari in apropiere o flacara palpaitoare. Strangandu-si ultimele forte, baiatul pasi spre flacaruia aceea, dar flacaruia se urni din loc si porni sa pluteasca in fata lui, de parca l-ar ademeni incotrova. Baiatul mai facu cativa pasi si . . . sa vezi minune: nu mai simtea intepaturile maracinilor, nu mai aluneca pe muschiul jilav, nu mai se prabusea in vizuinile parasite.

Cat timp a umblat asa, nici el n-ar fi putut spune. Dar deodata flacaruia se opri si, cazand la pamant, lumina tot locul cu scanteieri stalucitoare. In aceeasi clipa, baiatul zari cum rasare din iarba mult dorita floricica de jen-shen. Cele cinci petale ale florii se leganau pe tulpinita subtire, de parca ar fi vrut sa spuna: “E aici radacina, e aici! I se cuvine aceluia care aceluia care nu-si cruta viata, cand in joc salvarea semenilor sai!”

Nici nu mai trebuie spus cat s-a bucurat baiatul! A dezgropat cu nesfarsita grija radacina nepretuita, a invelit-o in naframa si a pornit intr-un suflet inapoi acasa.

Acum la intoarcere , drumul i se parea usor si lipsit de orice primejdie. Copacii se trageau

In laturi din calea lui, poteci uscate i se asterneau sub piioare de-a curmezisul mlastinilor, raurile adanci

secau sub pasii lui, tigrii fiorosi se ascundeau in vagaunile muntilor cand trecea el. Si toate acestea, pentru ca nu-i nimeni mai puternic pe lume decat omul care lupta pentru binele semenilor sai, fara sa astepte vreo rasplata pentru stradania lui.

La capatul noptii, baiatul ajunse in satul sau, iar la amiaza, fiecare satean putu sa soarba din leacul fermecat si toti se inzdravenira. Din ziua aceea, in satul cu pricina nimeni nu s-a mai imbolnavit.

Dar toate astea s-au intamplat de mult de tot, pe vremea stra-strabunilor nostri.

Ce parere aveti despre cateva povesti pe care nu le-ati mai citit sau auzit ???
Cate o poveste pe saptamana cred ca ajunge !
Vreau sa vad impresii , mai ales de la cei tineri !

Aici s-a incheiat reproducerea dupa cartea
BUNELE MANIERE ! (autoarea necunoscuta pentru mine, textul preluat de pe reteaua IT)

BUNELE MANIERE (21)

21.CUM NE PURTAM IN BISERICA Cu evlavie si decenta. Atunci cind intram in biserica ne facem semnul Sfintei Cruci spunind rugaciunea : " Intra-voi in casa Ta , indruma-ma-voi in biserica Ta cea sfinta , intru frica Ta , Doamne , povatuieste-ma pentru vrasmasii mei , indrepteaza inaintea Ta calea mea ". Mergem spre altar si ne inchinam mai intii icoanei expusa pe iconostas ( tetrapodul din dreapta ) unde de obicei este icoana Invierii si a patronului bisericii. Inchinindu-ne rostim o rugaciune legata de persoana Mintuitorului sau a sfintului patron al bisericii. Se trece apoi la icoana din stinga ( Axionita ) icoana Maicii Domnului. Aici se rosteste rugaciunea : " Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine , nascatoare de Dumnezeu ... ". Mergem pe solee ( pragul din fata catapeteasmei ) , inchinindu-ne la icoanele de la catapeteasma , rostind in fata fiecareia rugaciuni specifice. Daca nu avem carti de rugaciuni ne putem ruga cu cuvintele noastre. Apoi ne retragem. Daca artunci cind intram in biserica este deja o slujba nu ne mai putem permite sa facem tot ritualul acesta ci ne inchinam discret alegindu-ne un loc de unde sa participam la sfinta slujba , urmind sa facem ritualul inchinarii dupa terminarea ei. In timpul slujbelor ne inchinam de obicei cind se rostesc numele persoanelor Sfintei Treimi ( Tatal , Fiul si Sfintul Duh ). Luminarile se aprind la intrare. In biserica , de regula , barbatii stau in dreapta , femeile , in stinga. In Maramures femeile stau in spate. Deoarece astazi vin la slujba mai multe femei decit barbati ele stau in orice loc doresc. In cadrul Sfintelor slujbe ingenunchiem. La Sfinta Liturghie o facem de mai multe ori : In momentul citirii Sfintei Evanghelii , uneori atunci cind se rosteste Crezul , Cind se iese cu cinstitele Daruri si cind preotul rosteste cuvintele : " Luati mincati ... " iar corul cinta " Pre Tine te laudam , pe Tine te binecuvintam ... ". La sfirsitul Sfintei Liturghii , cei pregatiti se impartasesc , ceilalti primesc anafora ( anafura ). Toti cei care participa la Sfinta Liturghie , sunt miruiti la sfirsitul slujbei cu untdelemn din candela de la icoana Mintuitorului. Nu se fac parastase Duminica ci numai simbata. Se pot face parastase in orice simbata din an.
CUM NE ADRESAM REPREZENTANTILOR BISERICII
- Preotului si diaconului casatoriti li se spune : " Prea cucernice parinte " " Cucernice parinte " " Parinte " - Calugarilor , care se gasesec in minasitri sau la catedralele episcopale , uneori si prin parohii , li se spune : " Prea cuvioase parinte " " Cuvioase parinte " " Parinte " - Episcopului ne adresam cu apelativul " Prea sfinte parinte ". - Arhiepiscopului si mitropolitului li se spune : " Inalt Prea Sfintite Parinte ". Avem arhiepiscpoi la : Galati , Constanta , Suceava , Cluj , Tirgoviste. Avem mitropliti la : Iasi , Sibiu , Craiova , Timisoara. - Patriarhului Romaniei ne adresam cu apelativul : " Prea Fericite Parinte Patriarh ".

BUNELE MANIERE (20)

20.BUCURII SI NECAZURI IN FAMILIE
De la nastere pina la moarte viata isi urmeaza cursul cu multe bucurii si dureri : nasterea , botezul , logodna , casatoria , boala , moartea. Fiecare dintre aceste evenimente importante pentru viata nostra se repercuteaza si in viata sociala si , deci , in codul bunelor maniere.
NASTERE , BOTEZ , NASIE
Anunturile de nastere prin presa nu mai sunt la moda , dar in schimb iti anunti rudele , prietenii , cunostintele prin telefon. Pentru botez se vor trimite invitatii scrise , sugestive , dintre cele mai fanteziste , cum ar fi o fotografie a leaganului copilului , sau coltul cu jucarii sau orice altceva , iar dedesupt citeva cuvinte ce vor preciza data si locul invitatiei. Cu riscul de a ne repeta vom insista asupra alegerii nasilor. Ei pot fi aceiasi cu ai parintilor sau pot fi altii. Pe cine trebuie sa desemnam ca nas si nasa ? Niciodata pe bunici , caci nasia nu se limiteaza la botez ci , in ideea bisericii , nasia trebuie sa constituie o rudenie in vederea inlocuirii parintilor , in eventualitatea unui deces , nasii vor fi parintii copilului. Dar chiar daca parintii copilului traiesc ei vor fi " parintii lui spirituali " toata viata. Pentru acelasi motiv sa vor evita membrii de rudenie prea in virsta. Persoanele cele mai apte sa-si asume aceasta sarcina vor fi cautate printre prietenii si cunostintele vechi si se vor evita in masura posibilului, persoanele necasatorite. Nasia este o onoare pentru nasi ca si pentru copil. De aceea este nepotrivit sa alegi ca nas o persoana a carei situatie materiala sau sociala este mult mai buna decit cea a familiei copilului , pentru ca nasia nu trebuie sa devina o afacere. La sfirsitul ceremoniei are loc de obicei o mica petrecere in cursul careia se ofera cadouri de botez. In mod traditional nasul ofera un cec , o moneda de aur sau prima piesa dintr-un serviciu de masa care va fi completat in fiecare an. Ceilalti participanti vor aduce flori sau cadouri destinate atit copilului cit si mamei. Daca se ofera traditionalele bomboane de ciocolalta ele sint intotdeauna aduse de nas. Preotul face parte dintre invitati si este musafirul de onoare cind imprejurarile o permit. Binienteles ca nu este mereu posibil in parohiile orasenesti cind duminica sunt mai multe botezuri. Petrecerea de botez este intima , nu cere o tinuta speciala si nu se prelungeste prea mult. Obiceiul cere preotului , nasului si membrilor familiei sa rosteasca un toast in sanatatea mamei si a copilului. La acest toast se asociaza intreaga adunare. In mod obisnuit , in cursul intregii vieti , nasul si finul se tutuiesc.
LOGODNA SI CASATORIA CEREREA IN CASATORIE
Parintii tinarului sunt cei care fac o vizita in acest scop parintilor fetei. Cererea se adreseaza tatlui si doar in lipsa acestuia mamei. Raspunsul se poate da imediat , caz in care se cheama si domnisoara pentru a fi felicitata de toti cei de fata , sau poate fi aminat , dar nu prea mult. La aceasta vizita parintii tinarului se imbraca foarte frumos si aleg un buchet de flori deosebite. Tinerii nu ar trebui sa fie de fata pentru ca se discuta probleme legate de situatia materiala : unde vor locui , ce zestre se ofera fetei , ce posibilitati materiale are tinarul si cum se va desfasura ceremonia. In zilele noastre aceasta interdictie nu mai este respectata si tinerii pot fi fata. Tinarul , care se considera abia acum acceptat , are voie sa vina zilnic in casa viitorilor socri si sa fie oprit la masa ca un viitor membru al familiei. Tot din acest moment el va trimite fetei zilnic cite un buchet de flori albe pima in ziua casatoriei ! LOGODNA Se anunta logodna si evenimentul se va sarbatori intr-un cadru intim , invitind numai rudele apropiate. Petrecerea are loc la parintii logodnicului. Logodnicul va oferi fetei un inel ce se cheama inel de logodna , pe care aceasta il va pastra pe degetul inelar la mina stinga , pina in ziua cununiei cind il va muta pe dreapta iar pe mina stinga va primi veriga de cununie in timpul slujbei. Alegerea nasilor este deosebit de importanta si foarte controversata in toate familiile , deoarece exista diferite criterii de alegere a lor : de rang , de stare materiala , de bunavointa. Ar trebui sa existe un singur criteriu legat de faptul ca ei vor deveni parintii spirituali ai tinerilor. Alegerea se face de catre tinara pereche dupa o gindire serioasa , oprindu-se asupra perechii pe care o iubesc si o respecta cel mai mult. Tot ei le vor boteza copiii. Daca acestia nu au posibilitati materiale , cheltuielile pe care ar trebui sa le faca vor fi preluate de catre parinti sau chiar de catre tineri pentru ca valoarea morala este mult mai pretioasa decit cea materiala. Nasii le vor da sfaturi intelepte , ii vor ajuta in momentele de cumpana care intervin in orice casnicie si vor lua parte la bucuriile si necazurile lor , ca niste adevarati parinti. Nasii nu sunt cum se intelege gresit niste persoane cu functii importante , la care mergem cu plocoane iar ei sunt obligati sa ne asigure niste posturi ... caldute. TRUSOUL Trusoul se da logodnicei de catre parintii acesteia , si consta din lenjerie ( camasi , plapumi , perne ) , rochii , jachete , blanuri si obiecte de gospodarie. CUNUNIA CIVILA Ar trebui sa stim ca la primarie se duc doar tinerii si parintii lor. Nu se fac invitatii speciale iar rudele si prietenii pot veni doar daca doresc. Tinuta este elegante , sobra , de oras , deoarece casatoria civila are loc dimineata. Mireasa si doamnele nu vor purta nici rochii de lame stralucitoare , si nici strasuri. Mirele si domnii vor purta costume elegante dar in nici un caz frac sau smoking. Este o ceremonie simpla iar importanta care i s-a acordat in ultimii ani nu este tocmai potrivita. Fastul si toaletele elegante vor fi arborate in cadrul cununiei religioase si la masa festiva care se organizeaza fie in casa fie le restaurant. Cheltuielile vor fi suportate dupa o intelegere prealabila de catre parintii fetei , parintii baiatului , nasi sau impartite , in functie de posibilitatile lor materiale. Nu exista o regula fixa in acest domeniu , ci important este ca sa nu se nasca ulterior discutii neplacute ce pot genera conflicte nedorite care umbresc acest moment atit de important din viata oamenilor. Ca sa evitam aceste situatii este necesar doar sa ne organizam foarte bine , sa ne respectam promisiunile si sa acceptam hotaririle pe care le ia in acest caz o singura persoana , priceputa , in care vom avea toata increderea. Se obisnuieste sa se dea tinerilor cadou sume de bani. Cum toate discutiile pleaca de la bani se va hotari in prealabil ce se va face cu ei. Situatiile sunt multiple si neprevazute in functie de educatia si posibilitatile materiale ale fiecarei familiei. Se poate expedia tinerilor casatoriti un mandat postal. Se poate de mirelui intr-un moment potrivit un plic cu bani si cu o carte de vizita din partea invitatului. Se va alege in orice caz o formula eleganta si nu se va ajunge in nici un caz la " licitatia " in gura mare a sumelor date. Este un obicei nou si foarte urit , de fapt ca si garoafele si miresucile lipite pe capota masinii ... Tot de prost gust mi se pare " furatul miresii " si marturisesc ca formula stereotipa " casa de piatra imi este profund dezagreabila CUNUNIA RELIGIOASA Daca la primarie casatoria se oficiaza intr-un cadru mai modest , cununia religioasa va benificia de o pregatire speciala. Ar trebui ca doar tinerii sa hotarasca modul in care se unesc in fata Domnului. S-ar putea ca ei sa doreasca o mica ceremonie la un schit pe virf de munte si sa aiba ca invitati doar pasarile cerului. Sa nu-i impiedicam deoarece aceasta zi este a lor si nu a ambitiilor parintilor , ce doresc sa-si vada copii la cea mai eleganta biserica din oras. Dar daca toti hotarasc ca evenimentul sa fie oficiat la biserica , ceremonia se va pregati cu grija , din vreme : - cu 6 - 8 luni inainte - se alege biserica , se discuta cu preotul si se fixeaza data ceremoniei - se alege restaurantul , se fac rezervari , se hotaraste
meniul - se discuta cheltuielile cu toti cei implicati si se
stabileste un buget ferm - se schiteaza lista invitatilor - cu 2 - 4 luni inainte - se aleg si se comanda invitatiile , de obicei de catre parintii fetei. Cautati o solutie simpla si eleganta pentru forma invitatiilor apelind la o cunostinta care va poate ajuta : un arhitect , un artist, un designer. Veti evita astfel cele doua turturele pe o crenguta , care trebuie sa recunoastem sunt de foarte prost gust. Va oferim alaturat un model. - se alege locul unde tinerii casatoriti vor petrece luna (
saptamina ) de miere , se fac rezervarile. Obligatia cumpararii biletelor
revine mirelui. - se decide cine se ocupa de muzica , se retin ore la fotograf si se vorbeste la florarie - se pregatesc toaletele ce vor fi purtate la biserica de catre parinti , nasi si chiar ale domnisoarelor de onoare astfel incit intreg ansamblul sa fie armonizat coloristic. Reamintim ca in afara de mireasa nimeni nu va fi imbracat in alb. - o luna - doua inainte - se expediaza invitatiile care trebuie sa ajunga la destinatie cu cel putin 4 saptamini inainte de nunta. Este obligatoriu ca cel care o primeste sa raspunda invitatiei , sa multumeasca si sa precizeze daca poate veni sau nu. - se cumpara si graveaza verighetele. Ele vor fi pastrate
de catre mire pina in ziua nuntii.
In ziua nuntii Casatoria religioasa poate avea loc in aceeasi zi cu cea civila , dar este foarte obositor. Pe vremuri cermonia la biserica se oficia dupa orele 17.00. Astazi ceremonia are loc si la prinz. Se poate merge imediat la restaurant sau invitatii pot pleca acasa si se vor reintilni seara ; in acest caz se pot schimba toaletele. Se pleaca de la parintii fetei , unde nasii au adus buchetul alb de flori si luminarile impodobite. Atit rudele cit si prietenii vor avea grija sa ajunga la timp , pentru ca cei doi tinerii trebuie sa soseasca ultimii. In biserica se va intra intr-o anumita ordine ; aveti grija sa-l intrebati pe preot in ce consta ritualul. Facem aceasta recomandare deoarece nu exdista reguli fixe , ci ele depind de obiceiul locului. Dupa oficierea cermoniei , mirii ramin pe loc pentru a primi felicitarile , intii ale parintilor , apoi ale rudelor apropiate si in sfirsit ale prietenilor si chiar ale celor necunoscuti aflati intimplator acolo. Din biserica mirii ies primii. In locul unde se desfasoara petrecerea , mirii ocupa locul de onoare. In dreapta mirelui sta nasa , tatal baiatului si mama fetei. In stinga miresei sta nasul , mama baiatulii si tatal fetei. Este posibila si o alta ordine : mirele , nasa , tatal si mama baiatului - in dreapta , iar in stinga mireasa , nasul , mama si tatal fetei. Numai aceste opt persoane au voie sa stea in capul mesei ( se va pune o masa speciala cu fata spre invitati ). La putina vreme dupa inceperea mesei , se toasteaza in sanatatea mirilor. Parintii acestora raspund si multumesc. Deschiderea " balului " o fac tinerii castoriti. Dupa aceea mirele va invita la dans in ordine pe : mama fetei , pe nasa si pe mama lui iar mireasa va dansa cu socrul , cu tatal ei si cu nasul. Se intelege ca ceilalti invitati se pot alatura si ei celor de mai sus. Acesta este un model clasic traditional dar exista multiple variante de petrecere a timpului dupa ceremonial. Importanta ramine oficierea slujbei religioase.
BOALA SI MOARTEA
Ingrijirile date bolnavilor cer multa tarie morala. Chiar daca noi insine n-am fost niciodata bolnavi ar trebui sa intelegem cita atentie , cit calm si cita liniste sunt necesare pentru a ingriji un om bolnav. Prima datorie care revine persoanelor de linga bolnavi este sa le ridice moralul si sa le alunge gindurile negre. Cind facem o vizita unui bolnav aceasta trebuie sa fie foarte scurta. Daca starea pacientului o permite , vom aduce citeva flori al caror parfum sa nu fie prea puternic , bomboane , ciocolate sau poate o carte cu conditia ca aceasta sa fie imteresanta si usor de citit. La capatiiul unui bolnav ne vom stapini , nu vom fi nerabdatori si ne vom abtine de la orice discutie in legatura cu gravitatea bolii sau a nepriceperii doctorilor. Vom fi linistiti , calmi si surizatori. Cea mai eficienta dovada de simpatie este sa ne oferim a rezolva pe cit posibil problemele profesionale sau personale ale celui imobilizat pe patul spitalului. Este foarte important sa nu devenim nerebdatori cind bolnavul ne vorbeste despre boala lui , despre suferintele lui , ci sa intelegem ca in aceste momente doar asta il preocupa. Vizitele la femeile care au nascut trebuie sa fie foarte scurte si ele si sunt rezervate sotului , parintilor sau prietenilor foarte apropiati. Se pot aduce flori , carti , fructe si , daca relatiile sunt mai strinse , un obiect de imbracaminte destinat noului-nascut. Cind cineva moare , familia trebuie sa transmita aceasta veste tuturor celor care l-au cunoscut. In cursul acestor zile prietenii cu adevarat bine crescuti vor gasi ocazia sa-si manifeste simpatia facind nenumarate si discrete servicii care vor scuti familia indurerata de multe neplaceri. Parintii si prietenii apropiati ai defunctului vor fi anuntati personal , prin telefon sau li se va telegrafia. Celelalte persoane vor fi anuntate prin faire-part sau anunturi in presa. Cum acestea din urma , cad sub ochii multor persoane va trebui sa ne ferim de anunturi de prost gust. Oricit de mare ar fi simpatia pe care ne-a inspirat-o defunctul , nu ne vom putea abtine sa suridem daca familia a crezut de cuviinta sa adauge " de ce asa de devreme ? " cind defunctul are 92 de ani ! Durerea cea mai adinca nu ne autorizeaza sa ne lasam dominati de sentimentele care ne conduc la asemenea gafe. Anuntul de deces va mentiona numele celor apropiati , iar in familiile cele mai traditionaliste numai cele ale tatalui si fratelui mai mare. Ordinea obisnuita este urmatoarea : sotul , copiii , parintii , fratii , surorile si rudele prin alianta. Sunt de asemenea idicate data si locul inmormintarii sau al incinerarii. Daca aceasta indicatie lipseste inseamna ca inmormintarea a avut deja loc in cea mai stricta intimitate. In intervalul care separa decesul de inmormintare rudele si prietenii apropiati pot face vizite familiei. Conversatia va fi totdeauna foarte scurta si se va limita la condoleante si la oferta unor eventuale servicii. Nu vom vorbi nici despre suferintele nici despre sfirsitul defunctului. O stringere de mina este adesea mai expresiva decit lungi discursuri. Asemenea vizite nu se fac in haine de doliu ci intr-o tinuta sobra si neutra. Cind am primit un faire-part sau cind am aflat vestea prin presa trimitem citeva cuvinte de condoleante pe o carte de doliu sau de vizita. Nu se telefoneaza si nici nu se trimit condoleante scrise la masina. Patru cincimi din oamenii care se cred bine educeti ignora inca faptul ca nu se trimit asemenea condoleante pe o hirtie marginita de negru care este rezervata doar familiei indoliate. Faire-part-ul serveste in acelasi timp de invitatie la funeralii. Daca se precizeaza ca aceste vor avea loc in stricta intimitate , vor participa numai rudele si prietenii foarte apropiati. Celelalte cunostinte se vor margini sa scrie o scrisoare de condoleante. Florile si coroanele se trimit inaintea ceremoniei sau se duc personal la cimitir. La capela sau la cimitir se prezinta condoleante sub forma unei stringeri de miini mai degraba decit sub forma de cuvinte. Tinuta este intotdeauna de culoare inchisa , daca e posibil , neagra. In majoritatea cazurilor nu se discuta mai ales pe alte teme si este mai bine asa , caci tacerea este atitudinea care convine cel mai bine aceluia care a pierdut o fiinta foarte scumpa. Se raspunde personal sau , cel putin , se trimite un anunt imprimat tuturor persoanelor care au luat parte la doliu prin vizite sau au trimis flori. Pentru cele care au asistat la funeralii , o multumire colectiva in presa este suficienta. Nu se mai atribuie doliului vestimentar aceeasi importanta ca altadata , dar trebuie ca intreaga atitudine a familiei lovite sa manifeste un doliu real prin tinuta. Char daca nu purtam doliu total vom evita hainele colorate imediat dupa funeralii. Sotul , copiii si parintii vor ramine in negru aproximativ trei luni. Tinuta feminina - haine negre , inclusiv ciorapii , palton normal dar cu o banderola neagra. Hainele masculine - inchise , cu cravata neagra si o panglica de doliu la haina sau la palton. Alte trei luni se poarta un semi doliu : hainele feminine normale , fara exces de culoare , hainele masculine normale , cravata normala dar panglica de doliu la haina si palton. In provincie , la tara mai ales , intervalele sunt mult mai lungi. Doliu 6 - 12 luni , semidoliu 3 pina la 6 luni. In perioada de doliu nu se fac nunti , botezuri , nu se dau petreceri si nu se iese seara in oras daca nu e strict necesar. Deci incheiem acest manual in fata unui mormint. Aceasta carte s-a straduit sa indice conduita necesara de-a lungul tuturor imprejurarilor existentei , dar arta de a trai frumos include si o mare doza de inefabil. Este momentul in care meditam asupra scurtei noastre treceri , restul nu e decit tacere.

BUNELE MANIERE (19)

19. CADOURILE
ARTA DE A OFERI : CINE ? CUI ? CIND ? CE ? CUM ?
Cadoul nu este obligatoriu. El nu poate fi nici cerut, nici comandat , nici sugerat decit in citeva situatii speciale. Insa un om bine crescut va primi cu placere citeva sfaturi in acest domeniu. A sti sa oferi mici daruri si sa o faci cu discretie este un semn de noblete sufleteasca. Exista oameni generosi dar exista si oameni meschini si zgirciti. Nu este totusi greu de observat ca o persoana care nu intra intr-o casa cu mina goala , este privita cu mai multa simpatie , decit musafirul ce se scuza de fiecare data ca la florarie era inchis ! Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intimplator in Japonia - tara politetii - se fac cursuri pe aceasta tema. Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere , dar cu o conditie : sa fie date din suflet si dezinteresat. A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este amenintat de corijenta sau medicului pentru un certificat de concediu la care nu ai dreptul , nu sunt semne de politete , ci dimportiva. De asemenea , nu vom da cadouri unei cunostinte venite din strainatate , cu o situatie materiala mai buna decit a noastra deoarece o vom obliga sa-si bata capul ce sa ne trimita sau ce sa ne aduca cu proxima ocazie. Cu atit mai neplacut e pentru cel care a primit un dar oarecare , sa citeasca lista de ... comisioane pe care i-am pregatit-o ! Intre prieteni , in familie , intre indragostiti se pot face cadouri oricind. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau bunicii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intimplare la un mic magazin. Am auzit intr-o casa o formula draguta : acesta este un cadou de " ne - ziua ta " ! In schimb vom fi mai putin " generosi " cu odraslele noastre pe care nu le vom obisnui sa astepte in fiecare zi un cadou. Pretentiile lor nu se vor termina niciodata si vom educa niste egoisti rasfatati. Apoi riscam sa ne puna in situatii delicate intrebind cu obraznicie musafirii : " Ce mi-ai adus ? " Daca am rugat pe cineva sa ne cumpere un obiect oricit de mic , ne interesam de pret si il vom achita imediat. Dar daca persoana care ne-a facut serviciul isi exprima dorinta de a ni-l face cadou , nu prelungim discutia la nesfirsit. Multumim , acceptam si ... tinem minte ! Sa nu abuzam de prietenii nostri rugindu-i in permanenta sa ne cumpere cite ceva , mai ales daca nu le putem face si noi la rindul nostru mici servicii. Treptat , o astfel de persoana isi va pierde simpatia celor din jur. ! Nu vom face daruri costisitoare chiar daca avem o situatie materiala infloritoare. Nu este o dovada de bun gust si poate provoca mai devreme sau mai tirziu un conflict nedorit. Se poate oferi orice alt obiect util , de la un deschizator de conserve pina la o tigaie de teflon , uneori chiar si lucruri de mincare. Dar si aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace de ziua ei un kiligram de carne. Insa niste cutii frumoase de brinza frantuzeasca , sardele sau pateu pot fi foarte bine primite. Un cadou trebuie gindit , cumparat , ambalat , oferit. Trebuie sa fie frumos , util si sa provoace o adevarata placere celui care il primeste. Tocmai aceste dificultati dau unui cadou o valoare deosebita si nu pretul lui. Acesta va fi inlaturat cu grija. Exceptie fac discurile si cartile , de pe acestea pretul nu se sterge. Cartea nu se atinge ! Se va pune intre filele ei o hirtie eleganta sau o carte de vizita pe care ne putem exprima gindurile bune. Dedicatii si autografe pot fi date numai de catre autori. Cel care a primit-o si doreste sa o pastreze are voie , inainte de a o pune in biblioteca , sa se semneze discret pentru a nu o incurca mai tirziu cu o alta ce nu-i apartine. Dupa ce am aflat sau am ghicit dorintele celor carora dorim sa le daruim un obiect oarecare , il cumparam din vreme si il punem bine. Vom evita astfel aglomeratiile din magazine in preajma sarbatorilor si ne vom cruta multi nervi, deoarece ca un facut , tocmai lucrul cel mai banal pe care ni l-am propus sa-l cumparam ... nu se gaseste ! Exceptie fac dulciurile si florile. Dar chiar si florile pot fi cumparate din vreme si tinute in frigider ambalate in pergament sau chiar ziare. Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestind ca e prea scump , ca nu trebuia sau , mai rau ... ca are oroare de bibelouri. Va multumi , se va bucura si chiar va reveni cu comentarii agreabile de citeva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place , ne vom ascunde nemultumirea. In nici un caz nu vom spune : ce sa fac cu aceasta sampanie ? Mai am inca 10 sticle ! Copilului ce s-a straduit sa ne aduca un ruj ce nu ni se potriveste sau un vas de flori ce nu ne place , nu-i vom face atunci , pe loc , nici un fel de observatie. Vom deschide o discutie pe aceasta tema cu alta ocazie si il vom invata cum se cumpara un cadou. Cel care a facut un dar nu va insista foarte mult sa afle daca ne place sau nu. Este firesc sa cumparam " souveniruri " atunci cind calatorim. Tot firesc este sa le oferim familiei si cunostintelor noastre cind ne inapoiem. De cele mai multe ori aceste obiecte sunt kitchuri. Ce ne facem cu " gondola " primita de la Venetia ? cu " Tour Effel " primit de la Paris ? cu ursul de ipsos de la Vatra Dornei ? cu scoicile incrustate pe un papuc primite de la Eforie ? Nu ne poate obliga nimeni sa ne uritim viata uitindu-ne toata ziua la ele. Le vom pune toate la un loc , intr-un dulap sau intr-o debara , si la prima curatenie generala , ne vom lua inima in dinti si le vom arunca ! Nu vom face cadouri obiecte pe care le avem in casa si nu ne plac. Daca sunt de valoare le putem da celor apropiati , in cazul in care acestia si le doresc - insa fara comentarii de genul : " ma mir ca-ti place , mie mi se pare oribil ! ". Nu daruim , daca nu ne pricepem , timbre unui filatelist , accesorii de pescuit unui pescar , culori unui pictor. Ei cunosc in mod cert niste mici magazine de specialitate ce le satisfac pretentiile rafinate si pe care noi nu avem de unde sa le ghicim. Daca dorim sa ne aratam recunostinta fata de cineva care ne-a facut un bine : medic , avocat , profesor etc. vom avea mare grija la alegerea cadoului. Este bine sa ne rezumam la albume de arta , cutii de bomboane , dulciuri facute de noi sau bauturi fine. Dar daca ne gindim la un obiect trebuie sa ne asiguram ca nu este total nepotrivit. Nu vom oferi obiecte voluminoase ce ocupa mult loc si in nici un caz animale sau pasari , daca nu am intrebat in prealabil. - Nu vom da nimanui carti pe care nu le-am citit sau macar nu am primit asigurari de la o persoana competenta ca merita a fi citite. - Persoanelor cu care nu suntem in relatii apropiate nu le vom oferi obiecte de imbracaminte sau de toaleta. Ne limitam la o esarfa , un fular sau o colonie de foarte buna calitate. Nu cumparam si nu oferim farduri , colonii , spray-uri la intimplare , numai pentru a cumpara ceva. Orice om are preferintele sale si daca nu i le cunoastem , ne abtinem. Din pacate se raspindeste obiceiul de a da bani in loc de cadou. Am mai vorbit despre acest urit obicei intr-un capitol anterior , nu vom mai insista. Este o mare diferenta intre banii pe care un parinte ii da de ziua copilului sau pentru ca acesta sa-si cumpere o perche de blue-jeans pe masura si banii pe care ii aduce in " dar " mamei sale tinarul inginer , proaspat casatorit ! Nu se face ! Banii , daca el considera ca trebuie dati , vor fi oferiti cu alta ocazie iar la aniversare va aduce un cadou pe care l-a ales cu drag , dupa ce s-a gindit indelung. Un cadou valoreaza cit doua daca este oferit la timp, adica strict in ziua in care are loc evenimentul. Ambalajul unui dar este foarte important. Vom avea intotdeauna in casa panglici si hirtii frumos colorate , pe care le vom cumpara cind ni se iveste ocazia , fara sa ni se para o cumparatura inutila.
FLORILE - De la inceput trebuie sa spunem ca orice cadou se ofera insotit de o floare. Chiar si pachetele sunt mai frumoase daca le ornam cu o crenguta de brad , cu o ramura de visc sau cu niste imortele. - Nu se ofera si nu se tin in casa flori artificiale, oricit de reusite ar fi aceste imitatii. Este de foarte prost gust. - Cu putin efort si imaginatie , mai ales in anotimpurile calde se pot oferi flori de cimp sau flori rare pentru a nu cumpara mereu cele cinci garoafe imbobocite, banale si rigide. ( In franta , de pilda , nu se ofera garoafe. Ele sunt folosite doar pentru jerbe si coroane. ) - Se evita florile prea mari sau prea pretentioase ( calele , gladiolele , nuferii ) pentru ca s-ar putea sa nu fie pe gustul gazdelor. Toate florile sunt frumoase , dar in general , un om delicat , prefera florile delicate , ca anemonele , lacramioarele , violetele , ghioceii , macii , brindusele, margaretele englezesti si multe altele. - Florile se ofera fara ambalajul in care le-am cumparat , chiar daca este foarte frumos. Vom lua hirtia si o vom face sa dispara , eventual in buzunar sau in poseta , inca inainte de a intra in casa si le vom oferi cu cozile in jos. - La noi in tara exista obiceiul de a oferi flori in numar impar. Se spune ca cea care le primeste completeaza buchetul ! - La ceremonii funebre se dau flori in numar par. Chiar si jerbele respecta aceasta regula. - Nu se duc flori barbatilor decit daca sunt la spital. - La spital nu se duc flori cu un miros prea puternic si nici prea mari. Este bine sa ne gindim de acasa in ce vor fi puse. Nu este greu sa aducem noi insine un vas potrivit. Poate evitam astfel eternele sticle de lapte si borcanele de gem care " impodobesc " atit de dizgratios saloanele , chiar daca in ele s-au pus niste flori frumoase ! - Exista o aversiune - nemotivata - impotriva ghivecelor cu flori. Daca este vorba despre un pomisor pitic ornamental , de o azalee frumoasa sau de un cactus deosebit , nimic nu ne opreste sa le oferim unor prieteni. S-ar putea ca acestia sa se bucure de darul primit multi ani de zile , gindindu-se cu drag si la noi. Ne interesam insa daca vor fi bine primite. Cunosc si persoane care adora cactusii , dar si unele care ii detesta. - Din cauza saraciei in care am trait in ultimii ani, am uitat un obicei pe cit de comod pe atit de elegant : sa trimitem flori prin comisionar. Multe florarii au la dispozitie un om care ne poate face serviciul de a duce un buchet de flori la o data si o ora precisa. Vom avea insa grija sa-i dam o adresa cit mai exacta. Vom comanda buchetul , il vom plati anticipat , vom intreba daca cel care il duce este angajat si platit de firma respectiva , daca nu ii vom achita si lui anticipat drumul. Vom lasa o carte de vizita , pe care vom scrie citeva rinduri adresate destinatarului. Nu vom trimite buchete anonime decit daca tinem cu tot dinadinsul sa cream incurcaturi neplacute ! Cel care primeste florile , va da si el o suma de bani comisionerului si va semna de primire. Apoi va multumi cit mai repede , telefonic , celui care i le-a trimis. Ce util este un astfel de serviciu , cind vrei sa fi un om bine crescut si sa trimiti niste flori , de exemplu , a doua zi dupa o vizita , unor persoane in casa carora te-ai simtit atit de bine. Ce surpriza placuta va avea fiica noastra cind va primi de la colegii de clasa un buchet de 18 trandafiri albi in ziua in care isi sarbatoreste majoratul ! Sa nu ne sperie sumele de bani pe care trebuie sa le platim. Sunt infime in comparatie cu bucuria pe care o producem celor pe care ii iubim si ii stimam ! Sa spunem si citeva cuvinte si despre limbajul florilor. Poate sunt superstitii dar exista persoane care tin la ele , incit inainte de a cumpara si a da flori e bine sa ne gindim putin pentru a nu comite gafe. Despre cale se zice ca aduc ghinion. Florile rosii semnifica iubire si pasiune , cele galbene gelozie , cele alba puritate. Nu vom duce unei matusi in virsta de la care asteptam o mostenire un buchet de " nu ma uita " si nici mamei sotului nostru o specie de cactus ce creste spectaculos si poarta numele popular de ... " limba soacrei ". Florile pe care le primim le asezam imediat intr-un vas cu apa. Cind asteptam musafiri vom avea la indemina pregatite vase de diferite marimi. In nici o situatie nu se refuza florile ce ni se daruiesc. Aceasta regula nu este insa valabila si pentru obiecte. Avem dreptul sa refuzam un cadou ? Nu ! Chiar daca nu ne place , un cadou este un cadou si sa-l refuzi inseamna sa jignesti pe cel care ti l-a oferit. Acesta regula are totusi exceptii. Sunt cazuri speciale cind un cadou poate fi interpretat ca mijloc de presiune sau de convingere si , daca il primesti , inseamna ca accepti sa faci serviciul respectiv. In acest caz trebuie sa-l inapoiezi. Este desigur dezagreabil pentru cel care il ofera dar trebuie sa inteleaga situatia si numai pe el insusi trebuie sa se supere ca a fost lipsit de tact. Functionarii , dupa cum am mai mentionat nu trebuie sa primeasca niciodata cadouri valoroase mai ales cind au o functie importanta. Cinstea si constiinta profesionala nu le lasa alta alegere. Sa inapoiezi ulterior cadouri care ti-au fost facute nu este admis decit in anumite cazuri speciale. Cind cineva te calomniaza sau te jigneste , poti sa-i inapoiezi , fara nici un cuvint , cadourile pe care ti le-a facut , dar nu este obligatoriu. Dupa o veche traditie , indragostitii care s-au despartit nu isi restutuie unul altuia cadourile primite. Aceasta regula nu este absoluta decit daca unul dintre ei a adus prejudicii grave onoarei celuilalt sau daca darurile facute sunt foarte pretioase. Buna cuviinta , pe care legea o sprijina in acest caz , va cere sa se inapoieze obiectele de mare valoare. Toate aceste situatii nu sunt totusi fara exceptii. Un cadou primit este de regula numai al aceluia care l-a primit. Pentru a evita aceste situatii neplacute ar fi bine sa ne gindim bine ce oferim si mai ales cui.
DIFERITE OCAZII IN CARE DAM CADOURI
- Sf. Nicolae - 6 decembrie. Este una din cele mai asteptate sarbatori de catre copii. Ii vom invata sa-si puna la usa ghetutele lustruite de cu seara ( in ajun ). Dupa ce s-au culcat le vom umple cu daruri , constind in general din dulciuri , pe care le vor gasi a doua zi de dimineata. Le vom spune si povestea cu nuielusele pe care s-ar putea sa le primeasca daca nu sunt cuminti. - Craciunul - 25 decembrie - se sarbatoreste nasterea Domnului nostru , Isus Hristos. Cind copii sunt mici , vom impodobi bradul fara ca ei sa ne vada , daca sunt mai mari vom apela la ajutorul lor. Bradul trebuie sa fie impodobit pe 24 decembrie , zi deosebita pentru ca este ajunul Craciunului , si vom da o deosebita solemnitate acestei seri , invitind musafiri si asteptind colindatori. Vom pune sub brad daruri pentru toti membri familiei , dar si pentru invitati. Ele vor fi frumos ambalate , vor avea etichete si vor fi date in cadrul unui ceremonial aparte. Momentul va fi cit mai mult prelungit si va constitui o veritabila sarbatoare. Tot acum vor fi chemati si colindatorii , pentru care vom pregati din vreme daruri. Deoarece ajunul Craciunului este inca zi de post se dau de obicei : covrigi dar si nuci , mere , portocale sau alte fructe. - Anul nou. Se dau bani copiilor deoarece acestia ne-au sorcovit. La masa festiva de Revelion pe data de 31 decembrie se vor pune in fata fiecarui invitat , in stinga , sub servet, mici cadouri , ca de exemplu : un set de batiste , un portofel, o bijuterie , cosmetice , un stilou , o agenda , un calendar , etc , in functie de posibilitatile materiale ale familiei respective. Important este ca fiecare dintre invitati sa intimpine noul an primind un mic dar de care se va bucura in mod sigur. - 1 Martie - Este o zi asteptata de toata lumea cu multa nerabdare. Scapam de hainele groase de iarna si chiar daca afara este lapovita stim sigur ca a venit primavara. La aceasta data se ofera mici obiecte confectionate de noi sau cumparate , insotite de traditionalul snur alb impletit cu rosu. Florile ar trebui sa insoteasca intotdeauna martisoarele. Le vom alege pe cele care au o semnificatie : cosar , barza , cheita etc. Le vom ocoli cu grija pe cele de prost gust care din pacate au invadat comertul. Este vorba de cele confectionate din blanuri si pene , dar nu numai despre ele. Din nou trebuie sa amintim ca nu pretul ne va sfatui sa facem o alegere buna. A le lua la intimplare doar pe cele mai ieftine sau pe cele mai scumpe , nu este o dovada de bun gust. Cind scriam aceasta carte am primit de la o prietena tinara o penita veche gasita intr-un sertar al bunicului ei. Mi-a facut o deosebita placere ! Le vom prinde pe un carton pe care ne scriem numele sau le vom pune intr-un plic insotit de o carte de vizita. Peste ani cind vom unbla in sertarul cu amintiri , ne vom aduce aminte cu placere de persoana care ni l-a oferit. Femeile au voie sa-si dea cadou una alteia martisoare? Da , e frumos ca si noi la rindul nostru cind primim un martisor sa oferim un altul. In nici un caz nu-i vom pune pe masa persoanei respective un pumn de martisoare zicindu-i : alege-l pe cel care iti place. Nu mai este un dar ci o ofensa. Barbatilor nu li se ofera martisoare.
- Floriile - Sa nu uitam sa felicitam de Florii pe toti cei care poarta nume de flori. Sa o facem in scris sau trimitind un buchet de flori. Imi povestea o doamna pe care o cheama Florina ca in ziua respectiva avea musafiri de care nu s-a putut ocupa deoarece avea mereu de rspuns la telefon. Daca suntem invitati la masa chiar in aceasta zi fara sa ni se spuna de ce , vom ghici singuri ca pe prietena noastra Rodica o mai cheama si Florina , Viorica sau Brindusa si isi serbeaza onomastica. In acest caz vom aduce pe linga flori si un cadou.
- Pastele - Pentru ca slujba de Inviere are loc simbata la ora 12 , se merge la biserica noaptea. Este bine sa luam si copii cu noi daca nu sunt prea mici. De Craciun se ofera celor mici mai mult dulciuri si jucarii iar de Paste le vom darui bomboane , oua de ciocolata dar si hainute noi. In general copii nu se bucura prea mult cind primesc haine. Ei sunt mereu curati si frumos imbracati. Dar in aceasta zi obiectele de imbracat au o anumita semnificatie. Ele vor fi imbracate la slujba de inviere si in prima zi de Paste. Un alt obicei care le face o mare bucurie copiilor este de a ascunde darurile lasate de " iepuras ". Se vor distra foarte bine cautindu-le si ziua va fi pentru ei o adevarata sarbatoare.
- Aniversarea zilei de nastere. Aproape mai important decit darul propriu-zis este sa ne aducem aminte cu exactitate de aceasta data pentru a transmite felicitarile chiar in ziua respectiva. In acest scop ar trebui sa avem un calendar special pe care il putem confectiona singuri , dupa modelul alaturat. Il vom atirna pe un perete : este si decorativ si mult mai util decit o agenda bine pusa la punct , dar pe care uitam sa o consultam ! Daca nu ne intilnim cu persoana respectiva ii vom da un telefon de felicitare : tot dar se numeste.
- Onomastica ( ziua numelui ). Se sarbatoreste dupa calendarul ortodox. Sfinta Elena si sfintul Constantin , sfintul Mihail si Gavril , sfintul Nicolae - sunt sarbatori cunoscute , dar putem face o bucurie felicitindu-i si pe cei pe care ii cheama : Ecaterina , Teodosia , Anastasia.
- Nasterea si botezul. Se vor aduce cadouri atit copilului cit si mamei , chiar daca nu suntem invitati la botez. De aceasta data darurile vor fi alese dintre cele mai utile si de stricta necesitate. Ne putem consulta cu familia respectiva. Ar fi pacat ca acestia sa se trezeasca cu doua carucioare la un singur copil ! Obligatiile materiale cele mai serioase revin nasilor. Acestia vor aduce , pe linga traditionalul trusou , si un cadou valoros , care sa-i ramina copilului amintire , daca-i posibil , toata viata : o bijuterie de aur , un pahar de botez de argint , dupa posibilitatile fiecaruia. Nici nasii nu vor uita ( cum se mai intimpla in ultima vreme ) sa-i faca un cadou deosebit mamei copilului. Aceste daruri pot fi dintre cele mai diverse : o bijuterie delicata , un parfum , un vas de flori , un tablou si chiar carti si discuri. De fapt se poate oferi orice , iar obiectul respectiv va capata in timp o valoare deosebita , amintindu-i mamei mereu fericitul eveniment.
- Casatoria. Chiar daca participam la masa festiva , este de preferat sa trimitem cadourile dinainte. In ziua respectiva este atit de multa agitatie incit riscam ca ele sa treaca neobservate si sa se piarda cartile de vizita. Tinind seama de virsta lor , tinerii au nevoie de lucruri foarte diverse , deci va fi usor sa alegem un cadou folositor. In aceasta situatie cadoul nu va fi neaparat o surpriza. Este preferabil sa discutam cu mirii sau cu parintii acestora despre ceea ce isi doresc decit sa oferim al cincilea serviciu de cafea. In multe tari din Europa s-a extins obiceiul " listei de mariaj ". Aceasta este alactuita de catre miri cind isi anunta data casatoriei. Lista se face la un mare magazin ales de ei si se lasa acolo. Ea cuprinde o gama foarte larga de obiecte si de preturi ( pentru toate buzunarele ! ). Numeroase magazine specializate in " liste de mariaj " sunt astazi informatizate : alegerea obiectului se face prin Minitel si se plateste cu carte de credit. Este suficient sa telefonezi si sa dai numele tinerilor si apoi sa dai un cec corespunzator pretului cadoului insotit de o carte de vizita cu citeva cuvinte de felictare. La intervale scurte , magazinul transmite tinerilor cadourile primite si cartile de vizita. Acestia vor multumi cit mai repede si eventual vor invita peroana respectiva intr-o vizita avind grija ca obiectul respectiv sa fie la vedere sau macar sa se vorbeasca despre el. " Lista de mariaj " se retrage in general de la magazin la doua saptamini dupa nunta. Neavind inca magazine specializate in acest domeniu , putem totusi alcatui aceste liste anuntindu-ne rudele si prietenii din timp ca ele exista si unde. Se va proceda la fel : cel care a consultat lista va bifa obiectul pentru a nu fi repetat. Tot din aceasta lista se pot inspira si colegii de serviciu , adunind bani si cumparind un cadou mai scump. Pe cartea de vizita se vor semna toti cei care au contribuit la cumpararea cadoului. Va primi fiecare in parte multumirile mirilor. Chiar daca am trimis dinainte cadoul in ziua ceremoniei vom aduce in mod obligatoriu flori. Cadoul pe care mirele il va face miresei in ziua casatoriei nu va fi nici cerut nici comandat ci va constitui o surpriza. Intr-o casa in care un cuplu de tineri castoriti se inteleg bine , este recomandabil sa se aniverseze data casatoriei. Invitatiile vor fi facute rudelor sau prietenilor dar se va specifica scopul petrecerii. Cadourile vor fi si de aceasta data mai practice ca in alte ocazii. In special la primele aniversari. Ca o curiozitate demna de retinut sunt denumirile aniversarilor , odata cu scurgerea timpului. Este un prilej de bucurie si de amuzament sa oferim la aniversarea a cinci ani de la casatorie obiecte frumoase numai din lemn. Obligatia celor care invita este doar de a anunta citi ani au trecut de la evenimentul care i-a unit. - La 3 ani nunta de piele - La 5 ani nunta de lemn - La 10 ani nunta de cositor - La 12 ani nunta de matase - La 15 ani nunta de portelan - La 20 ani nunta de cristal - La 25 ani nunta de argint - La 30 ani nunta de perle - La 40 ani nunta de rubin - La 50 ani nunta de aur - La 60 ani nunta de diamant
- Vizitele. In casele cu copii un om politicos nu va intra fara o surpriza cit de mica pentru acestia : fructe , ciocolata , bomboane. Cind suntem invitati in mod special la masa sau la petrecere , fara a se sarbatori ceva deosebit , vom aduce totusi flori sau o bautura fina. Nu vom aduce fursecuri sau prajituri din comert intr-o casa in care gospodina este renumita pentru modul in care le face ea singura.
OBIECTUL IMPRUMUTAT NU ESTE DAT !
Vom spune de la bun inceput ca obiectele imprumutate ar trebuiu sa revina la proprietari cit mai curind posibil. Asta ar trebui sa se inteleaga de la sine , dar din pacate nu se intimpla mereu asa. Obiectele care se restituie cel mai greu , dupa cum se stie , sunt cartile. Toata lumea a avut destule surprize neplacute in acest domeniu , toata lumea si-a vazut disparute destule carti preferate pentru a avea motive de neincredere cind i se cere o carte. Un umorist spunea ca inainte de a te plinge ca ti-au disparut carti , trebuie sa numeri in biblioteca ta cite sunt straine si cite ale tale ! Dar asta nu ne consoleaza si ar fi frumos ca persoana , careia i-ai acordat incredere sa trateze cu respect proprietatea altuia. Ea va inveli cartea si nu o va pune niciodata deschisa sau intoarsa pe o masa , va folosi un semn de carte , se va feri sa o pateze , sa o adnoteze sau sa o rupa. Daca totusi ai deteriorat o carte nu te multumesti sa te scuzi , ci te oferi sa o inlocuiesti. Proprietarul va refuza sau va accepta oferta dupa ce s-a gindit daca are cu adevarat nevoie de ea. Sa pastrezi cartile imprumutate mai mult de doua saptamini inseamna sa fii lipsit de educatie , sa nu le inapoiezi inseamna sa acreditezi o vorba celebra : " sa iei cu imprumut o carte inseamna sa o furi , sa o dai cu imprumut inseamna sa o lasi furata ". Se vehiculeaza chiar ideea ca este un " furt mobil " - deci admis ! Nu este adevarat. Un om cu educatie va restitui intotdeauna la timp cartile imprumutate. Si ca sa nu uite , nu va pune carti straine in biblioteca ci undeva la vedere pentru a le restitui cu proxima ocazie. Nu se imprumuta cartile altcuiva. Cit despre bani nu imprumuti decit in mod exceptional si intotdeauna in mediul social pe care il frecventezi. Inainte de toate , o femeie nu trebuie niciodata sa imprumute de la un barbat. Desigur nu e dezonorant sa ceri unei rude sau unui intim o suma mica devenita necesara pe neasteptate. Vei fixa o data si o vei respecta cu strictete. Astfel vei avea un nume bun si vei gasi oricind pe cineva sa te imprumute cu placere fara sa te simti umilit. Cind n-ai semnat nici o chitanta un imprumut devine o datorie de onoare la fel ca datoria de la joc. Sa fim atenti cui imprumutam , caci raii platnici sunt in general cunoscuti. Chiar o suma mica nedata inapoi la timp sau pur si simplu uitata poate strica o prietenie. Este de datoria celui care ia sa tina minte exact suma si data cind trebuie sa o restituie. Nu intimplator francezul are o vorba : " Les bons comptes , font les bons amis. " ( socotelile corecte , mentin prieteniile ).

BUNELE MANIERE (18)


18. TIMPUL LIBER

JOCUL , SPORTUL SI FAIR-PLAY-UL

JOCUL - PORTRET AL OMULUI

Este un lucru bine stiut ca omul isi dezvaluie
adevarata sa fire atunci cind joaca sau se joaca. Totusi
daca in autobuz , pe strada sau la serviciu isi controleaza
atent gesturile este necesar sa o faca si in timpul
jocului.
S-a gasit printre hirtiile postume si ravasite ale
lui Einstein o formula frapanta : viata = munca + joc. Aceasta
ecuatie rostita de o fiinta care a fost in acelasi timp un
mare savant si un om in deplinul inteles al cuvitului ,
poate fi considerata ca o demonstratie a importantei jocului
in comportamentul uman. Jocul este fara indoiala cel mai bun
mijloc de relaxare dupa o zi de munca , deoarece el destinde,
recreaza si permite omului sa acumuleze noi forte pentru ziua
urmatoare. Un mare sportiv , un campion in cursele
automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul
succeselor sale. Acesta a raspuns : " Am actionat mereu ca si
cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul ". Iata o
regula minunata de urmat , nu numai cind jucam , dar si in
toate imprejurarile vietii. Pentru ca acest principiu sa nu
fie considerat drept un semn de slabiciune ar trebui sa nu
avem nefericirea sa frecventam mediul rechinilor dar nici al
fazanilor. Sa adaugam ca si pentru cei care au in vedere
functia recreativa a jocului se impun anumite reguli de tact
si de bun gust fara de care nu vor mai fi invitati
niciodata intr-un grup care se reuneste pentru a se distra.
Prima conditie , bineinteles , este sa respectam strict
regulile jocului. La ruleta , de exemplu s-au acumulat de-a
lungul secolelor , reguli care domina jocul cu precizie si ne
ajuta sa rezolvam toate situatiile posibile. Sa incepi o
discutie pe acest subiect ar fi , nu numai de prost gust ,
dar si total inutil. Exista totusi anumite jocuri , de carti
sau altele , pentru care exista fie reguli diferite , fie
diferite interpretari , fie chiar reguli care variaza de la
caz la caz. De exemplu , in rummy trebuie sa explici
jucatorului socotela de puncte necesare pentru etalarea
cartilor , bonificatiile pentru hand-rummy , pentru flush si
pentru flush-royal. In aceste jocuri cu variante se cade sa
precizam totul cu exactitate inainte , pentru a evita o
situatie neclara care ar genera discutii sau chiar dispute la
sfirsitul jocului. Jucam pentru a ne juca si nu pentru a
cistiga ! Fiecare da ce are mai bun in el pentru a ajunge
la victorie si este perfect normal , ca in competitii , febra
sa fie aceeasi pentru toata lumea , de la jocurile cele mai
simple pina la cele mai complexe. Dar exista un singur
cistigator , sau o singura echipa cistigatoare , adevar la
mintea cocosului , a carui ignorare ii face pe cei care pierd
sa se manifeste dezagreabil. Sa pleci de la masa de joc bine
dispus , sa cistigi fara manifestari ostentative pare normal si
ar trebui sa fie o regula pentru toata lumea. Totusi , din
nefericire , vedem atitia jucatori care atunci cind pierd fac
o mutra acra , tipa sau injura , sau cistigatori tratindu-i pe
invinsi cu o ironie zdrobitoare , si marturisim ca nu ne plac
nici unii nici ceilalti. Jocul este un test de discretie si
de stapinire de sine. Impasibilitatea nu este ceruta la toate
jocurile la fel de sever ca la poker , unde a devenit
proverbiala , dar calmul si cind cistigi si cind pierzi este
un semn de autocontrol indispensabil. Toate jocurile , cu
exceptia sahului , sunt , mai mult sau mai putin , supuse
hazardului , norocului fie ca acesta este simbolizat de zaruri,
de carti sau de o minge care se rostogoleste. La unele
jocuri , norocul este singurul criteriu. In altele sunt necesare
inteligenta , prezenta de spirit si atentia.
Miza jocului se stabileste in functie de imprejurari
si de parteneri. Majoritatea jocurilor de hazard isi pierd
orice interes daca nu au macar un cistig simbolic. In
schimb , la jocurile care ne solicita inteligenta si
perspicacitatea , miza poate sa lipsaesca. Ea trebuie insa sa
fie intotdeauna adaptata conditiilor materiale ale partenerului.
Un jucator bogat sau caruia ii place gustul riscului nu
trebuia sa propuna mize la care celalalt jucator nu poate
face fata. Dar daca am pierdut , chiar daca sansa ne-a
ocolit cu incapatinare nu e decit o solutie : datoriile de
joc sunt datorii de onoare. E inutil sa-l deplingi pe cel
care a pierdut deoarece s-a expus singur. E preferabil ,
intr-adevar , sa te gindesti inainte de a juca o suma mare ,
decit sa regreti mai tirziu.
Este incorect sa intrerupi jocul in momentul in care
cistigi. Inseamna sa iei partenerului orice sansa de a-si lua
revansa la urmatorul joc. Daca nu poti sa-ti permiti sa
pierzi , nu trebuie sa te apropii de o masa de joc. Marea
majoritate a jocurilor de societate sunt , in prezent ,
jocurile de carti. Fiecare tara are jocul sau national :
belota in Franta , skat in Germania , tarok in Austria , jass
in Elvetia. Alaturi de acestea exista o intreaga gama care
merge de la 66 la bridge , la rummy , poker si ecarte. Dar
oricare ar fi jocul si oricare ar fi regulile lui , exista
anumite recomandari dictate de buna cuviinta. Se utilizeaza
totdeauna jocuri noi sau bine intretinute. Ele trebuie sa fie
puse in ordine. Cartile patate , rupte , cu colturile intoarse
sint nu numai inestetice dar au si semne caracteristice
care permit unora sa le recunoasca , de unde rezulta un
avantaj neloial , fata de cei care nu le cunosc.
Nu aveti voie sa trintiti cartile , sa loviti masa cu
pumnul , sa faceti glume proaste , sau sa va ridicati pentru a
da mai multa forta aruncarii victorioase a unui care de asi.
De asemeni nu veti face nici un fel de semne pentru a da
informatii partenerului deoarece toate aceste gesturi sunt de
prost gust.
Nu este necesar , desigur , sa pastram o tacere
religioasa in timpul jocului de carti , dar nici sa lasam
conversatia sa ajunga pe prim plan si jocul - pe al doilea.
Daca se naste o discutie ea trebuie sa fie scurta si
purtata pe un ton neutru. In cazurile neclare gazda accepta
ca invitatul are dreptate !
Un spectator care nu joaca nu este neaparat purtator
de noroc - joly-joker. El poate sa urmareasca o partida , sa
accepte jocul fiecaruia dar - se intelege de la sine - se va
abtina de la orice comentarii si de la orice sfat. Daca nu
poate sa o faca si ofera informatii pe care ceilalti nu le
au , trebuie exclus imediat.
A juca in public necesita un control permanent asupra
reactiilor noastre nervoase. Nu lasam sa ni se vada bucuria
sau teama ceeace ce tradeaza o totala lipsa de stapinire de
sine. Chiar daca tocmai ne-am pierdut ultimul leu trebuie sa
ne pastram calmul , deoarece este singurul capital care ne-a
mai ramas.
Daca suntem jucatori pasionati trebuie sa ne ferim ca
in orice ocazie sa propunem " o partida ".
Daca jucam la cineva acasa , acesta va asigura
bauturile racoritoare , cafeaua , biscuitii si tigarile. Totul va
fi asezat pe mici masute , alaturi de masa de joc. Aceste
gustari nu trebuie , totusi , sa devina scopul principal al
intilnirii. Un bun jucator nici nu le apreciaza , pentru ca a
venit sa joace nu sa manince si jocul il acapareaza complet.
Este motivul pentru care nu ai voie sa impui pauze in
timpul jocului pentru a schimba un disc sau a discuta despre
vreme sau despre politica. Jocul nu se intrerupe sub nici un
motiv deoarece risti si sa-i deranjezi pe cei pasionati.
Cind ti se propune sa participi la un joc iti vei
rezerva toata seara in acest scop si vei sta cit stau si
ceilalti invitati.
Cind primesti cu regularitate prieteni pentru a juca
trebuie sa te straduiesti sa aduni parteneri de forte egale.
Cind se joaca pe bani , vom invita persoane carora le place
sa riste si care dispun de mijloace financiare sensibil
egale. Cind se joaca mai des intr-o casa nu e o dovada de
proasta crestere - ci dimportiva - sa participam la cheltuielile
pe care le face gazda.

BUNELE MANIERE (17)


17. BUNELE MANIERE IN CALATORIE


Cineva a declarat ca sa calatoresti e mai important
decit sa-ti atingi scopul. Aceasta afirmatie pare fondata pe
experienta unuia dintre acesti " glob trotter-i " care stiu ca ,
daca uneori " telul dezamageste , calatoria niciodata ". Dar daca
vom fi mereu nemultumiti fiind in alta tara ca nu e ca la
noi , ar fi mai bine sa raminem acasa.
Un adevarat calator va retine ceea ce este frumos si
isi va nota pe cit posibil lucrurile care l-au impresionat.
O calatorie se face cu bucurie si placere , sentimente pe
care le vom retrai cind vom rasfoi jurnalul de calatorie ,
vederile pe care le-am cumparat si cind ne vom uite la
fotografiile pe care le-am facut. Frumusetea unei calatorii nu
depinde de numarul de kilometri parcursi. Mai bine am petrece
doua saptamini intr-o cabana la munte , in tara decit sa
facem o calatorie in care am stat doua zile la Zurich , una
la Milano , doua nopti la Venetia , o ora si jumatate la
Florenta si o dimineata la Roma !
Sa fim foarte atenti la ce ne uitam si mai ales
cum ne uitam. Lucian Blaga spunea ca : " Pe omul simplu il
recunosti din aceea ca se mira de toate , dar simplitatea i-o
recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira
indeajuns ".
O calatorie cere un anumit timp de pregatire. Alegerea
mijloacelor de calatorie , a itinerariilor , pregatirea hainelor
si bagajelor , cumpararea de valuta straina , a biletelor de
transport , etc. Pentru a evita chinul ultimei zile cu facutul
valizelor , cel mai bine e sa stabilim cu citeva zile
inaintea plecarii o lista precisa cu hainele si obiectele pe
care trebuie sa le luam cu noi. Apoi sa cercetam cu calm
aceasta lista si sa eliminam cu mintea clara tot ce e
inutil. E mai bine sa repartizam greutatea in valize mici
decit intr-unul sau doi monstri pe care nu i-ar putea duce
decit un halterofil si care vor fi niste piedici teribile
pentru fiecare etapa. Putem dealtfel sa ne multumim cu o
mica valiza continind strictul necesar pe perioada calatoriei
si sa ne trimitem bagajele prin vagonul de bagaje. Daca va
fi prudent calatorul va fi cu citeva minute inainte la gara,
incit sa-si poata lua de pe peron reviste de citit pe drum
si eventual un suc de baut.
In tren isi va cauta un vagon mai putin aglomerat ,
va ajuta persoanele in virsta sa se urce in vagon si , ajuns
la compartimentul vizat , va intreaba persoanele deja instalate
daca mai e vreun loc disponibil. Trebuie sa indicam politicos
si clar locurile libere fara sa cream o atmosfera ostila.
Bagajele , bastoanele , umbrelela si hainele vor fi plasate in
locurile speciale pentru bagaje si , pe cit posibil , fara sa
se ciocneasca de cele ale celorlalti calatori. Vom ajuta , fara
exagerare , doamnele care vor sa-si aseze bagajele. Lasam
persoanelor pe care vrem sa le onoram locurile in directia
mersului si pe cel de linga fereastra.
Dam hamalului , peste taxa , un bacsis rezonabil. Daca
persoanele din compartiment ne cer sa inchidem fereastra o
vom face fara sa protestam. In caz de neintelegeri ne adresam
controlorului evitind discutiile lungi si inutile cu cei
direct interesati.
Nu fumam decit moderat , in vagoanele pentru fumatori
si nici intr-un caz tigari ieftine care fac aerul de
nerespirat si dau celorlalti calatori migrene violente. Se
intelege ca ne vom abtine complet in vagoanele pentru
nefumatori.
Vom ocupa cit mai putin posibil spatiul dintre
banchete cu bagaje si o facem numai pentru a ajunge la un
obiect ce ne este necesar si care se afla , de exemplu ,
intr-o plasa.
Multor persoane , calatoria le trezeste o pofta de
mincare formidabila. Le sfatuim sa pastreze totusi niste
limite rezonabile pentru a-i scuti pe vecini de spectacolul
unei lacomii exagerate. Vom evita sa luam cu noi lucruri de
mincare urit mirositoare , ca de exemplu oua rascoapte , sau
neglijent ambalate ca de exemplu o friptura cu sos. In
general o persoana bine crescuta nu maninca intr-un
compartiment de tren. In avion lucrurile stau cu totul altfel.
O conversatie intr-o calatorie , am mai spus-o , poate
fi uneori fermecatoare dar poate sa provoace citeodata
surprize dezagreabile. Ne vom abtine sa facem confidente
intime , sa pronuntam nume si mai ales sa dam dovada de
lipsa de tact. Nu vom uita ca orice intrebare pusa unor
necunoscuti poate sa devina o indiscretie.
Chiar daca o conversatie este pasionanta , daca un
roman este captivant , daca peisajul este minunat , nu trebuie
sa uitam ca suntem cu copiii. Intr-o calatorie ei trebuie sa
fie supravegheati permanent deoarece exista pericolul unor
accidente.
Daca o calatorie e lunga , vagonul restaurant va ofera
un moment de relaxare agreabil si constituie o solutie mai
eleganta decit despachetarea nenumaratelor sandwich-iuri sau
folosirea prea frecventa a termosului. Regulile de urmat in
vagonul restaurant sunt cele valabile la orice alta masa
luata in oras dar nu trebuie sa conversam prea mult ci vom
intreba doar daca locul dorit este liber. Trebuie sa evitam
sa fumam in vagoanele restaurant. Numarul restrins de locuri
disponibile ne impune sa-l eliberam pe cel ocupat de noi
imediat ce am terminat de mincat daca mai asteapta si alti
clienti. Ne vom stradui sa ne hotarim repede asupra mincarii
si a bauturii pe care le dorim fara sa protestam ca lista
este atit de limitata. Chiar asa e o minune de organizare
daca ne gindim la spatiul redus si la timpul presant de
care dispune bucataria , pentru a prepara o masa convenabila.
Sa evitam deci reclamatiile care nu sint perfect justificate
si tot ce poate intirzia serviciul chelnerului.
Vagonul - lis are o eticheta speciala care tine si de
logica si de tact. Patul de deasupra este mai incomod. O
persoana bine crescuta il va oferi pe cel de jos unei
persoane mai in virsta chiar daca il are rezervat de la
Agentie. Ocupantul cusetei de sus isi face toaleta primul
seara dar ultimul dimineata. Ajunge astfel in cuseta lui
inaintea vecinului sau si o paraseste dupa el pentru a
evita , sub ochii acestuia o escaladare si o coborire
dizgratioase. In acest timp celalalt calator va sta pe culoar.
Un calator bine crescut nu va chema insotitorul pentru
a-i aprinde sau a-i stinge lumina sau pentru a-i deschide si
inchide fereastra. Ne descurcam singuri. Insotitorului ne adresam
cu apelativul " Domnule " fara alt titlu. Cind coborim ii vom
lasa o mica suma. Te prezinti in vagonul-lis ? Numai cind
descoperim ca interesul este de ambele parti. In toate
celelalte cazuri , un salut cordial si o urare de sfirsit
bun de calatorie sunt suficiente. Este valabil si pentru
tovarasul de calatorie intilnit in vagonul restaurant sau in
compartiment. Un salut si , eventual , o stringere de mina la
plecare sunt suficiente. La coborirea din tren aruncam sticlele
goale si eventualele resturi de mincare , in cosul de gunoi
si nu pe geam. Sa le lasam pe masa sau pe banca este total
nepoliticos.
Pe un vapor se respecta acelesi reguli. Daca facem o
calatorie la bordul unui transatlantic se intelege ca drumul
e destul de lung si in acest caz e admis sa te prezinti
comesenilor si vecinilor de cabina ca si tuturor persoanelor
cu care ai de-a face. Cind suferim de rau de mare , e bine
sa evitam salile comune si sa ne retragem pe punte sau in
cabina proprie. Raul de mare este o calamitate impotriva
careia omul este practic neputincios , mai ales daca nu-l
ajuta nici medicamentele. E dezagreabil sa ne plingem prea
mult de asta , mai ales in fata persoanelor , care ,
neresimtindu-l , nu ne inteleg.
Calatorii unui avion trebuie sa se supuna strict
recomandarilor de bord. Ne punem centura la decolare si
aterizare , mestecam chewing-gum-ul oferit de stewardeza , si ne
straduim sa nu ne concentram gindul la ultima catastrofa
aeriana vazuta la televizor. Regulile referitoare la masa si
la comportamentul general ramin valabile si aici. Daca avem
rau de aer , stwardeza ne inmineaza cornete speciale de hirtie
pe care le ia dupa ce au fost folosite. E recomandabil ca
sticlele si paharele sa nu fie prea pline , deoarece orice
lichid cauta o iesire la altitudinile mari si e posibil sa
o gaseasca pe haina dumneavoastra ! Flirtul cu stwardezele
este de domeniul literaturii ieftine. Calatorul care vrea sa
treaca drept bine crescut va alege un alt loc pentru a
trece drept un Don Juan.

ODATA AJUNS LA CAPATUL CALATORIEI . . .

Prima regula consta in acordarea unui deosebit respect
total fata de obiceiurile , oamenii si institutiile tarii care
ne primeste. In unele tari , de exemplu , o femeie nu trebuie
sa intre intr-o biserica cu umerii descoperiti , in pantaloni
si , cu atit mai mult , in short. Un barbat va evita si el
sa apara intr-o tinuta neglijenta. Pentru un indigen , oricare
ar fi el , un strain este reprezentantul tipic al tarii sale.
Mai ales cind este dezagreabil ! Si dezagreabil esti imediat
ce nu tii cont de obiceiurile locurilor , imediat ce consideri
tara respectiva ca o sucursala a patriei tale , imediat ce
vorbesti prea tare sau cinti pe strada , sau atunci cind
arborezi o tinuta de papuas si critici tot ce intilnesti in
cale. Concluzia e logica : acest roman , acest francez se poarta
prost , deci toti romanii , francezii sunt prost crescuti !
Inainte de a protesta , sa ne gindim ca pentru noi orice
american este un domn care poarta ochelari cu rame de aur ,
fumeaza tigari de foi groase , bea lapte acru cu friptura si
distribuie cu nemiluita dolari !
Sa calatoresti nu inseamna sa trimiti duzine de carti
postale si sa aduci cu tine retete culinare sau , mai exact ,
nu e numai atit. Este , inainte de toate , efortul pe care
trebuie sa-l faci pentru a te dezvolta , pentru a intelege
modul de gindire al persoanelor pe care le descoperi. Dar cit
este de dificil sa-ti lasi acasa toate obiceiurile mai ales
cind esti sclavul lor timp de 24 de ore pe zi ! Cit de
greu este cel mai mic efort pentru a te adapta la un alt
mod de viata. Totusi numai cu acest pret vom vedea ceea ce
este de vazut intr-o tara straina.