29 noiembrie 2007

Daca vrei,poti!

16 noiembrie 2007

OGLINDA BUCLUCASA-poveste coreana

OGLINDA BUCLUCASA

Multe invataminte se pot trage din povestile coreene!!!

Cele ce va povestesc acum s-au petrecut de mult de tot. Pe atunci in satele coreene nimeni dintre sateni nu stia ca exista pe lume oglinzi. La tara nu erau oglinzi, dar in oras la Seul erau. Odata, un negustor dintr-un sat foarte departat de oras a plecat cu treburi la Seul si si-a cumparat de acolo o oglinda. Foarte incantat de oglinda lui, a ascuns-o in fundul unei ladite, si a pus ladita intr-un loc ferit din casa. Nu a povestit nimic nici nevestei, nici mamei, nici tatalui si nici fiului sau.
Negustorul pandea clipele prielnice cand nu era nimeni in odaie, deschidea ladita unde se afla oglinda si se privea in ea. Tare-i mai placea omului aceluia sa se priveasca in oglinda!
Nevasta negustorului a bagat de seama ca prea des si prea in taina deschide barbatul ei ladita cu pricina, si s-a hotarat sa afle ce ascunde el acolo. Si, gasind o ora potrivita cand negustorul era plecat, a saltat capacul laditei si s-a aplecat sa se uite ce-i inauntru. Si a vazut ca din lada o priveste o femeie tanara si frumoasa.
Si s-a pornit femeia pe plans:
-Barbatul meu si-a adus de la Seul o alta nevasta! Pe mine o sa ma alunge in strada!
Mama negustorului a auzit-o plangand si avenit fuga sa vada ce s-a intamplat. Nora-sa a intampinat-o plangand amarnic:
-Barbatul meu a ascuns in lada pe nevasta lui cea noua, La mine nici n-o sa se mai uite de acum incolo!
Mama negustorului s-a uitat si ea in lada si a vazut ca de acolo o priveste o femeie batrana.
Si s-a repezit atunci soacra la nora:
-Pesemne ca ti-a luat dumnezeu mintile. Eu trebuie sa plang si nu tu. Fiul meu si-a adus de la Seul o alta mama ! De mine n-o sa vrea sa mai auda !
Si batrana a izbucnit si ea in lacrimi. Sedeau amandoua jos si plangeau amar.
Tatal negustorului le-a auzit vaietele si a alergat sa vada ce se intampla.
Amandoua femeile s-au pornit care mai de care sa-i povesteasca nenorocirea lor. Una spunea ca barbatul ei si-a adus de la Seul o alta nevasta, iar cealalta o tinea mortis ca fiul ei si-a adus de la Seul o alta mama. Si plangeau si-i tot aratau cu degetul ladita din odaie.
Batranul s-a apropiat de lada, i-a saltat capacul, s-a uitat inauntru si a-nceput si el sa planga:
-Amandoua aveti orbul gainilor. Nu-i inauntru nici o mama si nici o nevasta ! Un alt tata si-a adus fiul meu, de la Seul.
Si tine-te plans!
Iac-asa au stat ei catestrei, nevasta, mama si tata, si au urlat de rasuna casa de atatea bocete.
Fiul negustorului, care se juca prin curte, a auzit larma din casa. Implinise de curand sapte ani, dar de mult era cel mai de seama bataus si cel mai neastamparat copil de pe ulita lor.
Baiatul a venit sa vada cine plange la ei in casa. Intr-o mana strangea o bomboana, iar in cealalta o piatra; fugarise pesemne vreun caine.
A vazut baiatul ca maica-sa plange, bunica-sa la fel, mosu plange si el si tot arata cu degetul spre lada. Si-a ascuns mana cea cu piatra la spate si s-a apropiat sa se uite in lada. Si ce sa vada? Era acolo un baiat cu o bomboana in mana!
-O, hotule! – striga baiatul – mi-ai furat bomboana! Na, sa ma tii minte! Si jart, azvarli din toate puterile cu piatra in oglinda. Si pe data se facu oglinda bucati-bucatele!
Uite asa a ramas negustorul fara oglinda. Si totul numai pentru ca n-a vrut sa spuna nimanui ce a cumparat el la Seul, numai pentru ca a vrut sa se bucure de oglinda doar el singur!

Parca seamana cu politica de azi!
Concluziile voastre vreau sa le citesc pe adresa stiuta!

9 noiembrie 2007

PAPUCII GASCANULUI - legenda

PAPUCII GASCANULUI

Demult, demult, pe vremuri de mult uitate, gascanul avea in picioare niste papuci galbeni, foarte frumosi, parca erau de aur. Si se mandrea cu ei, lucru mare !
Odata, gascanul nostru a vrut sa treaca pe o punte, dar nu stiu cum s-a intamplat, ca a scapat papucii in apa.
Sa fi vazut atunci jale si vaiete pe bietul gascan !
Auzindu-l cum se jeluia, toate neamurile lui au alergat acolo sa vada ce-i.
-Vai de mine si de mine, mi-au cazut papucii-n apa ! striga gascanul cu gura mare. Ssssaracul de mine, am ramas dessssscult! Ce ma fac eu acuma ?!
Repede, repede, neamurile - auzind asa - sarira in apa, sa-i caute papucii. Cautara ele “zi de vara pana-n seara”, dar papucii nicaieri nu-i gasira. Au venit atunci si ratele in ajutor; insa tot degeaba ! Papucii nicaieri...
Si din vremea aceea se zice ca ratele si gastele, cand innoata, tot vara ciocul in apa si se cufunda ca sa caute papucii gascanului. Iar daca treci pe langa un card de gaste, in mod sigur, gascanul sasaie, se ia dupa tine si te apuca cu ciocul de haina, de parca ar vrea sa te intrebe:
-Vaaaaai, n-ai gassssssit papucii!? Ssssspune-mi iute unde-mi sssssssssssunt papucii!!!