TUTUNUL
Odata un om s-a intalnit cu dracul, care sapa la niste buruieni.
-Ce sapi acolo, mai drace? intreba omul.
-Ia, niste buruieni-raspunse dracul. Sa stii insa ca daca in vreme de trei zile nu-mi vei spune cum se cheama buruienile acestea, te duc in iad. Daca insa vei ghici numele lor, le voi imparti cu tine.
Omul s-a dus acasa cam suparat. Mama-sa vazand-ul asa l-a intrebat de ce-i suparat. Si el i-a spus intamplarea cu dracul.
-Nu mai te supara, zice mama-sa, ca-ti voi spune eu numele buruienii.
Mama feciorului era nazdravana. S-a schimbat intr-o pasare mare si a zburat intre buruienile dracului.
Dracul cand a vazut pasarea, a inceput sa strige: “Hasi, pasare, din tututnul meu !” Iar pasarea a zburat iar acasa, s-a schimbat in femeie si i-a spus feciorului ei ca buruienile dracului se cheama tutun.
A treia zi feciorul s-a dus la drac si i-a spus ca buruienile lui se cheama tutun. Dracul n-a mai avut ce face, si conform promisiunii, le-a impartit toate buruienile cu feciorul.
De la acest fecior, buruienile s-au latit peste tot locul. Si fiindca el le-a castigat de la dracul, oamenii le zic si azi buruiana dracului.
(Comoara satelor-1923)
17 septembrie 2007
9 septembrie 2007
LEGENDA TUTUNULUI
TUTUNUL
In vremurile mai de demult, traia intr-o manastire un calugar foarte batran. Trei draci, toti trei frati, adeseori veneau la manastire si isi bateau joc de calugar.
Odata a venit la manastire numai un singur drac. Calugarul stia afurisi si l-a afurisit pe drac, schimbandu-l intr-o cioara.
Cioara tot venea la calugar si il batjocorea in limba ei. Calugarul, ca sa scape de ea, a omorat-o si-a aruncat-o in spatele manastirii. Putrezind cioara, toate penele s-au imprastiat. Si din pene au rasarit mai multe buruieni mari si cu frunze late.
Venind si ceilalti doi draci pe la manastire, au gasit buruienile. Si fiindca erau rasarite din penele fratelui lor, au voit sa le manance. Dar fiindca era greu sa le mestece si sa le inghita, au facut altfel. Le-au rasucit in forma de betisoare, le-au pus in gura si le-au aprins la celelalt capat. Betisoarele au inceput sa arda si sa dea un fum gros. Tot fumul il trageau dracii in piept. Si in felul acesta au inghitit pe fratele lor.
Si se nimerise chiar atunci ca un imparat avea o fata fara par pe cap. Imparatul a alungat-o de acasa, zicandu-i, ca numai daca va avea par pe cap sa se reintoarca la palat.
Fata umbland prin lume s-a intalnit cu cei doi draci. Acestia au chemat-o la ei, si intreband-o de ce umbla prin lume, ea le-a spus ca tata lei a alungat-o de acasa, fiindca n-are par pe cap. Dracii i-au zis fetii ca ei pe a doua zi o vor face cu par pe cap.
Si in cealalta zi de dimineata, fata cand s-a sculat avea un par frumos si lung. Ea de bucurie nu stia cum sa le multumeasca. Dracii n-au vrut sa primeasca nimic, ci i-au zis fetei sa ia din frunzele acelea, pe care ei le rasucesc si le aprind sa traga fumul lor, si sa duca si imparatului.
Fata a luat un brat de buruieni si s-a intors acasa.Cand a ajuns la curtea imparateasca, era acolo un ospat mare, fiind ziua imparatului. Toti prietenii imparatului erau la masa si beau si isi petreceau.
Imparatul, cand si-a vazut fata, a mers si a imbratisat-o. Si a intrebat-o ce a facut da i-a crescut parul. Si fata i-a spus din fir in par intamparea cu cei doi oameni (draci).
-Dar buruienile acelea pentru ce le-ai adus?
-Astea mi le-au dat oamenii aceia-zise fata- si m-au rugat sa spun la toata lumea, cum sa le rasuceasca, sa le aprinda, si fumul din ele sa-l traga in piept.
Si imparatul a luat din frunze, le-a rasucit si punandu-le in gura le-a aprins, iar fumul l-a tras in piept. Mesenilor inca le-a dat cate o frunza, pe care au aprins-o, si fumul l-au tras in piept. Si le-a placut la toti fumul si au cerut frunze sa duca si acasa.
Iar imparatul le-a semanat si in gradina si a dat samanta si la altii, si asa buruiana rasarita din pene de drac s-a raspandit in toata lumea. Aceasta buruiana nu este alta, decat tutunul sau tabacul, pe care-l fumeaza azi unii oameni. Iar obiceiul de a fuma, este mostenire de la cei doi draci, care au fumat mai intai.
(Comoara satelor, 1924)
4 septembrie 2007
Un fragment dintr-un articol mai vechi !
Democraţia a încetat deja să mai fie o realitate.
Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor.
Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.
Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”.
Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere.
Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.
Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant - de dreapta – sau dulce acrişor - de stânga.
De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.
Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut.
Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri.
Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate.
Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane.
Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.
Responsabilii organizaţiilor care exercită puterea reală nu sunt aleşi în mod democratic şi publicul nu e informat în ceea ce priveşte deciziile lor.
Raza de acţiune a statelor este din ce în ce mai redusă datorită existenţei unor acorduri economice internaţionale în privinţa cărora care cetăţenii n-au fost nici consultaţi, nici informaţi.
Toate aceste tratate elaborate în ultimii cinci ani (GATT, OMC, AMI, NTM, NAFTA) vizează un scop unic: transferul puterii statelor către organizaţii non-alese, cu ajutorul unui proces numit “globalizare”.
Suspendarea proclamată şi explicită a democraţiei n-ar fi exclus să provoace o revoluţie. Acesta e motivul pentru care s-a decis menţinerea unei democraţii de faţadă şi o deplasare a puterii reale către alte focare de putere.
Cetăţenii continuă să voteze, dar votul lor a fost golit de orice conţinut. Ei votează pentru alegerea unor responsabili care nu mai deţin practic adevărata putere. Tot astfel, deoarece nu mai este nimic de hotărât, programele politice de “dreapta” şi de “stânga” au ajuns să se asemene atât de mult în toate ţările occidentale.
Pentru a rezuma, nu putem alege felul de mâncare, dar putem alege sosul. Mâncarea pe care suntem forţaţi s-o consumăm se numeşte “noul sclavagism”, asezonat cu sos picant - de dreapta – sau dulce acrişor - de stânga.
De la începutul anilor ’90 informaţia a dispărut în mod progresiv din media destinată marelui public.
Ca şi alegerile, jurnalele televizate continuă să existe, dar ele au fost golite de conţinut.
Un jurnal televizat conţine maxim 2-3 minute de informaţie reală. Restul este constituit din subiecte “de revistă”, din reportaje anecdotice, din fapte diverse, din mici bârfe şi reality-show-uri.
Analizele jurnaliştilor specializaţi ca şi emisiunile de dezbatere a informaţiilor au fost aproape în totalitate eliminate.
Informaţia se reduce de acum doar la anumite segmente din presa scrisă, citită de către o minoritate de persoane.
Dispariţia informaţiei este semnul clar că regimul nostru politic şi-a schimbat deja natura.
1 septembrie 2007
LEGENDA GHIOCELULUI
LEGENDA GHIOCELULUI
Un inger calatorea intr-o zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si , de ici de colea, culegea cate o floare. Dupa ce culese din fiecare stea , el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el !
-Este un trandafir-ziceau trandafirii.
-Este un crin alb ca si ingerul- ziceau crinii.
-Ba nu, drept sa va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea- zicea, ingamfandu-se, o lalea foarte frumoasa.
Chiar micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul luase o micsunea.
Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
-Sarmana floare, floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o rasplata! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tacu.
-Vrei tu mirosul trandafirului?
-Nu!
-Dragalasenia lalelei?
-Nu!
-Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
-Nu!
-Ce doresti atunci?
-Fiindca ai placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc indata ce se duce zapada. Oamenii amortiti si ingetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se apropie primavara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare cere ne zambeste dupa iarna posomarata.
(I.I.Mirea”Legende....”)
26 august 2007
JUDECATORUL CEL ISTET-Poveste coreana
Poveste populara coreana
Un negustoras de matasuri din Phenian s-a gandit odata sa plece la targ.Si-a pregatit omul treizeci de suluri de matase, le-a incarcat pe asin si a pornit. Noaptea l-a prins pe drum. Nu era nici un sat prin apropiere, ba nici macar o coliba parasita. Nu departe de drum se zarea doar un mormant imprejmuit de un gard. De-a drepta si de-a stanga mormantului se inaltau doua statui de piatra.
Aici a hotarat negustorul sa-si petreaca noaptea. Si-a strans sulurile de matase, le-a legat pe toate laolalta, le-a pus sub cap si s-a culcat. Si a dormit el asa, somn greu, ca era tare ostenit, iar cand s-a trezit, ia matasurile de unde nu-s. In locul legaturii cu matasuri avea sub cap un bolovan mare. Si tine-te plans ! Ca ramasese bietul de el fara marfa si bani. Cu ce sa mai cumpere de-ale gurii pentru familie? A chibzuit omul ce a chibzuit si s-a hotarat sa se duca in satul cel mai apropiat, unde sa faca o plangere catre judecatorul de acolo. Dar vezi ca judecatorul satului cu pricina era plecat la Seul dupa treburi. In locul lui, oamenii pusesera judecator pe un mosneag, un taran ca toti ceilalti. Doar ca i se dusese vertea de om drept si tare intelept. Asa ca toti oamenii din sat il respectau foarte mult.
Mosneagul a ascultat plangerea pagubasului si apoi l-a intrebat :
-N-ai vazut pe nimeni in preajma mormantului ?
-Pe nimeni, raspunse, acsta. Doar cele doua statui de piatra ce se afla de-a dreapta si de-a stanga mormantului.
-Atunci sa-mi fie aduse la judecata cele doua statui de piatra. Ele vor fi martore.
Satenii s-au minunat de asemenea hotarare : te pomenesti ca s-a scrantit la cap judecatorul ales de ei. Cine a mai pomenit ca niste statui de piatra sa depuna marturie la o judecata ? Dar cum sa n-asculti porunca unui judecator ! Si cum a poruncit mosneagul asa s-a facut.
Seara, tot satul s-a adunat in fata casei unde impartea dreptate judecatorul cel drept si necrutator. Toti voiau sa asculte cum vor raspunde la intrebari cele doua statui de piatra. Dar mosneagul n-a primit in sala de judecata dacat treizeci de oameni din sat. Inainte de a incepe, batranul i-a numarat el insusi pe cei de fata si cand s-a convins ca sunt exact treizeci, a purces la judecata.
Mai intai si-intai a citit filele din legile Coreei, care pedepseau cu asprime hotia, si abia la sfarsit a dat cuvantul negustorului de matase.
Omul a povestit amanuntit cum s-au petrecut lucrurile.
Atunci batranul s-a intors spre statuile de piatra si le-a intrebat cu toata asprimea:
-Spune-ti! Pe cine ati vazut in noaptea cand a fost jefuit omul acesta?
Statuile, bineinteles, taceau malc.
Iar judecatorul le spuse din nou, tar, ca sa auda toti cei prezenti in sala:
-Pentru ca nu vreti sa raspundeti la intrebarile mele, va osandesc la douazeci de lovituri, ca sa va invatati minte! Si batranul facu semn strajerilor sa implineasca osanda.
Strajerii insfacara vergile de stejar si se pornira sa croiasca statuile. Vazand asta, toti oamenii care erau de fata n-au mai putut rabda si au izbucnit in hohote.
Manios, mosneagul sari ca ars si striga:
-Sa razi de hotararea unui judecator este un mare pacat! Pentru asta iata cum va pedepsesc: pana la apusul soarelui, fiecare dintre voi imi va aduce un sul de matase. Cine va indrazni sa se intoarca cu mana goala va fi batut cu vergile de stejar. Plecati si intoarceti-va de graba!
Auzind aceasta hotarare, oamenii incepura sa se roage de mosneag:
-Indura-te, judecatorule, indura-te! Stii prea bine ca in satul nostru nu se gaseste matase de vanzare. De unde sa cumparam noi atatea suluri de matase pana la apusul soarelui?
-Dar judecatorul nu se lasa:
-Cine se va intoarce fara matase, va afla daca ustura sau ba loviturile vergilor de stejar!
Oamenii se imprastiara in graba; stiau ca mosneagul nu vorbeste de-a surda si ca se va tine de cuvant.
Lucrurile s-au desfasurat intocmai cum socotise judecatorul. Care apusul soarelui, cei treizeci de oameni s-au intors si i-au pus la picioare treizeci de suluri de matase.
Vazand sulurile de matase, negustorul striga bucuros:
-E matasea mea, sunt sulurile mele!
Iar mosneagul zambi:
-Sigur ca-s ale tale !
Si intorcandu-se spre cei treizeci de oameni ii intreba:
-De la cine le-ati cumparat ?
-De la dughengiul din sat. La inceput n-a vrut sa ni le vanda, dar noi i-am platit pretul intreit, pentru ca ne-am temut de bataie.
-Inseamna ca dughengiul nostru a furat matasea ! Mergeti si luati-va banii inapoi si aduceti hotul sa-si primeasca cele o suta de lovituri ce i se cuvin.
Si adauga apoi:
-Statuile din piatra ne-au ajutat sa gasim hotul. Daca n-as fi poruncit sa fie batute voi n-ati fi ras. Daca voi n-ati fi ras eu nu v-as fi pedepsit. Daca eu nu v-as fi pedepsit voi n-ati fi cautat matasea si n-ati fi platit-o intreit. Iata dar ca statuile de piatra ne-au ajutat sa descoperim hotul!
22 august 2007
DE CE OARE ?-Comentariu personal
De ce oare ?
De ce oare apare ROMANIA, in majoritatea ziarelor din tara numai cu aspectele negative. De ce ziaristii nu publica si aspectele, evenimentele placute, frumoase ?
Eu cred ca din cauza ca majoritatea habar nu au de « REALITATE » , sau si mai rau ca nu-i intereseaza adevarul, ci numai stirile « bomba », cu care sa iasa in evidenta.
De ce oare ?
Daca te iei dupa stirile din EvZilei (am avut o impresie buna despre acest cotidian ! ), la noi in tara sunt numai hoti, betivi, pedofili, prostituate, chiulangii si alte asemenea categorii de oameni . Dar oare la altii, in alte tari, nu e la fel ? Eu din cate am vazut, asemenea ‘reziduuri’ are fiecare tara. Am gasit din toate categoriile, atat in tarile din jur, dar si in cele mai departate. Am ramas ingrozit cati cersetori, mai mult sau mai putin ‘mascati’, am vazut pe la marginea unor piete din orase, relativ mari, din Ungaria sau Slovacia, din Cehia sau Bulgaria. Prostituate gasesti in toata lumea. In toate tarile, in marile orase, exista hoti de toate categoriile, organizati si acceptati (probabil si cat de cat, controlati, in sensul bun pentru societate ?) de politiile locale. Someri, chiulangii, handicapati mintal care nu sunt institutionalizati, pedofili, tigani au toate tarile. Dar in acele tari vecine sau mai indepartate, ziaristii nu-i scot la vedere prin ziare, emisiuni televizate, in fiecare zi si mai ales pe prima pagina !!!
De ce oare ?
De ce oare ni se prezinta, cu predilectie, la posturile nationale TV, aspectele negative din turismul romanesc, cand de fapt asemenea situatii sunt si in Grecia, Ungaria sau Franta ? Oare la noi in tara nu sunt oameni de bine, oameni capabili, patroni de firme care au credibilitate in toata Europa, profesori emeriti, medici cu prestigiu, ingineri care au inventii remarcabile ???
De ce oare ?
De aceea ca majoritatea jurnalistilor sunt numai « invartitori de vorbe » nu ganditori. Oare de ce Octavian Paler nu a facut o scoala pentru ‘jurnalisti ganditori’ ? Poate sunt cativa din acestia, dar sunt ‘franati’ in activitate de sefii lor !!!
Intr-o emisiune de la TVR1 era prezentat recent un roman care a facut ceva pentru ‘OBRAZUL ROMANIEI’ prin produsele sale de o calitate recunoscuta in intreaga Europa ! Ei, dar acel om este acum oprit din activitatea sa de niste « romani » care dau, sau interpreteaza legi facute din necunoasterea realitatii europene. In loc sa promoveze ceea ce scoate in evidenta un lucru bun la noi , incearca si de obicei reusesc sa puna frana la o initiative laudabila.
Legislatia romaneasca pentru inventatori este de asa natura conceputa, incat mai bine vinzi inventia la straini, sau si mai rau renunti la idea ta care ar putea aduce beneficii la sute de milioane de oameni !
De ce oare ?
De ce oare sunt o multime de intrebari despre Romania si romani, intrebari la care nu stim, sau nu vrem, sau nu putem, sa dam un raspuns clar.
Un dascal de-al meu spunea acum vreo 45 de ani : «Trebuie sa stii ca daca vrei poti ! »
De ce oare apare ROMANIA, in majoritatea ziarelor din tara numai cu aspectele negative. De ce ziaristii nu publica si aspectele, evenimentele placute, frumoase ?
Eu cred ca din cauza ca majoritatea habar nu au de « REALITATE » , sau si mai rau ca nu-i intereseaza adevarul, ci numai stirile « bomba », cu care sa iasa in evidenta.
De ce oare ?
Daca te iei dupa stirile din EvZilei (am avut o impresie buna despre acest cotidian ! ), la noi in tara sunt numai hoti, betivi, pedofili, prostituate, chiulangii si alte asemenea categorii de oameni . Dar oare la altii, in alte tari, nu e la fel ? Eu din cate am vazut, asemenea ‘reziduuri’ are fiecare tara. Am gasit din toate categoriile, atat in tarile din jur, dar si in cele mai departate. Am ramas ingrozit cati cersetori, mai mult sau mai putin ‘mascati’, am vazut pe la marginea unor piete din orase, relativ mari, din Ungaria sau Slovacia, din Cehia sau Bulgaria. Prostituate gasesti in toata lumea. In toate tarile, in marile orase, exista hoti de toate categoriile, organizati si acceptati (probabil si cat de cat, controlati, in sensul bun pentru societate ?) de politiile locale. Someri, chiulangii, handicapati mintal care nu sunt institutionalizati, pedofili, tigani au toate tarile. Dar in acele tari vecine sau mai indepartate, ziaristii nu-i scot la vedere prin ziare, emisiuni televizate, in fiecare zi si mai ales pe prima pagina !!!
De ce oare ?
De ce oare ni se prezinta, cu predilectie, la posturile nationale TV, aspectele negative din turismul romanesc, cand de fapt asemenea situatii sunt si in Grecia, Ungaria sau Franta ? Oare la noi in tara nu sunt oameni de bine, oameni capabili, patroni de firme care au credibilitate in toata Europa, profesori emeriti, medici cu prestigiu, ingineri care au inventii remarcabile ???
De ce oare ?
De aceea ca majoritatea jurnalistilor sunt numai « invartitori de vorbe » nu ganditori. Oare de ce Octavian Paler nu a facut o scoala pentru ‘jurnalisti ganditori’ ? Poate sunt cativa din acestia, dar sunt ‘franati’ in activitate de sefii lor !!!
Intr-o emisiune de la TVR1 era prezentat recent un roman care a facut ceva pentru ‘OBRAZUL ROMANIEI’ prin produsele sale de o calitate recunoscuta in intreaga Europa ! Ei, dar acel om este acum oprit din activitatea sa de niste « romani » care dau, sau interpreteaza legi facute din necunoasterea realitatii europene. In loc sa promoveze ceea ce scoate in evidenta un lucru bun la noi , incearca si de obicei reusesc sa puna frana la o initiative laudabila.
Legislatia romaneasca pentru inventatori este de asa natura conceputa, incat mai bine vinzi inventia la straini, sau si mai rau renunti la idea ta care ar putea aduce beneficii la sute de milioane de oameni !
De ce oare ?
De ce oare sunt o multime de intrebari despre Romania si romani, intrebari la care nu stim, sau nu vrem, sau nu putem, sa dam un raspuns clar.
Un dascal de-al meu spunea acum vreo 45 de ani : «Trebuie sa stii ca daca vrei poti ! »
6 august 2007
SA CUGETAM-Comentariu de la fiica mea
PUBLICITATEA, ÎNTRE NECESITATE SI ARMÃ !
“ Nimic nu mi se pare mai încântator decât sa captivezi prin puterea cuvântului atentia unei adunari, sa încânti mintea auditoriului si sa îi determini vointele într-un sens sau altul.” (Cicero)
Între public si publicitate exista o relatie de tip emitator-receptor: publicitatea transmite un mesaj codificat, prin intermediul unui canal, publicului care va decodifica mesajul. Pe lânga capacitatea informarii, publicitatea pare sa aiba si o trasatura ce tinde spre dominarea maselor. Cine stie sa iluzioneze masele, devine stapânul lor. Cunoastem cu totii ca orice act uman are o motivatie, înnascuta sau dobândita. Omul are un variat repertoriu de nevoi ce trebuie satisfacute. Astfel, el devine un consumator de bunuri si servicii, cu libertatea de a alege. În timp, nevoile se pot schimba, cunoscând noi forme de manifestare. Intervin acum producatorii de bunuri si servicii, care pentru a atrage consumatorii, se folosesc de publicitate. Ceea ce intereseaza este determinarea modului de formare a imaginii în rândul clientelei si a evolutiei acesteia. Consumatorii îsi vor forma o imagine mentala, o reprezentare a perceptiei anterioare. Sunt lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale (în viata cotidiana, la locul de munca), dar sunt unele care , alcatuite din idei si fraze bine formulate, actioneaza de cele mai multe ori într-un mod irational asupra subiectului-tinta si cu care ai mult mai mari sanse de reusita. Acestea se numesc tehnici de persuasiune; amintim tehnica distorsiunii temporale: uneori, cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta (în cazul de fata consumatorul) este sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la acesta s-a si întâmplat. Sa analizam o reclama banala: dupa spalatul rufelor, o gospodina observa ca rufele vecinei sunt mai albe si de aceea ea va spala numai cu detergentul încercat de vecina sa, ferm convinsa ca e mai bun. Detergentul nu a fost testat cu adevarat, ci e vorba pur si simplu de o distorsiune temporala. Daca prezentatorii reclamei au un fizic placut, replici de efect si cadrul e aproape de realitate, rezultatul va fi pe masura.Ce reiese de aici? Ca omul e o fiinta pasiva, împinsa încoace si-ncolo de mediu. Cei care construiesc publicitatea, folosesc din plin stereotipurile pentru a ne influenta comportamentul. Stereotipul poate fi perpetuat nu doar oral, ci si prin scris. Bineînteles, imaginea este mai imperativa decât scrierea, impunând semnificatia dintr-o data, fara o analiza prealabila. Publicitatea analizeaza omul, cauta sa-l înteleaga în relatiile cu propriile dorinte si motivatii, în perceptia pe care o are asupra mijloacelor de comunicare si a modurilor de reprezentare ale acestora. Publicitatea a recurs înca de la început la metoda de ancheta sociologica si analiza statistica, a cercetat motivatiile, facând apel la psihologie, sociologie si antropologie. Eficacitatea publicitatii o masoara sociologia si statistica. Ar fi curios de stiut gradul de întelegere a mesajelor si modul cum sunt interpretate.Publicitatea poate convinge consumatorul prin caracteristicile materiale ale marfii, elemente referitoare la marca, nume, statutul pe care îl ofera marfa posesorului.Cum ajunge consumatorul sa cumpere?Datorita unei nevoi nesatisfacute, cauta informatii, identificã variante, le evalueaza, si apoi decide. Acea nevoie nesatisfacuta are mai multe cauze, cum ar fi cresterea nevoilor existente, aparitia unor noi tehnologii pentru realizarea de produse si prestarea de servicii. Câteodata informatiile achizitionate de consumator, privitoare la noi produse sau servicii lansate pe piatã pot crea nemultumiri ale acestuia fata de produsele sau serviciile de care beneficiaza, aparând nevoi pentru noile produse. În acest caz, publicitatea unui nou produs poate fi neasteptat de eficienta.Pentru o reclama de exceptie, producatorii platesc vedete arhicunoscute în lume, considerând ca oamenii vor opta pentru produsul lor, din cauza ca e reprezentat de Milla Jovovich, David Beckham sau Jennifer Lopez. Pentru a atrage si mai mult ei introduc acele procente de produs gratuite , lanseaza promotii, concursuri cu premii fabuloase, de rangul sutelor de euro sau excursii în strainatate cu starul preferat… toate astea numai sa aiba succes si profit. Firmele cu traditie se folosesc de renumele lor, spunând publicului ca “traditia continua”, (e adevarat ca strategia calitatii a fost utilizata de firmele de autoturisme, care au câstigat încrederea cumparatorilor cu produse ireprosabile. Celebrul autoturism Mercedes este si azi un etalon al calitatii), pe când firmele noi te îndeamna: “Let’s make things better!”. Reclamele se adapteaza si temperaturii: vara, te racoresti de fierbinteala cu o înghetata “proaspata” si cu sucuri “naturale”-ca altfel cum au termenul de valabilitate de cel putin un an?- iar iarna, te tratezi cu medicamente-minune împotriva gripei.Pe masura ce concurenta dintre producatori creste, cheltuielile pentru reclame se intensifica. Interesele producatorilor si ale consumatorilor privind nivelul pretului sunt diferite; apare concurenta între ei. Producatorii concureaza atât cu consumatorii, cât si cu ceilalti producatori. Consumatorii concureaza si ei unii cu ceilalti, ei contribuind la formarea cererii si a pretului. Interesele producatorilor si ale consumatorilor nu se pot realiza decât împreuna. Este atât interesul producatorilor, cât si al consumatorilor ca pretul sa scada. Reclamele sunt construite cu multa inteligenta si subtilitate, dar daca le vezi de 100 de ori pe zi, îti provoaca refuz. Legându-ne de durata momentelor publicitare…Reclama e un rau necesar; rau -cu minuscule exceptii, deoarece unele nu cauta tocmai sa manipuleze, cum ar fi cele care îndeamna la controale medicale periodice sau cele cu scopuri ecologice si caritabile.Plurivalenta publicitate…Majoritatea oamenilor, în afara de cunostintele legate de meseria lor, nu au idei clare si sunt incapabili sa se conduca singuri. Ei sunt calauziti de un profet, un îndrumator care are o opinie proprie ce le-o transmite prin diferite mijloace. Locul profetului poate fi luat de publicatii ce ofera opinii gata fabricate pentru cititor, si fraze-tip care îi scutesc de a gândi.Oamenii se plaseaza sub autoritatea unui conducator. Au apãrut partidele politice cu liderii lor, care se lupta sa ajunga la putere. Si ei îsi fac reclama în timpul alegerilor. Ne întrebam: e ceva mai mult de ei decât personajele lui Caragiale: Tipatescu, Dandanache, Catavencu? La suprafata îsi creeaza o imagine impecabila, sunt plini de virtute, (doar asta era calitatea unui bun conducator si în antichitate) si pretind ca au cheia tuturor problemelor de stat. Sa fie, oare, asa? Fara nici o intriga, pe ici, pe colo? Când ne gândim ca unii sunt suspecti de afaceri ilicite sau poate fac parte din organizatii cu scopuri obscure, se schimba situatia.Campaniile electorale se chinuie sa demonstreze cine-i cel mai bun. Încep prin câteva actiuni laudabile (strângeri de fonduri pentru orfani, spitale -ajung banii unde trebuie?-, “îmbunatatiri” ale sistemului de învatamânt, crearea de posturi de televiziune în toate colturile tarii) si continua cu miliarde de promisiuni pentru combaterea coruptiei, marierea de pensii si de alocatii pentru scolari -de unde fonduri?- , crearea de locuri de munca pentru a nu deveni capsunarii Europei -locuri sunt, salarii ba-, si multe alte lucrusoare. În timpul campaniilor electorale, posturile de televiziune gazduiesc disputele dintre candidati, precum si jignirile de rigoare. Distinsii candidati -nu oricine ajunge pâna acolo- strabat tara-n lung si-n lat, pentru a depista eventualele greutati ale populatiei, si de îndata ce dau peste ele, imediat promit sa le rezolve. Ofera poporului mici amintiri –calendare, semne de carte, tricouri, pixuri si sepcute – cu pozele dumnealor si cu deviza partidului. Amintim totusi de concertele gratuite si de mesele festive , tot din cadrul campaniilor electorale. Dupa un mic studiu al elocintei ,ei tin discursuri ex abrupto pentru a uimi poporul. Ametiti de atâta verva, oamenii pun în balanta nevoile lor si promisiunile primite, si se duc la vot…Desi anul acesta, dl. Nastase aproape ca ne-a fagaduit un oras pe Marte, a ratat alegerile. Prea multa reclama în zadar strica. Publicitatea trebuie sa aiba o limita: reclamele sa fie legale, decente si adevarate. În ultima perioada, multe dintre reclame s-au centrat pe stiluri de viata ireale si pe forma corpului oamenilor din reclame. Unii parinti au sesizat ca exista o legatura între imaginile de corpuri perfecte de la televizor si dereglarile de alimentatie ale tinerilor.Reclamele influenteazã foarte mult jocurile copiilor, alegerea out-fit-urilor, modul de a petrece timpul liber, nivelul de decentã, achizitionarea unei masini, a unei locuinte- în rândul tinerilor.Creatorii de publicitate dau dovadã de dexteritate, folositã însã tot mai mult cu interese bine determinate, si cu efecte nocive asupra publicului.
CRISTINA-MARIA
“ Nimic nu mi se pare mai încântator decât sa captivezi prin puterea cuvântului atentia unei adunari, sa încânti mintea auditoriului si sa îi determini vointele într-un sens sau altul.” (Cicero)
Între public si publicitate exista o relatie de tip emitator-receptor: publicitatea transmite un mesaj codificat, prin intermediul unui canal, publicului care va decodifica mesajul. Pe lânga capacitatea informarii, publicitatea pare sa aiba si o trasatura ce tinde spre dominarea maselor. Cine stie sa iluzioneze masele, devine stapânul lor. Cunoastem cu totii ca orice act uman are o motivatie, înnascuta sau dobândita. Omul are un variat repertoriu de nevoi ce trebuie satisfacute. Astfel, el devine un consumator de bunuri si servicii, cu libertatea de a alege. În timp, nevoile se pot schimba, cunoscând noi forme de manifestare. Intervin acum producatorii de bunuri si servicii, care pentru a atrage consumatorii, se folosesc de publicitate. Ceea ce intereseaza este determinarea modului de formare a imaginii în rândul clientelei si a evolutiei acesteia. Consumatorii îsi vor forma o imagine mentala, o reprezentare a perceptiei anterioare. Sunt lucruri pe care le spui ca sa-i convingi pe altii de ideile tale (în viata cotidiana, la locul de munca), dar sunt unele care , alcatuite din idei si fraze bine formulate, actioneaza de cele mai multe ori într-un mod irational asupra subiectului-tinta si cu care ai mult mai mari sanse de reusita. Acestea se numesc tehnici de persuasiune; amintim tehnica distorsiunii temporale: uneori, cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta (în cazul de fata consumatorul) este sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la acesta s-a si întâmplat. Sa analizam o reclama banala: dupa spalatul rufelor, o gospodina observa ca rufele vecinei sunt mai albe si de aceea ea va spala numai cu detergentul încercat de vecina sa, ferm convinsa ca e mai bun. Detergentul nu a fost testat cu adevarat, ci e vorba pur si simplu de o distorsiune temporala. Daca prezentatorii reclamei au un fizic placut, replici de efect si cadrul e aproape de realitate, rezultatul va fi pe masura.Ce reiese de aici? Ca omul e o fiinta pasiva, împinsa încoace si-ncolo de mediu. Cei care construiesc publicitatea, folosesc din plin stereotipurile pentru a ne influenta comportamentul. Stereotipul poate fi perpetuat nu doar oral, ci si prin scris. Bineînteles, imaginea este mai imperativa decât scrierea, impunând semnificatia dintr-o data, fara o analiza prealabila. Publicitatea analizeaza omul, cauta sa-l înteleaga în relatiile cu propriile dorinte si motivatii, în perceptia pe care o are asupra mijloacelor de comunicare si a modurilor de reprezentare ale acestora. Publicitatea a recurs înca de la început la metoda de ancheta sociologica si analiza statistica, a cercetat motivatiile, facând apel la psihologie, sociologie si antropologie. Eficacitatea publicitatii o masoara sociologia si statistica. Ar fi curios de stiut gradul de întelegere a mesajelor si modul cum sunt interpretate.Publicitatea poate convinge consumatorul prin caracteristicile materiale ale marfii, elemente referitoare la marca, nume, statutul pe care îl ofera marfa posesorului.Cum ajunge consumatorul sa cumpere?Datorita unei nevoi nesatisfacute, cauta informatii, identificã variante, le evalueaza, si apoi decide. Acea nevoie nesatisfacuta are mai multe cauze, cum ar fi cresterea nevoilor existente, aparitia unor noi tehnologii pentru realizarea de produse si prestarea de servicii. Câteodata informatiile achizitionate de consumator, privitoare la noi produse sau servicii lansate pe piatã pot crea nemultumiri ale acestuia fata de produsele sau serviciile de care beneficiaza, aparând nevoi pentru noile produse. În acest caz, publicitatea unui nou produs poate fi neasteptat de eficienta.Pentru o reclama de exceptie, producatorii platesc vedete arhicunoscute în lume, considerând ca oamenii vor opta pentru produsul lor, din cauza ca e reprezentat de Milla Jovovich, David Beckham sau Jennifer Lopez. Pentru a atrage si mai mult ei introduc acele procente de produs gratuite , lanseaza promotii, concursuri cu premii fabuloase, de rangul sutelor de euro sau excursii în strainatate cu starul preferat… toate astea numai sa aiba succes si profit. Firmele cu traditie se folosesc de renumele lor, spunând publicului ca “traditia continua”, (e adevarat ca strategia calitatii a fost utilizata de firmele de autoturisme, care au câstigat încrederea cumparatorilor cu produse ireprosabile. Celebrul autoturism Mercedes este si azi un etalon al calitatii), pe când firmele noi te îndeamna: “Let’s make things better!”. Reclamele se adapteaza si temperaturii: vara, te racoresti de fierbinteala cu o înghetata “proaspata” si cu sucuri “naturale”-ca altfel cum au termenul de valabilitate de cel putin un an?- iar iarna, te tratezi cu medicamente-minune împotriva gripei.Pe masura ce concurenta dintre producatori creste, cheltuielile pentru reclame se intensifica. Interesele producatorilor si ale consumatorilor privind nivelul pretului sunt diferite; apare concurenta între ei. Producatorii concureaza atât cu consumatorii, cât si cu ceilalti producatori. Consumatorii concureaza si ei unii cu ceilalti, ei contribuind la formarea cererii si a pretului. Interesele producatorilor si ale consumatorilor nu se pot realiza decât împreuna. Este atât interesul producatorilor, cât si al consumatorilor ca pretul sa scada. Reclamele sunt construite cu multa inteligenta si subtilitate, dar daca le vezi de 100 de ori pe zi, îti provoaca refuz. Legându-ne de durata momentelor publicitare…Reclama e un rau necesar; rau -cu minuscule exceptii, deoarece unele nu cauta tocmai sa manipuleze, cum ar fi cele care îndeamna la controale medicale periodice sau cele cu scopuri ecologice si caritabile.Plurivalenta publicitate…Majoritatea oamenilor, în afara de cunostintele legate de meseria lor, nu au idei clare si sunt incapabili sa se conduca singuri. Ei sunt calauziti de un profet, un îndrumator care are o opinie proprie ce le-o transmite prin diferite mijloace. Locul profetului poate fi luat de publicatii ce ofera opinii gata fabricate pentru cititor, si fraze-tip care îi scutesc de a gândi.Oamenii se plaseaza sub autoritatea unui conducator. Au apãrut partidele politice cu liderii lor, care se lupta sa ajunga la putere. Si ei îsi fac reclama în timpul alegerilor. Ne întrebam: e ceva mai mult de ei decât personajele lui Caragiale: Tipatescu, Dandanache, Catavencu? La suprafata îsi creeaza o imagine impecabila, sunt plini de virtute, (doar asta era calitatea unui bun conducator si în antichitate) si pretind ca au cheia tuturor problemelor de stat. Sa fie, oare, asa? Fara nici o intriga, pe ici, pe colo? Când ne gândim ca unii sunt suspecti de afaceri ilicite sau poate fac parte din organizatii cu scopuri obscure, se schimba situatia.Campaniile electorale se chinuie sa demonstreze cine-i cel mai bun. Încep prin câteva actiuni laudabile (strângeri de fonduri pentru orfani, spitale -ajung banii unde trebuie?-, “îmbunatatiri” ale sistemului de învatamânt, crearea de posturi de televiziune în toate colturile tarii) si continua cu miliarde de promisiuni pentru combaterea coruptiei, marierea de pensii si de alocatii pentru scolari -de unde fonduri?- , crearea de locuri de munca pentru a nu deveni capsunarii Europei -locuri sunt, salarii ba-, si multe alte lucrusoare. În timpul campaniilor electorale, posturile de televiziune gazduiesc disputele dintre candidati, precum si jignirile de rigoare. Distinsii candidati -nu oricine ajunge pâna acolo- strabat tara-n lung si-n lat, pentru a depista eventualele greutati ale populatiei, si de îndata ce dau peste ele, imediat promit sa le rezolve. Ofera poporului mici amintiri –calendare, semne de carte, tricouri, pixuri si sepcute – cu pozele dumnealor si cu deviza partidului. Amintim totusi de concertele gratuite si de mesele festive , tot din cadrul campaniilor electorale. Dupa un mic studiu al elocintei ,ei tin discursuri ex abrupto pentru a uimi poporul. Ametiti de atâta verva, oamenii pun în balanta nevoile lor si promisiunile primite, si se duc la vot…Desi anul acesta, dl. Nastase aproape ca ne-a fagaduit un oras pe Marte, a ratat alegerile. Prea multa reclama în zadar strica. Publicitatea trebuie sa aiba o limita: reclamele sa fie legale, decente si adevarate. În ultima perioada, multe dintre reclame s-au centrat pe stiluri de viata ireale si pe forma corpului oamenilor din reclame. Unii parinti au sesizat ca exista o legatura între imaginile de corpuri perfecte de la televizor si dereglarile de alimentatie ale tinerilor.Reclamele influenteazã foarte mult jocurile copiilor, alegerea out-fit-urilor, modul de a petrece timpul liber, nivelul de decentã, achizitionarea unei masini, a unei locuinte- în rândul tinerilor.Creatorii de publicitate dau dovadã de dexteritate, folositã însã tot mai mult cu interese bine determinate, si cu efecte nocive asupra publicului.
CRISTINA-MARIA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
