CURPĂNUL SI STEJARUL-Legenda

Jos crescuse un curpăn (vrej de dovleac) frumos iar deasupra îsi răsfira crăcile un stejar mândru.Pe curpăn stateau legati bostani mari si albi ca niste grei bolovani de piatră, iar sus se clătina de-abia,de-abia ghinda cea mărunta.
-Vezi,prietene, zise curpănul,ce nesocotit esti tu ! Dupa cât esti de mare si de puternic, ghinda ta ar trebui să fie de 10 ori mai mare ca bostanii mei!
Iar stejarul îî răspunse:
-Cel ce se umflă si se-ngâmfă va scade si se va pierde; asteaptă, prietene, să vină toamna, si atunci om sta de vorba amândoi !
Nu peste mult, veni si toamna cu bruma si vântul ei rece. Frunzele curpănului se îngălbeniră si vrejul se uscă; muncitorii rupseră bostanii si-i puseră in cărută. Iar curpănul murind, îsi aduse aminte de vorba stejarului si suspină:
-Dreptate a avut stejarul,eu mă prăpădesc, iar curpenilor din neamul meu, fie învatătură cuvântul acesta: „Trufia de sine,nici un pret nu are, ci mai cuminte este cel ce-si păstreaza cu inima închisă darurile cu care l-a împodobit Dumnezeu!”.
Si de atunci curpenii nu s-au mai fălit !