Cand Dumnezeu a facut toate cate a facut si cate sunt pe lume, iarba, buruieni si flori, le-a impodobit cu tot felul de culori frumoase. Cand a facut zapada, i-a zis:
-Sa-ti cauti tu singura culoarea care-ti place,fiindca tu umbli peste tot.
Atunci zapada se duse la iarba si-i spuse:
-Da-mi si mie culoarea ta verde si asa de frumoasa!
Iarba nu vru insa. Ruga apoi pe trandafir sa-i dea culoarea lui rosie , stralucitoare. Dar trandafirul nu voi. Ceru apoi culoarea albastra de la viorea, culoarea galbena de la floarea soarelui. Nici una nu asculta rugamintea zapezii.
Trista si amarata, zapada ajunse in dreptul ghiocelului. Catre el isi planse ea durerea, graind :
-Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine.
Ghiocelul, milos, se induiosa de soarta zapezii si-i zise:
-Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine.
Zapada primi cu multumire darul ghiocelului.
De atunci ea poarta vesmantul alb, ca al ghiocelului. Drept rasplata, il lasa sa scoata capsorul afara, de cum incepe sa se arate primavara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu