2 august 2012
2 iunie 2012
Primaria Beius doarme(6)
Ieri s-a "finalizat" asfaltarea strazii Traian din cartierul 'Brooklyn' al Beiusului.
Ceva bani s-au alocat pentru aceasta afacere (lucrare nu e ). Dar se poate vedea ca "lucrarea" este de mantuiala:
-Nu s-au facut santuri de scurgere, nu exista canale colectoare pentru apa pluviala, nu s-au pus borduri pe margini, despre trotuare si zone cu flori nu are rost sa pomenesc.
Iata si cateva poze:
Ceva bani s-au alocat pentru aceasta afacere (lucrare nu e ). Dar se poate vedea ca "lucrarea" este de mantuiala:
-Nu s-au facut santuri de scurgere, nu exista canale colectoare pentru apa pluviala, nu s-au pus borduri pe margini, despre trotuare si zone cu flori nu are rost sa pomenesc.
Iata si cateva poze:
De fapt nici zonele centrale nu au fost amenajate mai cu bun simt.
Vai si amar de asemenea edili!
22 mai 2012
Primaria MUNIPICIULUI Beius doarme (5)
Strada Liliacului face parte din cartierul "Brooklyn" al Beiusului !
Ei (consilierii si sefii lor) vor sa ne arate ca nu dorm, mai ales ca suntem in preajma alegerilor.
A venit si autogrederul sa niveleze !
A venit si cilindrul compactor.
Asa arata finalul lucrarii !!!
Abia astept sa ploua ca sa va arat marea realizare de azi a edililor.
Oare cand va arata si strada Liliacului ca o strada de municipiu, ca acum e strada de MUNIPICIU !
Poate peste vreo 5 legislaturi !
A plouat, si dupa 24 de ore (adica a doua zi,ca sa nu fiu rau) , cam asa arata ulitza:
Bani cheltuiti fara eficienta (pentru cetatenii din zona, ca pentru altii poate o fi avut eficienta).
13 aprilie 2011
Primaria Beius doarme (4)
Pe str. Aurel Vlaicu , ca de fapt pe mai multe strazi din "munipiciu" , sau "tras" niste conducte pentru apa geotermala. Pentru instalarea lor s-au taiat trotuare , drumuri asfaltate si apoi s-au acoperit-reparat cu pamant (dar cred ca si cu facturi).
30 martie 2011
Primaria Beius doarme (2)
FARA COMENTARII ! Vor mai fi si alte imagini frumoase , poate chiar din centrul orasului ! Astea sunt din "Brooklyn-ul" Beiusului ! 
29 martie 2011
Primaria Beius doarme ("munipiciul")
Dupa cum stiti Beiusul are statut de municipiu de vreo cativa ani. Ce avantaje are beiuseanul din acest statut :
1.Plateste impozit mai mare.
2.Plateste apa mai scumpa dar tot 'necomestibila'.
3.Umbla pe trotuare cu tot mai multe si mai mari gropi, sau chiar umbla pe noroi si pietroi, ca de cativa ani nu s-au mai turnat trotuare, iar unele cartiere sunt uitate de primarie si 'trotuarele' 
arata ca o tzarina.
arata ca o tzarina. 4.Se bucura de infrumusetari zilnice ale drumurilor si de capace frumoase pe gurile de canal asezate la nivel "fundul marii".
5.Beneficiaza de cat mai multi functionari publici (care plimba hartii sau cafele de la un birou la altul)in "servicii pentru populatie" care nu rezolva mai nimic. De ex. daca vrei pasaport nu se face la Beius (desi este personal calificat) ci trebuie sa te duci la Oradea.
6.Gaseste caini vagabonzi prin toate cartierele, desi se zice ca au fost colectati si dusi la adapostul din padure.
7.Poate sa cumpere carne de vita din portbagajul masinilor parcate pe langa piata agoalimentara (nu vede nici un organ competent acest comert neigienic si ilicit).
8.Este "scutit" de a-si obosi ochii la un film, deoarece nu mai este cinematograf in oras.
9.Se bucura ca exista in oras o singura firma care asigura TV si internet prin cablu ca sa nu-si bata capul care ar fi mai buna (daca ar fi mai multe optiuni).
10.Admira masinile parcate aiurea care il obliga sa mearga pe mijlocul drumului.
.
.
.
Etc.
Mai sunt si alte bucurii oferite de iubitul nostru oras zis municipiu, dar cred ca le stiti mai bine ca mine.
20 februarie 2011
ZĂPADA ŞI GHIOCELUL
Cand Dumnezeu a facut toate cate a facut si cate sunt pe lume, iarba, buruieni si flori, le-a impodobit cu tot felul de culori frumoase. Cand a facut zapada, i-a zis:
-Sa-ti cauti tu singura culoarea care-ti place,fiindca tu umbli peste tot.
Atunci zapada se duse la iarba si-i spuse:
-Da-mi si mie culoarea ta verde si asa de frumoasa!
Iarba nu vru insa. Ruga apoi pe trandafir sa-i dea culoarea lui rosie , stralucitoare. Dar trandafirul nu voi. Ceru apoi culoarea albastra de la viorea, culoarea galbena de la floarea soarelui. Nici una nu asculta rugamintea zapezii.
Trista si amarata, zapada ajunse in dreptul ghiocelului. Catre el isi planse ea durerea, graind :
-Nimeni nu vrea sa-mi dea culoarea sa. Toate ma alunga si-si bat joc de mine.
Ghiocelul, milos, se induiosa de soarta zapezii si-i zise:
-Daca-ti place culoarea mea alba, eu o impart bucuros cu tine.
Zapada primi cu multumire darul ghiocelului.
De atunci ea poarta vesmantul alb, ca al ghiocelului. Drept rasplata, il lasa sa scoata capsorul afara, de cum incepe sa se arate primavara.
13 februarie 2011
GAIŢA
Gaitele au avut si ele dintru inceput imparatul lor, care le stapanea si se ingrijea de dansela, iara acum nu au imparat. Aceasta a fost adica asa, ca odata, nu se stie din care pricina, au inceput ele intre ele sa se certe si nu se puteau nicidecum impaca. Vazand ele de la un timp ca nu se mai pot impaca, s-au dus la imparatul lor si s-au rugat ca acesta sa le impace.
Imparatul, dupa ce a cercetat cu de-amanuntul si s-a incredintat care a fost pricina certei, le-a facut dreptate. Insa dupa aceasta s-au nascut intre dansele doua parti si nici dupa ce le-a dat imparatul cel mai bun sfat, nu s-au putut invoi, ci au inceput din nou care de care a striga mai tare= ,( dupa cum li-i dat lor sa strige).
Imparatul, vazand aceasta cearta si dezunire, a inceput a le blestema si a le alunga pe toate de la sine.
De atunci apoi, de cand le-a blestemat si le-a alungat de la sine, nu umbla mai multe gaite la un loc, ca alte pasari, ci numai una, cel mult doua. Si tot de atuncea au ramas ele si fara imparat, caci imparatul, ce l-au avut, n-a mai vrut sa stie nimic de ele.
(S.Fl.Marian „Ornitologia poporana romana” )
12 februarie 2011
LEGENDA LĂCRIMIOAREI
Trăiau odata, in mijlocul unui castel din basme, doi copii cuminţi: un prinţ si o domniţă. O zâna, care stătuse la căpătâiul lor când s-au născut, le dăruise tot ce avea mai frumos si mai de preţ, si copiii de rege creşteau alături, mâgâiaţi de vânt, de soare si de flori.Erau in jurul lor flori de toate culorile: maci roşii ca sângele, alături de micşuneaua parfumată si de albăstrelele „nu mă uita” ; erau trandafiri galbeni, ce păreau de ceară si gingaşii crini albi. Copiii cresteau in acea grădină minunată si tineau unul la altul cum rar s-a mai vazut ca o sora sa tina la un frate.
Dar intr-o zi posomorata, durerea intra in palatul lor plin de voie buna pana atunci. Intra sub forma unei boli nemiloase, care se încuiba in trupul fraged al domnitei, aducand dupa ea jalea în castelul acela ca din basme. Si domnita se facea din ce în ce mai plapanda, din ce în ce mai slaba, pana cand într-o zi muri.
Ochii printului, care pana atunci nu stiau sa planga, s-au umplut de lacrimi. Iar vaile rasunau de sunetul clopotelor, care ziceau parca: „A murit sora unui print”. Plangea printul, curgeau lacrimile din ochii copilului, pana atunci fericit, care-si petrecuse viata in mijlocul florilor, caci isi plangea surioara, tovarasa sa de jocuri si cantece. Dar lacrimile printului care nu mai plansese niciodata, se prefaceau in flori mici, albe ce se insirau, ca boabele de margaritar, pe o codita subtire. Iar mirosul lor era dulce, plamadit din parfumul tuturor florilor iubite de cei doi copii.
Lacrimioare le-au spus oamenii, iar unii le numesc margaritarele.
Ele umplu si azi padurile si vaile, spunand povestea printului care se ascunde de lume sa-si plange surioara.
(I.I.Mitrea – Legende…)
Dar intr-o zi posomorata, durerea intra in palatul lor plin de voie buna pana atunci. Intra sub forma unei boli nemiloase, care se încuiba in trupul fraged al domnitei, aducand dupa ea jalea în castelul acela ca din basme. Si domnita se facea din ce în ce mai plapanda, din ce în ce mai slaba, pana cand într-o zi muri.
Ochii printului, care pana atunci nu stiau sa planga, s-au umplut de lacrimi. Iar vaile rasunau de sunetul clopotelor, care ziceau parca: „A murit sora unui print”. Plangea printul, curgeau lacrimile din ochii copilului, pana atunci fericit, care-si petrecuse viata in mijlocul florilor, caci isi plangea surioara, tovarasa sa de jocuri si cantece. Dar lacrimile printului care nu mai plansese niciodata, se prefaceau in flori mici, albe ce se insirau, ca boabele de margaritar, pe o codita subtire. Iar mirosul lor era dulce, plamadit din parfumul tuturor florilor iubite de cei doi copii.
Lacrimioare le-au spus oamenii, iar unii le numesc margaritarele.
Ele umplu si azi padurile si vaile, spunand povestea printului care se ascunde de lume sa-si plange surioara.
(I.I.Mitrea – Legende…)
CURPĂNUL SI STEJARUL-Legenda
Jos crescuse un curpăn (vrej de dovleac) frumos iar deasupra îsi răsfira crăcile un stejar mândru.Pe curpăn stateau legati bostani mari si albi ca niste grei bolovani de piatră, iar sus se clătina de-abia,de-abia ghinda cea mărunta.
-Vezi,prietene, zise curpănul,ce nesocotit esti tu ! Dupa cât esti de mare si de puternic, ghinda ta ar trebui să fie de 10 ori mai mare ca bostanii mei!
Iar stejarul îî răspunse:
-Cel ce se umflă si se-ngâmfă va scade si se va pierde; asteaptă, prietene, să vină toamna, si atunci om sta de vorba amândoi !
Nu peste mult, veni si toamna cu bruma si vântul ei rece. Frunzele curpănului se îngălbeniră si vrejul se uscă; muncitorii rupseră bostanii si-i puseră in cărută. Iar curpănul murind, îsi aduse aminte de vorba stejarului si suspină:
-Dreptate a avut stejarul,eu mă prăpădesc, iar curpenilor din neamul meu, fie învatătură cuvântul acesta: „Trufia de sine,nici un pret nu are, ci mai cuminte este cel ce-si păstreaza cu inima închisă darurile cu care l-a împodobit Dumnezeu!”.
Si de atunci curpenii nu s-au mai fălit !
-Vezi,prietene, zise curpănul,ce nesocotit esti tu ! Dupa cât esti de mare si de puternic, ghinda ta ar trebui să fie de 10 ori mai mare ca bostanii mei!
Iar stejarul îî răspunse:
-Cel ce se umflă si se-ngâmfă va scade si se va pierde; asteaptă, prietene, să vină toamna, si atunci om sta de vorba amândoi !
Nu peste mult, veni si toamna cu bruma si vântul ei rece. Frunzele curpănului se îngălbeniră si vrejul se uscă; muncitorii rupseră bostanii si-i puseră in cărută. Iar curpănul murind, îsi aduse aminte de vorba stejarului si suspină:
-Dreptate a avut stejarul,eu mă prăpădesc, iar curpenilor din neamul meu, fie învatătură cuvântul acesta: „Trufia de sine,nici un pret nu are, ci mai cuminte este cel ce-si păstreaza cu inima închisă darurile cu care l-a împodobit Dumnezeu!”.
Si de atunci curpenii nu s-au mai fălit !
25 iulie 2010
23 iulie 2010
23 iunie 2010
5 iunie 2010
4 iunie 2010
2 iunie 2010
10 septembrie 2009
Buruiana "ATOMICA"-Marul lupului-Articol preluat
Buruiana “atomica” MARUL-LUPULUI
Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. În zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, în sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de câmp si prin locuri virane. Este înalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic si destul de înecacios, fiind ocolita de insectele daunatoare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atât de rezistenta si vivace, încât sufoca adesea culturile, taranii nostri nemaistiind cum sa scape de ea (între altele, rezista foarte bine si la ierbicide). Buruiana aceasta este - se pare - una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastra, având atât de multe aplicatii, încât ar putea fi scrise despre ea tomuri întregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.Partea aeriana a fost studiata intens în anii ’80, când savantii au fost fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a încercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare interna, însa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putând favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramânând, ca si pâna atunci, în apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli ginecologice.
Utilizarea internaPrezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atât de toxic ca spânzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, în doze mari dând reactii adverse severe. Se pare ca în doze mici, de pâna la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar, de piele, la sân si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a infectiilor intestinale, însa singurul care are învestitura sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa în acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de boli.
Câteva forme de preparare si administrarea externa
Cataplasma cu marul-lupuluiSe macina fin iarba de marul-lupului cu ajutoral unei râsnite de cafea, iar pulberea obtinuta se combina în proportii egale cu pulbere de radacina de tataneasa. Peste amestecul de pulbere de marul-lupului si tataneasa se adauga apoi apa calduta, amestecând mereu, asa încât sa se formeze o pasta cât mai omogena. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon pe zona afectata vreme de o ora.
Baia de sezut cu marul-lupuluiO mâna de plante se lasa sa se macereze în 2 l de apa, vreme de 8-10 ore (de dimineata pâna seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu înca 2 l de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza din nou. În final se combina cele doua extracte într-un lighean, în care se va sta cu sezutul vreme de 20 de minute (adaugând din când în când apa calda, daca este nevoie). Este un leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamatii anale, infectii genito-urinare recidivante.
Clisma cu marul-lupuluiPreparatul pentru clisma se obtine dintr-o lingura rasa de pulbere de marul-lupului, o lingura de radacina de tataneasa si o lingura de flori de musetel, care se lasa la înmuiat în jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, când se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe în jumatate de litru de apa pâna când scade la jumatate; se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine în intestin vreme de 10 minute înainte de a fi eliminat.
Tinctura de marul-lupuluiÎntr-un borcan cu filet se pun frunze de marul-lupului bine pisate ori macinate cu râsnita de cafea, pâna se umple borcanul. Apoi se adauga alcool alimentar de minimum 70%, atât cât cuprinde, amestecând din când în când, astfel ca planta sa fie bine patrunsa de alcool. Se închide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile afectate cu tinctura astfel obtinuta.
Unguentul de marul-lupuluiSase linguri de tinctura se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore pâna îsi reduc volumul de circa trei ori, obtinându-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta va fi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor înmuiat în prealabil în apropierea unei surse de caldura, fara a-l topi complet), amestecând bine cu o lingura pâna se omogenizeaza perfect aceasta combinatie, care apoi va fi pastrata la frigider.
Boii care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupulu· Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor în urma unor interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinându-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.· Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se închid - se trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se îndeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvânte vreme de macar o jumatate de ora.· Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele cu marul-lupului, facute o data la doua zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.· În cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.· Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat întocmai ca si cel pentru clisme. În cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului, o data la doua zile.· Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului si în plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta pâna la disparitia totala a leziunii.· Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya- se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu doua saptamâni de pauza pentru refacerea florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului, pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales în infectii cu chlamidya si în cele bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergând foarte bine în paralel.· Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini si de la picioare - se umple pe jumatate un paharel îngust cu tinctura de marul-lupului, dupa care se înmoaie în el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.· Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvânte în aer liber vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pâna la vindecarea totala.· Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi. Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o data la doua-trei zile.
Intoxicatia cu marul-lupuluiApare la adulti atunci când se depaseste doza de 6 grame pe zi si se manifesta prin urmatoarele simptome: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangvinolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa îndrumare si supraveghere a unui medic. În caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va medicului curant. Tratamentul consta în voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratament intern cu marul-lupului fara îndrumare medicala. Daca aveti în casa plante toxice, atunci pastrati-le în dulapiorul de medicamente, bine închise, si puneti la îndemâna si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pâna ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.
Ilie TUDOR. Dupa “Formula AS”
Marul-lupului este una dintre cele mai utilizate plante înca din cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei în scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era numita "iarba cobrei", întrucât era singurul remediu eficient contra veninului temutei reptile. Tot în Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si pentru a apara oamenii de epidemii.Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a oricaror excrescente aparute pe corp.În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taina al cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile primite în lupta si pentru a preveni infectiile, care în vremurile acelea erau fatale.
Herboristii englezi din secolele XVI-XVII recomandau mestecarea a doua-trei frunze de marul-lupului pe zi, pentru întarirea organismului împotriva epidemiilor, pentru eliminarea abceselor dentare si a tuturor afectiunilor gurii. Tot ei avertizau asupra toxicitatii plantei, aratând ca tratamentele interne mai lungi de trei saptamâni pot dauna rinichilor, vezicii urinare si tubului digestiv.
În medicina noastra populara este consemnata folosirea acestei plante în foarte multe zone ale tarii. În Banat era utilizata contra "ranilor rele", adica a cancerului la piele, în Satu Mare si în Bistrita Nasaud era folosita pentru tot soiul de "bube" (boli de piele), pentru "trânji" (hemoroizi), dar si pentru tratarea cancerului de rect sau de intestin. În Moldova este consemnata folosirea acestei plante mai ales în judetele Vrancea, Galati si Bacau, unde era considerata un adevarat elixir contra bolilor femeiesti, precum si a celor rectoanale (se folosea sub forma de bai). De asemenea, se folosea pentru a face parul sa creasca frumos, pentru a îndeparta cosurile de pe fata si a înfrumuseta pielea. În Oltenia, marul-lupului era folosit în special pentru tratarea ranilor si a bolilor de piele, dar si a hepatitei si ulcerului stomacal (se administra putina radacina fiarta în lapte).
Denumirea stiintifica a acestei plante este Aristolochia clematitis. În zona de vest a tarii i se spune marul-lupului, în sudul Moldovei, curcubetica, iar pe malul Dunarii, buruiana de remf. Creste prin vii, la margini de câmp si prin locuri virane. Este înalta de jumatate de metru, uneori mai mult, iar frunzele ei amintesc oarecum de cele ale fasolei. Are florile galbene, un miros foarte puternic si destul de înecacios, fiind ocolita de insectele daunatoare, precum si de bolile virale si bacteriene ale plantelor. Este atât de rezistenta si vivace, încât sufoca adesea culturile, taranii nostri nemaistiind cum sa scape de ea (între altele, rezista foarte bine si la ierbicide). Buruiana aceasta este - se pare - una din cele mai puternice plante medicinale din flora noastra, având atât de multe aplicatii, încât ar putea fi scrise despre ea tomuri întregi. Comparatia cu forta unei explozii atomice nu este hazardata, doar ca efectul e pozitiv.Partea aeriana a fost studiata intens în anii ’80, când savantii au fost fascinati de efectele sale imunostimulatoare extrem de intense. S-a încercat atunci izolarea din frunzele sale a unui medicament de semisinteza cu administrare interna, însa s-a dovedit ca separat de celelalte componente ale plantei, acidul aristolochic, principiul activ imunostimulator secretat de ea, este foarte toxic pentru ficat, putând favoriza chiar formarea tumorilor hepatice. Atunci s-a renuntat la studierea sa, ea ramânând, ca si pâna atunci, în apanajul medicinii populare. Ceea ce ne determina acum sa scriem despre ea sunt nenumaratele semnale primite de la cititori, referitoare la miracolele terapeutice facute cu ajutorul acestei plante. Lista afectiunilor vindecate cu ea este impresionanta: de la boli hepatice si infectii recidivante la dermatoze rezistente la orice alta forma de tratament, tumori benigne si maligne sau boli ginecologice.
Utilizarea internaPrezinta fara doar si poate riscuri, deoarece marul-lupului, fara a fi atât de toxic ca spânzul, matraguna sau rostopasca, are o anumita actiune nefasta la nivelul rinichilor si a tubului digestiv, în doze mari dând reactii adverse severe. Se pare ca în doze mici, de pâna la 1,5 grame pe zi pentru un adult, administrat o perioada limitata de timp (maximum o luna), nu prezinta nici un inconvenient, fiind chiar un remediu rapid în tratarea cancerului pulmonar, de piele, la sân si la intestin, a hepatitelor virale, precum si a infectiilor intestinale, însa singurul care are învestitura sa prescrie si sa conduca acest tratament este medicul curant. Din acest motiv, nu ne vom ocupa în acest articol de administrarea interna a marului-lupului, ci doar de tratamentele externe, care sunt lipsite de pericole, au o eficienta foarte mare si se aplica unei game foarte largi de boli.
Câteva forme de preparare si administrarea externa
Cataplasma cu marul-lupuluiSe macina fin iarba de marul-lupului cu ajutoral unei râsnite de cafea, iar pulberea obtinuta se combina în proportii egale cu pulbere de radacina de tataneasa. Peste amestecul de pulbere de marul-lupului si tataneasa se adauga apoi apa calduta, amestecând mereu, asa încât sa se formeze o pasta cât mai omogena. Aceasta pasta se aplica printr-un tifon pe zona afectata vreme de o ora.
Baia de sezut cu marul-lupuluiO mâna de plante se lasa sa se macereze în 2 l de apa, vreme de 8-10 ore (de dimineata pâna seara), dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu înca 2 l de apa clocotita, dupa care se acopera, se lasa sa se raceasca si se filtreaza din nou. În final se combina cele doua extracte într-un lighean, în care se va sta cu sezutul vreme de 20 de minute (adaugând din când în când apa calda, daca este nevoie). Este un leac foarte bun pentru hemoroizi, inflamatii anale, infectii genito-urinare recidivante.
Clisma cu marul-lupuluiPreparatul pentru clisma se obtine dintr-o lingura rasa de pulbere de marul-lupului, o lingura de radacina de tataneasa si o lingura de flori de musetel, care se lasa la înmuiat în jumatate de litru de apa, de seara pana dimineata, când se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe în jumatate de litru de apa pâna când scade la jumatate; se lasa la racit decoctul, dupa care se combina cu maceratul. Cu preparatul astfel obtinut se fac clisme cu ajutorul irigatorului. Lichidul se tine în intestin vreme de 10 minute înainte de a fi eliminat.
Tinctura de marul-lupuluiÎntr-un borcan cu filet se pun frunze de marul-lupului bine pisate ori macinate cu râsnita de cafea, pâna se umple borcanul. Apoi se adauga alcool alimentar de minimum 70%, atât cât cuprinde, amestecând din când în când, astfel ca planta sa fie bine patrunsa de alcool. Se închide borcanul si se lasa la macerat vreme de 14 zile, dupa care se filtreaza prin tifon. Se pun comprese pe locurile afectate cu tinctura astfel obtinuta.
Unguentul de marul-lupuluiSase linguri de tinctura se pun pe o farfurioara curata si se lasa sa se evapore pâna îsi reduc volumul de circa trei ori, obtinându-se aproximativ doua linguri dintr-o pasta groasa si usor lipicioasa, cu miros puternic de planta. Aceasta pasta va fi adaugata peste un sfert de pachet de unt (usor înmuiat în prealabil în apropierea unei surse de caldura, fara a-l topi complet), amestecând bine cu o lingura pâna se omogenizeaza perfect aceasta combinatie, care apoi va fi pastrata la frigider.
Boii care se vindeca prin tratamentul extern cu marul-lupulu· Pentru o cicatrizare estetica a ranilor sau a taieturilor în urma unor interventii chirurgicale - se pune pe locul afectat o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului o data pe zi, tinându-se vreme de o ora. Viteza de vindecare va creste simtitor, iar cicatricele vor deveni cu timpul abia vizibile.· Ranile (inclusiv de la interventii chirurgicale) care nu se închid - se trateaza cu comprese cu tinctura de marul-lupului. Un tifon bine îmbibat cu tinctura se pune pe locul afectat vreme de 30 de minute, dupa care se îndeparteaza compresa si se lasa pielea sa se zvânte vreme de macar o jumatate de ora.· Cancer intestinal, genital, de rect, de prostata - se recomanda clismele cu marul-lupului, facute o data la doua zile. În cazul în care clismele sunt contraindicate, se fac zilnic bai de sezut.· În cancerul genital la femei se face o clisma la doua zile si o irigatie vaginala (cu acelasi tip de preparat ca si la clisme) o data la trei-patru zile.· Cancer esofagian, la limba etc. - se face gargara cu ceai de marul-lupului, tataneasa si musetel, preparat întocmai ca si cel pentru clisme. În cadrul aceluiasi tratament se vor realiza totodata clisme cu marul-lupului, o data la doua zile.· Cancerul de piele - se face o data la doua zile o clisma cu marul-lupului si în plus se aplica zilnic o cataplasma cu tataneasa si marul-lupului. Aplicarea cataplasmelor se repeta pâna la disparitia totala a leziunii.· Infectii genitale cu trichomonas, papiloma, chlamidya- se fac spalaturi vaginale cu un ceai preparat la fel ca cel pentru clisme. Tratamentul se face vreme de 7-10 zile cu doua saptamâni de pauza pentru refacerea florei vaginale. La barbati se fac zilnic bai de sezut cu marul-lupului, pentru sporirea imunitatii locale. Mai ales în infectii cu chlamidya si în cele bacteriene va fi respectat cu strictete tratamentul cu antibiotice prescris de medic, cele doua terapii mergând foarte bine în paralel.· Rani purulente, greu vindecabile la degetele de la mâini si de la picioare - se umple pe jumatate un paharel îngust cu tinctura de marul-lupului, dupa care se înmoaie în el degetul afectat vreme de 20-30 de minute. În câteva zile infectia se va retrage si apoi va disparea. Sunt multe cazuri de pacienti carora trebuia sa le fie amputat degetul si l-au salvat ca prin minune doar cu acest tratament simplu.· Abcese, furuncule, eczeme infectioase rezistente la alte forme de tratament - se pune pe locul afectat o cataplasma cu marul-lupului vreme de trei-patru ore pe zi, dupa care se lasa pielea sa se zvânte în aer liber vreme de o ora. Se repeta aplicatia zilnic, pâna la vindecarea totala.· Contra hemoroizilor - se foloseste unguentul al carui mod de preparare a fost descris anterior, cu care se fac aplicatii locale de doua-trei ori pe zi. Foarte utile sunt si baile de sezut cu marul-lupului, care vor fi facute o data la doua-trei zile.
Intoxicatia cu marul-lupuluiApare la adulti atunci când se depaseste doza de 6 grame pe zi si se manifesta prin urmatoarele simptome: greata, varsaturi, scaune numeroase (uneori sangvinolente), urinari dese, inflamatii severe ale rinichilor, tulburari circulatorii. Utilizat extern, nu prezinta nici un fel de inconveniente, cu conditia sa fim atenti la manipularea si depozitarea sa corecta. Toate tratamentele interne vor fi facute sub directa îndrumare si supraveghere a unui medic. În caz de intoxicatie, de la primele simptome adresati-va medicului curant. Tratamentul consta în voma terapeutica (spalaturi gastrice), administrarea de carbune medicinal, producerea unei purgatii puternice. Nu faceti tratament intern cu marul-lupului fara îndrumare medicala. Daca aveti în casa plante toxice, atunci pastrati-le în dulapiorul de medicamente, bine închise, si puneti la îndemâna si antidotul elementar - carbunele medicinal, care trebuie administrat imediat, pâna ajungeti la cea mai apropiata unitate sanitara.
Ilie TUDOR. Dupa “Formula AS”
Marul-lupului este una dintre cele mai utilizate plante înca din cele mai vechi timpuri. Primele consemnari despre folosirea ei în scopuri medicinale dateaza de acum... 5000 de ani, din Egiptul antic, unde ea era numita "iarba cobrei", întrucât era singurul remediu eficient contra veninului temutei reptile. Tot în Egipt era administrata pentru tratamentul infectiilor pielii, pentru vindecarea rapida a muscaturilor de animale si insecte, precum si pentru a apara oamenii de epidemii.Vechii gali foloseau marul-lupului pentru tratarea tumorilor si a oricaror excrescente aparute pe corp.În Evul Mediu, în Spania, planta era remediul de taina al cavalerilor care o foloseau pentru a-si tamadui rapid ranile primite în lupta si pentru a preveni infectiile, care în vremurile acelea erau fatale.
Herboristii englezi din secolele XVI-XVII recomandau mestecarea a doua-trei frunze de marul-lupului pe zi, pentru întarirea organismului împotriva epidemiilor, pentru eliminarea abceselor dentare si a tuturor afectiunilor gurii. Tot ei avertizau asupra toxicitatii plantei, aratând ca tratamentele interne mai lungi de trei saptamâni pot dauna rinichilor, vezicii urinare si tubului digestiv.
În medicina noastra populara este consemnata folosirea acestei plante în foarte multe zone ale tarii. În Banat era utilizata contra "ranilor rele", adica a cancerului la piele, în Satu Mare si în Bistrita Nasaud era folosita pentru tot soiul de "bube" (boli de piele), pentru "trânji" (hemoroizi), dar si pentru tratarea cancerului de rect sau de intestin. În Moldova este consemnata folosirea acestei plante mai ales în judetele Vrancea, Galati si Bacau, unde era considerata un adevarat elixir contra bolilor femeiesti, precum si a celor rectoanale (se folosea sub forma de bai). De asemenea, se folosea pentru a face parul sa creasca frumos, pentru a îndeparta cosurile de pe fata si a înfrumuseta pielea. În Oltenia, marul-lupului era folosit în special pentru tratarea ranilor si a bolilor de piele, dar si a hepatitei si ulcerului stomacal (se administra putina radacina fiarta în lapte).
15 iunie 2009
8 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
